Nu ştiu dacă există boxe care să polarizeze comunitatea audiofilă așa cum o fac B&W-urile. La aproape un an de la review-ul meu anterior, revin cu câteva completări. Motivul pentru care unii detestă sunetul B&W este aparenta răceală a sunetului. Pot să înțeleg foarte bine acest lucru, eu însumi trecând prin îndoieli vis-a-vis de justețea alegerii făcute. Dar caracterul aparent "forward" se poate manifesta doar în anumite condiții. Prestația 704 S3 depinde și de factori externi, de exemplu de caracterul amplificatorului, DAC-ului extern, al cablurilor sau de caracteristicile încăperii. Recunosc, alegerea boxelor am făcut-o gândidu-mă la capacitatea lor de a fi transparente și detaliate. Aici poate să apară și eroarea care duce la concluzia că B&W-urile sunt boxe "bright". Da, pot fi "bright", dar nu neapărat. Cu puțină răbdare și noroc, B&W pot fi făcute să sune prietenos, asta fără să se piardă transparența și detaliul. Dar, pentru o mai bună înțelegere, ar fi bine, poate, să-mi descriu experiența. Din start, 704 S3 le-am asociat cu alte componente menite să-mi ofere un sunet detaliat : Rotel RA1592 Mk ii, cablu interconect QED Signature Audio 40, cablu de boxe QED XT400, apoi un DAC Topping D90 iii Discrete. Aparent e OK, dar de fapt avem rețeta pentru un mic dezastru. Inițial cazi pe spate, dar nici vorbă de audiții prelungite, fără oboseală auditivă. N-aș numi sunetul ca sibilant, dar pot spune că aveam nițel cam multă energie în zoba upper mids - lower treble. Încântare, decepție, resemnare într-un singur pachet... Pur și simplu tânjeam după un sunet mai puțin analitic, mai cald, mai comod de ascultat. Și că tot aveam în casă un interconect RCA ceva mai ieftin, un QED Reference Audio 40, cel roșu, mi-am zis că n-am nimic de pierdut încercându-l în noua configurație. Surpriză mare ! Sunetul s-a modificat într-un mod neașteptat : a rămas transparent, dar ușor mai călduț, mai prietenos, detaliile fine nu s-au pierdut, mediile au devenit mai calme, bass-ul a devenit mai prezent, mai mult cantitativ. Chiar am oprit sub-ul și nu îi simțeam lipsa. Trecând la un interconect XLR Van den Hul D102 iii Hybrid, cam din aceeași zonă de preț cu XLR-ul QED Reference Audio 40, rafinamentul sunetului a crescut. Asta e foarte posibil să se datoreze conexiunii XLR și neîncercând și "colegul" întru conexiune de la QED, nu mă pot hazarda să le compar. Practic, am găsit ceea ce lipsea și eu nu-mi dădeam seama : echilibrul sonor. Soția, care nu-i neapărat pasionată de sunet, dar o suspectez că are ureche foarte bună, a spus : "s-a umplut camera de muzică". Clar, fiecare avem propriile noastre preferințe în materie de sunet și e normal să fie așa. Eu am vrut doar să subliniez faptul că, asociate cu ce trebuie, B&W 704 S3, și B&W în general, pot să sune detaliat și muzical în același timp, că pot să nu sune "forward", ci prietenos fără să sune moale. Practic sunt boxe foarte echilibrate, dacă ai puțină grijă cu ce le asociezi.

