MOON 680D – o poveste Simaudio

Nu, nu va fi un review “clasic”… nu va fi un review “ca la carte”… pentru ca MOON 680D nu este un produs oarecare, cel putin nu pentru mine… asa ca cel mai bine ar fi sa va spun o poveste, o poveste… Simaudio.

Daca vi se pare ca titlul articolului aduce cumva cu vreunul din titlurile francizei Star Wars ei bine, da, nu este o alegere intamplatoare… desi brandul Simaudio exista din anul 1980, trecerea la denumirea produselor cu titulatura Moon s-a petrecut undeva vreo doua decenii mai tarziu… de aici si anumite denumiri ale unor produse derivand din limbajul astrologic, sa ii spunem asa… Celeste, Supernova, Andromeda… deci nu suntem asa departe de stele cu Simaudio, figurativ vorbind…

Pe de alta parte, redenumirea seriilor din productie pe numere (de la seria 100 la seria 800) petrecuta acum mai bine de 10 ani, vine, dupa mine, la o mai buna departajare si sistematizare a portofoliului, care intotdeauna a fost foarte bogat la Simaudio.

Da, recunosc ca sunt un mare fan al brandului, am fost captivat de soundul lor de la prima ascultare, care s-a petrecut acum 14 ani, cand un bun prieten mi-a dat un mail “urgent” undeva tarziu in noapte in care ma “soma” sa trec cat de repede pot sa audiez aceste produse in showroomul sau… “MOON, fantastici canadienii astia, m-au lasat fara cuvinte, vino neaparat cat mai repede sa asculti si tu!…” cam asa suna mailul respectiv. Evident ca a doua zi am raspuns la apel, si am putut asculta dubla entry-level, de la vemea aceea, Moon CD1 si Moon i-1, cdplayer si amp integrat, pe niste boxe mai micute din seria classic de la Spendor. 

Mi-a placut din prima soundul Moon, mai ales ca a doua zi am revenit, curios la “degustat” ceva mai serios, anume dubla cd-player Supernova cu integratul i-3, pe niste boxe mai mari din aceeasi serie de la Spendor. Totul suna firesc, natural, cu o deschidere, transpareta si o textura care te facea sa te intrebi daca intr-adevar chiar sunt fizic niste componente electronice care redau muzica aia sau artistii sunt ascunsi cumva pe undeva prin camera si trecuti ca intr-o scena din filmele hollywoodiene pe modul “stealth”.

Anii au trecut si sistemul ala cu Supernova si i-3 si Spendor sp2/3r a ajuns si in posesia mea pentru ceva vreme, era inevitabil sa se intample asta, iar impresia mea despre brandul Simaudio a continuat sa se solidifice, si sa ajung la concluzia, dupa multi ani si efectiv sute de componente testate si audiate, de la cele mai diverse branduri, ca acesti seriosi canadieni imi ofera versiunea cea mai apropiata de sunetul pe care eu mi-l imaginez ca fiind perfect.

De-a lungul timpului am detinut si ascultat, in conditii excelente, si de cele mai multe ori acasa, cam toata gama acestui producator, si am multe povesti legate de diverse produse Simaudio, cu care mai mult ca sigur ca am acoperi si acapara tot blogul Avstore, si pot spune ca exista o consistenta solida raportata la nivelul de pret, insa ca la orice producator, desi exista un fel de core-values din punct de vedere sunet care se respecta (lichiditate, transparenta, dinamica reala, textura), in functie de gama de produse sau chiar in aceeasi gama, exista mici (sau mari, depinde de situatie) nuante in sunet care pot face anumite produse Simaudio mai nimerite decat altele in anumite situatii, uneori chiar si contraintuitiv (adica de exmplu impotriva rankingului de pret).

Deci si aici, ca si in alte situatii, e cel mai bine sa se testeze cat mai serios, uneori, in timp, pentru ca, uneori, exact acele nuante sau mici detalii fac diferenta dintre un sunet bun si un sunet cu adevarat hi-end.

