SONY WF-1000XM4 – Magia Ambient Sound

Dragă cititorule, contrar cu ce scriu eu de obicei, săptămâna asta te voi surprinde cu un „fel” de recenzie de produs. Dacă de obicei scriu despre muzică, de data asta o să scriu despre experiența mea cu niște ear-buds de la Sony, anume, vârful de gamă, WF-1000XM4.

Însă, simt nevoia să fac un disclaimer și să îți spun, încă de pe acum, că nu urmează o recenzie clasică, ci urmează experiența mea personală cu aceste căști și felul în care s-au integrat ele în ființa mea.

Hai, mai întâi, să îți povestesc cum am ajuns la ele și de ce mi-au trebuit. Dacă parcurgi părerile mele tehnice și holografice despre albumele pe care le-am recenzat în trecut pe blogul AVstore, atunci îți vei da seama imediat că sunt foarte pasionat de sunet și că sunt un audiofil. Mă simt aproape ca la o întâlnire a Audiofililor Anonimi, ridicându-mă de pe scaun, timid, cu mâna în sus, grăind „bună, numele meu este Silviu și sunt Audiofil”.

Ei bine, nu din cauză că sunt audiofil am cumpărat aceste căști, ci din cauză că am diabet! E nevoie de niște clarificări, nu-i așa?

Nu am fost niciodată vreun „cascofil” înrăit. Da, știu să apreciez niște căști bune, am avut ocazia să ascult sisteme de referință de căști și știu cum trebuie să sune, am de asemenea câteva rânduri de căști pe acasă, însă nimic extraordinar, niște over-ear modeste de la Sony, de la Meze, de la AKG ș.a.m.d. Am și niște ear-buds, însă toate wired.

Nu căutam însă ceva audiofil. După cum spuneam, recent, am descoperit că am diabet de tip B, acela care apare după ce o viață întreagă mănânci McDonalds, mici, shaorme care mai de care și, evident, toate condimentate cu mult stres din viața cotidiană și profesională a managerului milenial. Să nu mai vorbim de tonele de savarine, ciocolate Milka și alte nenorociri din spectrul „prea mult zahăr”.

În acest context, de bătălie de vreo câteva luni cu nivelul mare de glicemie, am concluzionat că da, trebuie să umblu fabulos de mult la ce mănânc, să renunț la carbohidrați (bye bye cartofi prăjiți în untură), să renunț la zahăr (bye bye Milka cu lapte), dar, cel mai important, am observat că, dacă fac mișcare zilnic, nivelul glicemiei scade foarte mult și mă pot recalibra „natural” și pot, astfel, să mai amân momentul în care trec pe „medicamente”. Am și slăbit, iar asta este o chestie foarte bună – pot din nou să levitez când ascult muzică, așa cum îmi place mie.

Datorită ieșirilor mele zilnice, turelor de cartier, de cca. 5-6 km de mers pe jos, a apărut și nevoia unor căști fără pretenții, care să mă însoțească în călătoriile mele. Mă săturasem de căștile cu fir pe care trebuia să le tot atârn după mine. Voiam ceva wireless, comode, rapide, pe care să le am mereu în urechi când sunt în mișcare și să pot asculta fără cusur cărțile mele audio mult iubite.

Așa că mi-am făcut un short-list: să fie wireless, să fie de tip buds, să țină bateria mult, să aibă un sistem bun de noise-cancelling și să se integreze cât mai bine în universul meu Android și fără niciun fel de pretenții pentru muzică, nu pentru asta le doream.

Au urmat câteva zile de research pe ici, pe colo, am urmărit tot felul de review-uri și nu mi-a fost deloc ușor să aleg. Sunt soluții foarte tentante de la Bose, de la Sennheiser și de la alți producători, însă, din experiența mea cu produsele acestea extrem de comerciale de la Sony, care, poate nu sunt cele mai audiofile, însă, când vine vorba de integrare și fiabilitate, sunt printre cele mai bune.

Asta a fost și criteriul după care am ales, mi-am zis: trebuie să reduc aria de căutare cât mai mult, așa că am mers pe avstore.ro, la secțiunea căști in-ear, am pus filtru pe Sony, am bifat tehnologia „True- Wireless”, am ordonat de la ce este mai ieftin la ce este mai scump și m-am uitat la primele intrări. Erau modelele entry de la Sony și mi-am zis: gata, acestea trebuie să fie suficiente.

