Dragă melomanule, de curând am fost toți martorii unor zăpezi așa cum nu au mai fost de ani de zile în România, dar, zbuciumat de neașteptat, și unei dezghețări de zăpadă demne de viteza unui bolid de Formula 1. Doar cu câteva săptămâni în urmă nici nu știam ce este aceea zăpada, iar acum s-a dus atât de repede așa cum a și venit, probabil topită de căldura cu care au venit sărbătorile dragostei și soarele primăverii. Vezi tu, dragă melomanule, noi bărbații am supraviețuit Valentine’s Day, Dragobete, 1 Martie și 8 Martie, într-un tur de forță de mai puțin de 2 săptămâni am văzut atâtea inimi și am captat atâta dragoste încât ar trebui să zâmbim necondiționat cel puțin până la Crăciun.
Oare, însă, în aceste vremuri acrite de atâtea frici, războaie și ură, ne mai gândim vreunul la iubire sau la fericire? Și, cel mai important, ne mai gândim vreunul la aceste ființe minunate care ne sunt alături, aceste ființe gingașe fără de care nu ar mai exista viață pe pământ? Ei bine, nu știu ce face voi, dragii mei, însă eu mă gândesc tot timpul la Doamnele noastre, la soțiile noastre, la iubitele noastre, la mamele noastre – fără de care nu ar exista culoarea roz, ciorba rădăuțeană și mirosul de cearceafuri curate.
În acest sens te voi invita astăzi să sărbătorim împreună pe doamnele noastre, dar și reînvierea naturii și așezarea căldurii, alături de un disc plin de iubire, care face înconjurul lumii și ne transmite pe mai multe limbi muzica dragostei, așa cum este ea înțeleasă de membrii trupei Pink Martini, și pusă pe acest disc numit „Get Happy”, lansat în 2013 la Heinz Records.
Când pui pe ascultare acest disc, accesezi imediat un sentiment de bine pus la cale de bucuria cu care cei din trupă cântă. Închizi ochii și realizezi că acei oameni care interpretează sunt într-o stare de euforie, că este o plăcere să cânte împreună. Discurile Pink Martini păstrează, astfel, acest sentiment unic de muzică live amestecată cu fericirea de a cânta. Remarcam această bucurie de a cânta pe ultima piesă a discului numită „Smile”, compusă de celebrul Charlie Chaplin și cântată pe acest album de venerabila Phyllis Diller în vârstă de 95 de ani, care trecea în neființă câteva luni mai târziu după înregistrări. Chiar și așa însă, bătrână și bolnavă, Phyllis nu s-a ferit de această fericire, a cântat cu bucurie, înregistrările având loc chiar în sufrageria sa. Este clar că aceasta este lecția pe care trebuie să o învățam din albumul Get Happy. Orice ar fi, trebuie să fim mai bucuroși, nu avem nicio scuză.
Este clar, de asemenea, că discul este o celebrare a roșului din inima noastră, chiar dacă încadrat în stilul Bossa Nova, discul propune piese clasice de dragoste, Ich dich liebe, Quizás, Quizás, Quizás, Je ne t’aime plus ori, surpriza discului, Până când nu te iubeam – o piesă românească tradițională, făcută atât de celebră de Maria Tănase. În stilul lor caracteristic, Pink Martini preiau această piesă fabuloasă și o fac să fie a lor, într-o reinterpretare de zile mari, ce ne face cinste nouă românilor. Așadar, dragă melomanule, așază-te comod în scaun și permite-mi să trecem ușor prin povestea trupei Pink Martini, ca mai apoi să ne oprim asupra acestei piese românești de pe album – „Până când nu te iubeam”.