Din propria mea experienta cu brandul acesta, si dupa propriile mele gusturi, am preferat cam intotdeauna sa combin sursele mai scumpe, din asa numita serie Evolution (am detinut, de-a lungul timpului, doua CD-playere Supernova, un DAC 750D si un DAC 680D) si integratele mai entry sau midrange (i.5, i-1, i-3 si mai apoi urmasii lor cu denumirile cu 3 cifre 220i, 250i, 340i) si am avut la un moment dat o feblete pentru pre-ul de linie 740P… tin minte cum povesteam amicilor pe vremea aia ca odata scos din sistem acest 740P, puteam auzi distorsiunile fara efort, atata de mare era diferenta cu 740P si atat de curat si liniar era sunetul cu el.

Am avut parte si de mixuri de succes intre branduri, uneori, de exemplu DAC Simaudio din seria 300 cu integrat “lampas” de la Jadis, sau pre de linie de la Naim si final de la Simaudio, dar, mie personal, in genere, potentialul ala maxim al brandului mi s-a parut ca se realizeaza cand combini produse de-ale lor…

Prea multe denumiri? Pai… ca sa fie mai simplu, am sa explic asa, ca pe vremuri daca integratele aveau denumiri cu “i” in fata urmate de o cifra, iar sursele aveau denumiri cu origini spatiale sau astrale, acum vreo 10-12 ani s-a decis o uniformizare a product line-ului si au aparut denumirile seriilor cu 3 cifre. Cu cat aveai o serie mai mare, produsul era intr-o gama superioara de pret si performante. Seriile 100, 200, 300 si 400 au fost denumite Classic si mai apoi Neo, ca seriile 600, 700 si 800 sa fie denumite Evolution, si sa beneficieze, dpdv tehnic, de tot ce puteau oferi canadienii mai bun.

Acum cativa ani s-a renuntat si la acesta nomenclatura cu Neo si Evolution, si au ramas doar denumirile cu seriile numerice din 3 cifre.

Apoi litera de dupa cele 3 cifre semnifica tipul de aparat, si avem D pentru DAC-uri, I pentru amplificatoare integrate, P pentru preamplificatoare, A pentru amplificatoare finale, S pentru surse de alimentare etc…niste denumiri logice daca ma intrebati pe mine, si care pot identifica usor un produs in gama, ceva cam ca in genul BMW, de exemplu. Stii ca I e pentru benzina, D pentru diesel, X pentru tractiunea integrala… seria 3 e mai sus in gama decat seria 1, s.a.m.d. 

Cam la fel si la Simaudio…

Cam acum un an si ceva in urma, mi-a revenit curiozitatea pentru boxele Bowers and Wilkins si cum seria 800 era la momentul ala pe “schimbare” intre seriile D3 si D4, si preturile pentru D3 erau foarte bune, am ajuns sa detin initial niste 805 D3 ca mai apoi sa trec la liga “grea” cu 803 D3. pe aceste doua perechi de incinte am putut testa o gama foarte larga de electronice, si dupa gustul meu, si dupa muuulte cautari si incercari (si aici trebuie sa ii multumesc lui Lucian pentru sfaturile, rabdarea si intelegerea de care a dat dovada) s-a dovedit ca exista un ingredient care face marea diferenta pe aceasta serie 800 de la Bowers si acela a fost… ati ghicit, produsul din titlul acestui articol, DAC-ul Moon 680D. 

De fapt un streaming-DAC, fiindca generatia actuala de DAC-uri Simaudio au toate, cu exceptia micului 230HAD, integrat streamerul Mind (acronim de la Moon Intelligent Network Device), in generatia sa cea mai noua, V2. Un mare plus, dupa mine, se elimina astfel pierderile datorate cablului dintre streamer si DAC, deloc de neglijat, chiar si daca vorbim de cabluri digitale de inalta performanta (si pret).