Cum însă încerc să raționalizez orice achiziție, mi-au trebuit doar câteva ore până am ajuns să reordonez search-ul după „Preț descrescător” și așa am ajuns cu ochii pe vârful de gama „WF-1000XM4”. Guess what: erau la reducere și aveau, la AVstore cel mai bun preț din piață! Mi-am zis: asta e, hai să luam „ce e mai bun”. Îmi zisese mie la un moment dat un meșter cu care am mers la Leroy Merlin să îmi cumpăr gresie: „Dl. Silviu, pentru tine, când cumperi, nu faci niciodată economie, cumperi doar ce e mai bun, mai scump”. Să știe el că l-am ascultat când a fost vorba de boxe, amplificator și cabluri…

Așa că am achiziționat, cu cardul de cumpărături, în rate fără dobândă, aceste minunate WF-1000XM4. Eram fără așteptări și după ce mă virusasem de la prietenul meu Lorin cu ale lui HiFiMAN Susvara, mi-am spus că Sony-urile astea trebuie să fie o joacă și că or să fie bune doar pentru podcast-uri și că am dat niște bani prea mulți pentru ceva ce oricum nu va fi wow din punct de vedere al sunetului. Astea erau preconcepțiile cu care porneam la drum, însă, stai așa să vezi ce urmează.

Căștile au sosit în doar 3 ore, optasem pentru livrarea în aceeași zi prin FanCurier via AVstore. Am fost impresionat că Sony au renunțat la packagingul glossy și masiv și erau puse într-o cutiuță din hârtie reciclată: foarte bine Sony! Mă bucură mult asta.

Am fost impresionat imediat de calitatea case-ului, de calitatea lor ca și construcție, au un look and feel premium. Totul așa cum mă așteptam până aici, de la calitatea unui produs premium Sony. Aveam deja instalată aplicația de management Sony Headphones, pentru că mai am o pereche de căști bluetooth Sony over-ear pe care le folosesc la atelier, în special pentru funcția lor de noise-cancelling.

WF-1000XM4 s-au conectat imediat la aplicație și, apoi, a urmat un software update care a durat doar 2- 3 minute. Ce a urmat apoi m-a impresionat maxim: un wizard care mă invita să aleg ear-buds-urile corecte. În pachet vin 3 dimensiuni de ear-buds: small, medium și large.

Wizard-ul de pe ecranul telefonului mi-a explicat mai întâi pe care să le aleg, anume pe cele care țin cel mai ferm casca în ureche. Am făcut asta, s-au potrivit foarte bine cele medium. Însă, calibrarea nu s-a terminat aici, wizard-ul m-a întrebat dacă vreau să verifice că ear-buds-urile alese sunt corecte. Am ales opțiunea „da” și atunci wizard-ul m-a ghidat să montez pe rând fiecare cască în ureche și apoi a urmat un proces de verificare care funcționa așa: cu casca în ureche din difuzorul din interior casca emitea un sunet și cu microfoanele de pe exteriorul căștii verifica dacă captează vreun sunet, dacă „scapă” ceva din urechea mea – fabulos! Nu mai văzusem așa ceva până la aceste WF-1000XM4, nivelul de integrare este grozav.

A urmat apoi un alt wizard de calibrare mai în amănunt a căștilor, de data aceasta aplicația Sony Headphones a folosit camera front a telefonului meu pentru a îmi fotografia urechile. Da, ai auzit bine: mi-am făcut singur selfie-uri și cu aceste fotografii, Headphones a procesat informația și judecând forma urechilor mele a aplicat niște filtre pe sunet, un fel de calibrare. Chestia asta m-a lăsat mască imediat: wow, mi-am zis, ce nivel de integrare grozav.

A urmat apoi o perioadă în care tot ce am făcut a fost să le folosesc, le-am luat după mine peste tot, în metrou, la piață, la Leroy Merlin, în atelier, prin casă și, cel mai important: în concediu.

Nu aveam deloc în gând să scriu acest articol despre ele, însă, mi-au plăcut atât de mult și m-au impresionat atât de tare, încât am simțit să o fac.

Probabil ai citit până acum aceste 3 pagini și te întrebi: când are de gând omul acesta să ne spună și cum se aud? Nu este atât de simplu. WF-1000XM4 nu sunt niște căști care se rezumă strict la cum se aud.

Aceste căști sunt mult mai mult de atât, sunt un fel de implant care îți completează auzul și urechile. Da, ai auzit bine, sunt precum o proteză pentru urechi, un tuning pentru urechi, un add-on.