În imaginea de mai sus poți observa „ceata” de muzicieni care formează Pink Martini, o trupă fondată în 1994 de pianistul Thomas Lauderdale în Portland, Oregon, Statele Unite. Conceptul din spatele Pink Martini a fost foarte simplu, Thomas a decis să înființeze o trupă cu care să cânte la niște evenimente politice ce aveau ca scop strângerea de fonduri, fără a se aștepta la succesul fulminant pe care îl au în ziua de azi. Thomas își dorea doar un mod de a-și câștiga traiul din muzică, iar nișa cu evenimentele politice era un bun început. Ideea aceasta l-a determinat ca nici un an mai târziu să pună bazele Pink Martini, cooptând-o și pe colega sa de la Harvard, pe China Forbes, să se alăture trupei. Din cântările de la evenimentele politice, muzica lor a evoluat însă, așa se năștea primul lor single „Sympathique” în 1997, un single care a spart gheața și i-a propulsat în celebritate.
Întotdeauna genul căutat de Pink Martini a fost melanjul, dacă pui pe ascultare un disc Pink Martini, vei trece în doar câteva minute prin mai multe stiluri, de la o baladă cât se poate de liniștită, la o muzică de fanfară sau o atmosferă de Café-concert. De asemenea, pe discurile Pink Martini nu vei auzi doar engleză, vei auzi o multitudine de limbi, aceștia fiind foarte implicați în a aduce această diversitate în muzica lor, cum este și cazul „Până când nu te iubeam” de pe discul de față.
Thomas Lauderdale, fondatorul trupei, se năștea în Oakland în 1970, însă se mută la Portland în 1982. Aici Thomas își începe studiile muzicale, studiind cu Sylvia Killman la început. Thomas nu a studiat doar muzică, absolvind Universitatea Harvard – cu specializare în Istorie și Literatură. Thomas a urcat pe scenă dintr-o întâmplare, fiind implicat direct în organizarea unor concerte ale Del Rubio Triplets, se căuta o trupă care să cânte ca opening-act. Printr-o înlănțuire de evenimente ce i-a determinat să ajungă în seara concertului fără o trupă care să cânte în deschiderea evenimentului Del Rubio, în disperare de cauză, Thomas a decis să urce chiar el pe scenă, îmbrăcând o rochie roz Betsey Johnson și alăturându-se la pian unui basist, unui percuționist și unui vocalist. Fiindcă era nevoie și de un nume, trupa s-a numit „Pink Martini”. Evident că lui Thomas i-a plăcut și i-a și priit chestiunea aceasta, dat fiind că nu prea s-a mai dat jos de pe scenă de atunci, ce este drept, în ziua de astăzi Thomas nu mai poartă rochii Betsey Johnson, ci o să îl vezi îmbrăcat „la patru ace” în permanență, în niște costume impecabile, papionul fiind nelipsit.
China Forbes, colega de facultate a lui Thomas, se alătura devreme trupei Pink Martini și cumva completa perfect direcția trupei, China putând să cânte în peste 15 limbi, aceasta fiind o chestiune care va deveni semnătura Pink Martini. China se năștea în Cambdrige, Massachussetts, având rădăcini franțuzești, scoțiene și africane. La facultate se împrietenește cu Thomas, cu care menține o relație de prietenie strânsă, bazată în special pe bucuria de a cânta. Atunci când Thomas a cooptat-o ca membru în Pink Martini, China își dedicase talentul pe Broadway, în New York, îmbinând muzica cu actoria, apărând însă și în câteva seriale de televiziune și filme din acea perioadă.
A doua voce feminină din Pink Martini îi aparține eclecticei Storm Large, care, chiar dacă nu este membru fondator al Pink Martini și nici nu participă pe toate discurile trupei, în cazul de față trebuie menționată pentru că în cazul discului Get Happy, a fost pentru prima dată când direcția vocală a fost susținută de două vocaliste principale, atât de China cât și de Storm. Large se năștea în orășelul Southborough din Massachusetts, însă tot la Portland se cunoștea cu restul trupei. Pentru câteva luni în 2011, China Forbes a suferit o operație la corzile vocale, astfel nemaiputând ține concerte. Atunci a fost momentul în care o chestiune temporară s-a transformat într-o situație permanentă, la început Storm înlocuind-o temporar pe China pe perioada cât aceasta a fost în convalescență, apoi urmând participarea sa completă în albumul Get Happy, după acest episod rămânând într-o colaborare permanentă cu Pink Martini.