680D insa este un DAC in adevaratul sens al cuvantului, nu veti gasi vreun preamplificator de linie in el, vreun amplificator de casti, si nici macar vreun atenuator digital, cum oferea Moon mai demult la DAC-ul seriei 300. Nu, 680D este un DAC pe bune! Dand la o parte capacul elgant si stantat cu sigla mare Moon pe o bucata de aluminiu 100%, in el gasim practic trei mari module: in stanga avem modulul de alimentare hibrida MHP (Moon Hibrid Power) gandit sa imbine cele mai bune caracteristici incrucisate ale unei alimentari liniare si ale uneia SMPS, placa de streaming Mind2, si placa mare de conversie, cu partea de FPGA si filtrare digitala, chipul ES9028PRO de la Sabre in configuratie 2 x 4 DACs per channel, si apoi etajul de filtrare analogica cu componente discrete de cea mai buna calitate. Aparatul este destul de greu, pe undeva pe la vreo 15 kilograme, si intreaga constructie, odata ce scoti aparatul din cutia destul de mare, iti inspira calitate si exclusivism. Mostra de demo din showroom a venit pe finishul cu doua culori, cu centrul negru si “obrajorii” laterali argintii, atat de tipici pentru designul ultimilor ani la Simaudio. Eu insa mi-am comandat un exemplar “all-black” dar… sa nu aticipam! Mai e de apreciat displayul urias al aparatului, care chiar daca nu ofera informatii complete despre piesa redata, afiseaza totusi ultralizibil numarul intrarii digitale selectate si al rezolutiei fisierului redat sau al semnalului de intrare. Pentru o mai usoara manipulare, aceste intrari digitale (9 la numar, 1 AES-EBU, 2 coax RCA, 1 coax BNC, 2 SPDIF optic, 1 USB asincron, a opta pt modulul Mind2 si a noua pentru interfata Bluetooth) se pot redenumi din meniul de setup al aparatului, foarte intuitiv si usor de manipulat din cele 8 butoane cromate de pe fata aparatului. Tehnologia ESS modificata si customizata dupa tipicul Moon asigura compatibilitate cam cu toate formatele disponibile pe piata, PCM pana la 32/354, DSD pana la 256 precum si decodare certificata MQA. Telecomanda este un alt mare plus al seriilor superioare de la Moon, o bucata masiva din metal cu o textura foarte faina si butoane foarte placute la atingere, iar mufele Simlink de pe spate asigura comanda altor aparate Simadio care sunt legate in cascada, de exemplu pornire/oprire simultana sau control de volum pentru preamplificator sau amplificator integrat direct din aplicatia Mind cu care se controleaza streamerul.

Am realizat, dupa multe experimente, si dupa gusturile mele, ca performanta extrema de care da dovada seria 800 Bowers este pusa corect in valoare numai cand acest DAC intra “in scena”… odata ajuns la concluzia asta, alegerea unei amplificari potrivite era o chestiune de timp… pana la urma am preferat tot un integrat de la Simaudio, 340iX, si, cumva, mi s-a confirmat aplecarea mea spre directia asta de a combina surse de top Moon cu amplificatoarele integrate din seriile “normale”. Pur si simplu, dupa gustul meu, in formula asta, cu 680D/340iX/803D3, sunetul este unul complet, atat din punct de vedere tonal, timbral, dar si timing, naturalete, lipsa de efort in redarea muzicii, si mai ales a nuantelor ei, a impactului si a feelingului uman din spatele inregistrarilor.

Plusul adus de DAC-ul 680D este unul greu cuantificabil in cifre, dar lesne de apreciat din punct de vedere senzorial. Eu unul nu am intalnit pana acum un produs electronic in lumea audio care sa reuseasca sa imbine atat de elegant si firesc toate trasaturile urmatoare: dinamica, transparenta, forta, rafinament, rezolutie, naturalete.

Pur si simplu, cu 680D ai impresia aia ca nu mai exista nicio bariera tehnologica intre tine si artist, si ca reusesti sa intelegi cam ce emotii, sentimente, ganduri si talente a putut el sa puna acolo cand a inregistrat acea piesa, acel album.

Diferenta intre 680D si un DAC mai “conventional” sa zicem, din cele din gama de doar 4 cifre in euro, chiar si din propria “gradina” Simaudio, este ata de mare, incat fara el, muzica pare ceva sters, plat, sec, fara emotie, far suflet si fara ambient. Ca si cum ai lua o sculputura de Michelangelo si i-ai face o poza alb-negru si nici aceea prea inspirata sau calitativa. Vei recunoaste opera dar… cam atat. Toata stradania si perfectionismul artistului, tot factorul acela uman care face diferenta, se vor pierde. Da, 680D este chiar atat de bun, dupa umilele mele urechi!