De ceva vreme, pe mult iubitul meu Xbox Series X, mă joc (când apuc) Cyberpunk 2077, și acolo, în acest joc, poți să adaugi corpului personajului diverse îmbunătățiri: mâini cu săbii incluse, ochi care văd mai bine, picioare mai puternice ș.a.m.d.

Așa m-am simțit și eu în perioada asta cu WF-1000XM4, ca un cyborg, ca personajul meu din Cyberpunk, îmi adăugasem un implant pentru auz. Dar, hai să îți explic în amănunt ce aduce acest implant. La final promit că o să îți spun și cum se aud căștile pe Jay Z.

Aplicația Sony Headphones este extrem de complexă și am fost de la început impresionat de toate setările și opțiunile care se pot administra. Este interesant însă că este foarte prietenoasă cu newbies sau cu oameni care nu vor să piardă vremea cu setări și optimizări – cam totul poate fi lăsat default, pe automat. Căștile vor face, astfel, toate setările singure în funcție de locație și în funcție de activitate.

Și așa, lăsate pe automat, le-am lăsat câteva zile să funcționeze fără să mă ating de nicio setare. Rezultatul a fost unul fabulos. Încerc mai jos să vă ofer periplul meu complet, de la momentul în care le scot din charging case făcând cu ele un tur complet de mișcare anti-diabet.

Așadar, în holul casei, le-am scos din cutiuța lor, pornesc automat, se conectează automat la telefon, evident dacă ai ceva audio deja pornit pe telefon, se va mută imediat pe căști. Când le pui pentru prima dată în urechi îți spun, fiecare în parte, câtă baterie au și îți și arată și pe ecran.

Este extrem de interesant că atunci când le scoți din urechi (fără să apeși nimic) ceea ce este pe „play” se pune pe pauză și când le pui la loc în ureche, redarea pornește din nou. Casca de ureche dreapta se poate folosi solo ca și cască BT, pentru convorbiri. Pentru mine, acesta este un mare câștig, este ca și cum am achiziționat și căști pentru muzica și podcast-uri, dar și o cască BT de super calitate.

Căștile stau foarte bine în urechi, nu sunt mari – să spun că sunt cam de 2,5 ori mai mari decât o cască ear-bud wired, însă sunt foarte ușoare și stau foarte fix în urechi și nu ai cum să le pierzi. Sunt, astfel, confortabile, eu nu am simțit un disconfort în sensul acesta, ci doar o perioadă de ajustare până să mă învăț cu senzația de a avea ceva „fest” în urechi. Nu aș compara însă cu momentul în care bunica îmi punea supozitoare, senzația cu aceste căști este mult mai lină.

Mergând pe mai departe, pornesc o carte audio, de ceva vreme ascult toata seria Dune, în format audio, sunt în total aproape 20 de cărți, mai am un pic să le termin. Căștile detectează că stau pe loc, în hol, și mă anunță cu un bip că au comutat modul „Sitting” și „Noise Cancelling” la intensitate maximă. Vocea lui Scott Brick de la Macmillan Audio se aude minunat, curat, cu rezoluție superbă pe joase și pe medii.

Apoi pornesc la drum, încet, pe alee, spre poartă. Căștile detectează că m-am pus în mișcare și mă anunță printr-un bip că au comutat modul „Walking”, asta înseamnă că nu vor mai face Noise Cancelling ci au comutat modul „Ambient Sound” la 50% – aceasta înseamnă că utilizând microfoanele căștilor, în loc să facă Noise Cancelling pentru ce se aude de afară, vor lăsa ca alături de ceea ce asculți să se audă și chestiunile din jur. Acest feature mi se pare foarte fain.

Ajung la poartă, ies, încui și, ascultând cartea audio, dau nas în nas cu simpaticul meu vecin, Dl. Voinea. Mereu cu dânsul când mă întâlnesc am câte o mini-discuție, mi-e tare drag să vorbesc cu el, îmi aduce aminte de tatăl meu. Așa că, fără să ating vreun buton de pauză, încep să vorbesc și instantaneu căștile detectează vocile din proximitate și se pun pe pauză. Nu este nevoie să le dau jos din urechi pentru că prin microfoanele căștilor îmi redau vocea Dl-ui Voinea fără cusur și așa pot vorbi liniștit cu el fără să ating nimic. Aceasta funcție se numește Speak-to-Chat și folosește cele 4 microfoane incluse în căști pentru a face ceea ce Sony numește „Precise Voice Pickup”, pentru a detecta și a-ți reda din exterior, cu precizie, doar vocile, atunci când vorbești cu cineva. Este interesant că această funcție nu dă greș, nu se activează greșit niciodată, ci doar atunci când este nevoie, când vorbești cu cineva.