Ajungând și la piesa discului, care pentru orice vestic va fi în mod clar „Smile” a lui Charlie Chaplin, pentru noi românii piesa acestui disc, și de altfel și motivul pentru care am ales-o, va fi indubitabil „Până când nu te iubeam”, celebra piesă tradițională românească, făcută celebră de inegalabila Maria Tănase, cu care îți las mai jos o fotografie, să ne aducem împreună aminte de ea:
„Până când nu te iubeam” este un cântec popular românesc, publicat în 1852 de Anton Pann, uneori purtând și numele de „Hora veche”. Am putea spune că Anton Pann a fost un fel de etnograf, însă, dacă ar fi cumva să exagerăm, am putea mai bine să spunem că a fost un fel de Bob Dylan al vremurilor sale, efectiv descoperind nestemate în folclor, consemnându-le și făcându-le celebre. Poate că fără Anton Pann, Maria Tănase nici nu ar fi ajuns să audă de această nestemată, ducând-o peste hotare și lansând-o în stratosferă.
Piesa aceasta are în sine un magnetism teribil, este ca un fel de meditație profundă, determinându-ne să meditam asupra iubirii, asupra dorului, acest cuvânt românesc care efectiv nu are traducere în alte limbi. Când „Până când nu te iubeam” s-a întâlnit cu stilul unic al Mariei Tănase, efectiv piesa a căpătat noi detalii, cumva hipnotizând România, însă și vestul, Maria călătorind mult în acea perioadă, făcând celebră muzica populară românească și peste hotare. Imaginează-ți-o pe Maria Tănase cântând această piesă în 1939 la New York la Expoziția Universală, unde a reprezentat România și a cântat în fața președinților Herbert Hoover și Franklin Delano Roosevelt, dar și a lui Yehudi Menuhin sau Andre Gide.
Succesul acestei piese peste hotare însă nu s-a oprit și noi românii rămânem onorați de aceasta prin surpriza pe care Pink Martini ne-au oferit-o pe albumul Get Happy. Toți atunci când am dat cu ochii de el, am putut observa piesa cu nr. 8, așa cum stătea înscrisă pe disc: „Până când nu te iubeam (Romanian traditional), featuring Storm Large”. După ce Pink Martini au hipnotizat mapamondul cu această piesă, nu prea a existat concert în care să lipsească. Trebuie să fie o onoare pentru noi românii că asemenea cuvinte alese românești au ajuns pe scene atât de mari în toată lumea, datorită românilor, lui Anton Pann, Mariei Tănase, dar și datorită Pink Martini.
După cum îți spuneam mai sus, apariția Storm Large pe acest disc este importantă și din acest punct de vedere, că interpretează Până când nu te iubeam. Îți las mai jos o interpretare live în care Storm cântă această piesă chiar la Portland, orașul Pink Martini, în 2013:
Ajunși la finalul acestui articol, revin la întrebarea de la început – oare în aceste vremuri mai avem vreunul dispoziția să ne gândim la dragoste și la fericire? Îndemnul acestui disc vine de acum vreo 10 ani, din niște vremuri când dragostea și fericirea erau niște chestiuni mult mai normale decât sunt, din păcate, în ziua de astăzi. Atunci era mult mai ușor să obții fericirea. De ce? Pentru că era pace. Pacea aduce fericire. În ziua de astăzi nu prea mai este în pace, în jurul nostru arde un foc mocnit care se poate transforma foarte ușor în și mai multă nefericire. De aceea mesajul prins cu nemurire în acest disc, „Get Happy”, este mai important ca niciodată pentru vremurile din prezent, ca să ne aducă aminte cu celeritate că acum nici 10 ani eram foarte fericiți.
Aș vrea să alergăm după pacea de atunci și să o așternem din nou peste noi toți, apoi să zâmbim mai mult, să iubim mai mult și să ne permitem să fim fericiți. Lucrurile acestea gonesc răul din noi și îți promit că sunt mult mai bune decât multe din cele ce se întâmplă în prezent. Inima sus, dragă melomanule, va fi bine!
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