Îmi incep review-ul cu o precizare : având în vedere dimensiunea difuzoarelor, 704 S3 sunt destinate încăperilor de dimensiuni nu foarte mari. În cazul meu, au înlocuit o pereche de B&W 603 S2, deci o pereche de boxe mai mari în aceeași încăpere de 16 mp, deci de dimensiune medie. Comparativ cu seria 600, aceste 704 S3 sunt altceva. Avem un sunet de același gen, deschis dar politicos, cu o ușoară emfază pe medii și înalte, dar la alt nivel. Tweeterul de carbon, în locul celui de aluminiu, e mai precis. Difuzorul de medii, din aceeași familie Continuum Cone, de data aceasta beneficiind de o suspensie superioară, sună mai natural și creează o imagine mai exactă. Difuzoarele de bass, de data aceasta aerofoil în locul celor de hârtie, livrează un bass nu atât mare cât corect tonal și texturat. Prima mea impresie a fost că boxele sună foarte clar și că imaginea sonoră este mult mai precisă decât înainte. Am folosit aceleași cabluri ca și înainte, două perechi de QED XT400 în sistem bi-wiring. Aici încep căutarea și îndoielile. Ce a funcționat bine cu 603 S2 nu va funcționa neapărat și cu 704 S3. Planul inițial era să le decuplez cu ajutorul unor suspensii Isoacoustics Gaia III, rețeta care a funcționat la suratele lor din seria 600, și tot ca atunci fără plinta din dotare. Fiind vorba de niște boxe slim, aceasta nu e cea mai bună soluție, deci am păstrat plintele care să le asigure o stabilitate rezonabilă. Prima concluzie : înalte și medii precise dar un bass cam modest cantitativ. Mi-am zis că am cam băgat-o pe mânecă, apoi am început să cochetez cu ideea unui subwoofer, de preferință unul de dimensiuni mai reduse și cu un sunet muzical. Având în dulap și un rând de suspensii Viablue Tri Spikes, mi-am zis că nu pierd nimic încercând. Ei bine, rezultatul a fost surpinzător : bass-ul, un bass nuanțat, a umplut camera într-un mod elegant, sunetul s-a echilibrat și când "The Dark Side Of The Moon" (unremastered) s-a auzit ca niciodată în camera mea, am știut că am ajuns acolo unde voiam să ajung : medii și înalte precise dar lipsite de sibilanță, poziționare exactă a instrumentelor în spațiu, bass rotund, cald și vibrant, sunet holografic care să umple camera. Sunt aceste 704 S3 boxele perfecte, boxele end game la care visam ? Poate că nu. Poate că peste câțiva ani aș visa la o pereche de B&W 703, cu difuzoare mai mari și cu tweeter on top. Odată mușcat de audiofilie, fie ea și de buzunar, nu te mai oprești din visat. Cineva spunea că fericirea înseamnă să poți face planuri. Cred că avea dreptate. P.S. Mulțumesc echipei AV Store pentru amabilitatea și răbdarea de care au dat dovadă. Sper că nu i-am stresat prea tare.

Sînt absolut extraordinare. Am avut înaintea lor o pereche de boxe active care nu erau de colo, erau chiar foarte bune, dar chiar și așa diferența este enormă. Astea sînt cu trei clase peste. Simt că muzica se produce chiar aici, în fața mea. Cînd ascult muzică clasică, dacă închid ochii pot să jur că mă aflu pe scena Ateneului. Iar comparația nu e doar o figură de stil. Chiar am fost recent la Ateneu, apoi am ascultat acasă aceeași piesă (recte, Pastorala de Beethoven). Pur și simplu același sunet, aceeași senzație, o muzică tridimensională, de parcă orchestra s-ar fi aflat în aceeași cameră cu mine. Aud clar fiecare instrument în parte și percep exact poziția în care se află; am senzația că aș putea întinde mîna și l-aș atinge. Există în partea I din Eroica, la sfîrșitul dezvoltării, un moment în care orchestra cîntă din ce în ce mai slab, mai șters, mai îndepărtat, aproape dispare, după care revine brusc cu o bubuială care încheie practic dezvoltarea și face trecerea către recapitulare. Acolo, fix înaintea bubuielii, un corn cîntă timp de două secunde cele patru note ale temei principale, dar foarte slab, ca un ecou. Acest ecou subtil știam că e acolo, dar nu prea reușeam să-l aud în înregistrări. Adică, mă rog, îl auzeam, dar foarte slab și înfundat, și doar pentru că știam deja că trebuie să fie acolo. Nici cu boxele mele anterioare nu l-am auzit bine, ceea ce m-a făcut să suspectez că poate înregistrarea mea nu este dintre cele mai bune. Ei bine, cu boxele astea nu numai că l-am auzit incredibil de clar și frumos, ca în sala de concert, dar am simțit și locul exact în care se afla cornul, mai că puteam să pun mîna pe el. Cît despre pop și rock... o mulțime de piese îmi dau impresia că le ascult acum pentru prima oară, pentru că descopăr în ele lucruri care nici nu bănuiam măcar că există. Reversul medaliei este că după ce le asculți pe astea, nu mai poți asculta muzică în mașină, sau în căști, sau în boxe bluetooth de raft, pentru că toate îți sună oribil. Sună ca o jucărie spartă. Te și miri că ai putut asculta vreodată muzică la așa ceva.