Continuând, îmi iau „la revedere” de la Dl. Voinea și plec pe mai departe. Căștile detectează că nu se mai vorbește în jurul lor și fac resume la play. Tare integrarea, nu-i așa?

Pornesc mai departe, pe străduțele din cartier, îndreptându-mă spre parc. Ca să aibă efect mișcarea pentru diabet, trebuie, așa cum m-a învățat prietenul meu Cristi, să merg la pas alert, ca și un fel de „început” de alergare. Așa că grăbesc pasul și atunci primesc un nou bip din căști care mă anunță că a fost detectat modul „Running” și asta implică că s-a comutat modul Ambient Sound la 100%, asta înseamnă că acum aud și audio-ul meu dar aud și tot ce se întâmplă în jurul meu.

La început m-am întrebat: de ce Ambient Sound și nu Noise Cancelling? În prima zi, mi s-a părut puțin confusing și simțeam cumva nevoia să iau frâiele și să umblu eu la setări, să schimb eu de pe Ambient Sound pe Noise Cancelling – însă, după câteva zile de utilizare lăsând căștile în modul automat am ajuns să înțeleg perfect ce fac ele și să iubesc modul Ambient Sound. Este ceva absolut fabulos să mergi pe stradă, să auzi la o calitate fantastic de bună un podcast, o carte audio, chiar și muzică, dar, în același timp, să auzi și ce se petrece în jurul tău, să auzi dacă te claxonează o mașină, dacă te latră un câine, sau ce vorbesc doi îndrăgostiți de pe o bancă din parc când treci pe lângă ei.

Înainte de a îmi cumpăra aceste căști nu îmi plăcea ideea de căști cu Noise Cancelling pentru mers pe stradă sau alergat tocmai pentru faptul că îmi dădea o senzație de deconectare și asta pe mine mă făcea să mă simt inconfortabil. Când merg pe stradă îmi place să aud ce se întâmplă în jurul meu, dar, în același timp, vreau să folosesc timpul respectiv pentru a asculta ceva. Cum mai toate ear-buds-urile mele wired făceau Noise Cancelling prin simplul fapt că izolau urechea fizic de mediul exterior, senzația de a auzi doar audio din căști, mergând pe stradă, nu îmi dădea un feeling bun.

Dar, descoperind tehnologia Ambient Sound de la Sony, pentru mine a fost o adevărată revelație: în sfârșit puteam avea ambele situații rezolvate: plimbare cu carte audio și sunet exterior în același timp.

Bateria căștilor ține foarte mult, eu am făcut plimbări și de 3-4 ore și niciodată nu a scăzut niciuna din căști mai jos de 50%, iar, case-ul le-a încărcat de fiecare dată destul de repede și a ținut cam 2-3 reîncărcări. Deci, cred că cumulat, folosite 2 ore pe zi, probabil că ține mai mult de o săptămână combinația căști + case. Dacă este să cităm ceea ce spune Sony, căștile cu toate features-urile pornite ar trebui să țină cam 8 ore. De asemenea, charging case-ul are încărcare wireless de tip Qi și este, astfel, compatibil cu orice încărcător wireless Qi.

Căștile dispun, de asemenea, pe laterale de câte un buton customizabil. Practic nu este un buton per se, ci toată laterala este o zonă touch senzitive care simte apăsarea. Poți customiza cum vrei aceste funcții, eu am ales ca pe casca din dreapta să am volumul și pe cea din stânga funcțiile de play. Aceste funcții ale butoanelor pot fi însă înlocuite cu Google Assistant sau setări manuale Noise Cancelling sau Ambient Sound.

Apoi, terminând plimbarea anti-diabet și reîntorcându-mă acasă, după câteva zile de plimbări, căștile au învățat singure că acasă este acasă, un loc fix și des frecventat, și m-au invitat să definesc un nume și setări specifice pentru această locație. A fost foarte interesant pentru că chiar îmi doream asta. Acasă nu vreau funcția de Noise Cancelling pe aceste căști, vreau doar Ambient Sound, mereu, la 100%, ca să pot sta cu căștile pe urechi și să aud soneria sau alte chestii care se întâmplă prin casă. Zis și făcut, astfel, căștile, când se află în perimetrul locației, aplică setările configurate de mine și astfel, acasă nu am decât Ambient Sound la 100%.

Le-am testat, desigur, și pe muzică. Am ascultat tot felul de muzică pe ele și am fost impresionat. Că tot spuneam de Jay Z, basul este sublim. Nu am mai auzit căști wireless in-ear care să aibă un bas atât de plin și de conturat. Exista chiar și o senzație de soundstage și un timbru vocal foarte bun. Tehnologia Bluetooth folosita este LDAC și DAC-urile din cele două căști sunt extrem de bune.

Nu putem judeca aceste căști din punct de vedere audiofil pur, ar fi incorect, nu sunt pentru asta, dar, le putem judeca după performanța lor pe muzică și îți pot spune, mai mult decât cu mâna pe inimă, că se aud tare bine.

Le-am avut cu mine în concediu, la Marea Neagră, unde, le-am făcut și câteva poze pe nisip pe care le puteți vedea în acest articol, și pot să vă spun că aici, am avut ocazia să le ascult mai mult și pe muzică. WF-1000XM4 sunt IPX4 rezistente la apă, nu am avut probleme nici cu umiditatea de la malul mării și nici cu nisipul fin.

Păstrându-le așa, în modul automat, am avut ceva timp de relaxare pe șezlong, timp în care am scris recenzia mea pentru albumul „În Corzi” al celor de la Vița de Vie. Am folosit aceste căști ca, acolo, pe nisip, pe șezlong, la malul Mării Negre, să ascult acest album, a fost prima audiție cap-coada făcută pe aceste căști și am fost tare încântat. Albumul este unul înregistrat live și atunci mi-am putut da seama și de capacitatea lor de a reda corect o înregistrare. Foarte fain a fost: am avut o scenă largă, dinamism, bas profund, voci extrem de clare și o putere a sunetului suficientă. Însă, cred că cea mai importantă calitate audio pe muzică a acestor „căscuțe” este nivelul lor de imersiune, pe care nu l-am regăsit pe alte modele, fie și wired. Este interesant că audiția am făcut-o pe modul automat, cu Noise Cancelling on, iar în jurul meu erau zeci de persoane, copii, agitație, plajă, zgomot, mare. Dar, cu ochii închiși, Noise Cancelling-ul a funcționat exemplar și nu am auzit deloc toate acestea.

Mai târziu, am dus aceste căști în atelierul meu de tâmplărie, unde, după o zi întreagă de treabă, cu multe mașinării și unelte electrice în jurul meu, Noise Cancelling-ul și-a făcut treaba cu brio.

Aș vrea, de asemenea, să fac un fel de disclaimer și să îți spun că nu am comparat aceste căști cu altele de la alți producători, sunt sigur că și alte produse de la Sennheiser, Bose ș.a.m.d. – probabil că sunt foarte bune sau sunt poate peste acestea, cel puțin din punct de vedere al calității audio, însă, articolul de față relatează strict experiența mea cu aceste căști de la Sony și felul în care tehnologia lor a funcționat atât de bine pentru mine.

În concluzie, nu afirm că sunt cele mai bune ear-buds True Wireless de piață, pentru că nu am comparat, însă spun că sunt niște căști minunate și doldora de funcții și cu o integrare extrem de ergonomică. Sunt niște adevărate extensii pentru corp și pentru auz și asta, pentru mine, le face indispensabile. Iar, funcția Ambient Sound este cireașa de pe tort, aduce o experiență inedită și acum, că știu ce înseamnă Ambient Sound, nu aș mai putea fără.

Știu sigur că, datorita lor, mă voi mișca mai mult, voi asculta mai multe cărți audio, voi avea glicemia mai mică și, poate, cine știe, o dată pe săptămână, cu o ocazie magică, voi putea să mănânc o felie de tort cu ciocolată! Sau înghețată de vanilie! Sau ciocolată Milka. Una întreagă, cu lapte!

Silviu TUDOR

An article written în my sweet spot, 
and this is what I’ve heard.

Total
2
Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published.

Previous Post

Monitor Audio dezvaluie noua serie flagship Plantinum 3G

Next Post

Bowers & Wilkins lanseaza PX8 – castile ANC care redefinesc calitatea sonora si design-ul premium

Related Posts