Evident, ca in orice domeniu, gusturile nu se discuta, dar eu zic ca daca sunteti porniti pe asamblarea unui sistem serios, si din punct de vedere buget, dar si din punct de vedere performanta, auditia unui Moon 680D nu cred ca ar trebui sa lipseasca din lista cautarilor voastre pe parte de sursa de semnal.

Cineva cu mult background in audio mi-a zis mai demult ca Moon e destinat unor audiofili cu ceva mai multa experienta, care si-au rafinat preferintele si prioritatile intr-un timp mai indelungat. Ascultand 680D, tind sa ii acord perfecta dreptate! Nivelul de realism atins de 680D ca sursa de semnal este atat de elevat incat poate pentru multi, preferinta catre diverse coloraturi datorata obisnuintei si experientelor anterioare, ii va face sa caute instinctiv in alta parte fiindca 680D nu favorizeaza ceva anume, ci incearca, si dupa mine si reuseste, sa obtina acel fin rezultat care face diferenta intre extraordinar si doar bun, punand in mijloc naturaletea ca factor decisiv. Vocile, pe de o parte, instrumentele naturale gen pianul, trompeta, chitara acustica pe de alta sau percutia, in cele din urma, au prin 680D niste timbre, o textura si o forta aparte, pe care nu o regasesti decat la muzica cantata live. Dupa ce am avut un 680D in sistem, acasa, mie mi-a fost imposibil sa mai pot renunta la el, asa ca a trebuit sa regandesc din nou schema care sa imi aduca echilibrul si, de fapt sa imi aduca un mare, mare improvement fata de ce era inainte. Nu e usor sa faci schimbari cand deja ai cheltuit foarte multi bani pe lantul audio, insa la Avstore am gasit intelegerea si lejeritatea de acceptare ca, pentru unii, acest proces este unul de durata si exista tot timpul noi si noi bariere si limite de trecut. Chapeau, Lucian!!!

Un alt aspect evident de la primele auditii pe 680D este modul in care reuseste sa prezinte ambientul sonor al inregistrarii… sunt albume pe care le-am ascultat de mii de ori, efectiv, gen Black Album de la Metallica. Cu toate astea, nici nu am apucat bie sa dau play pe “Enter sandman” cu 680D in sistem, incat imediat m-a frapat acel IMENS spatiu din camera de inregistrare, mai ales pe zona de voce. Puteam jura ca aud cum James canta la o anume distanta fata de microfon, si cum se poate auzi foarte usor si ambientul acelei camere unde el a inregistrat vocea. De la primele note am realizat ca asta e ceea ce cautam de 20 de ani de audiofilie si de 40  de ascultat muzica… combinatia de rafinament si forta si dinamica care permitea inregistrarilor sa aiba adancime, spatiu, corp si prezenta, pe langa acea tonalitate extrem de reala si naturala. I-am trimis instant un mesaj pe whatsapp lui Lucian “Sheriff, ASTA E SUNETUL!”

La fel cu Diana Krall. Am ascultat inregistrarile ei, poate ca multi dintre voi, pe foarte multe combinatii de boxe si aparate. Cu 680D vocea Dianei capata o noua dimensiune, as zice ca nu am auzit-o niciodata atat de umana si de fireasca si de ne-digitala.

Nu pot recomanda 680D indeajuns sau poate sunt partinitor, fiind un fan al bradului, dar sunt in situatia aceasta TOCMAI dupa experienta cu niste produse de genul lui 680D. privind in urma la istoria mea cu audiofilia, pot spune ca, din punct de vedere electronice, Simaudio mi-a oferit cele mai memorabile si consistente momente de exceptie, iar achizitia unui 680D vine ca o confirmare ca ce am auzit in acea frumoasa seara de vara din 2008 cand am luat contact prima data cu produsele Moon a fost corect si s-a distilat in timp la un fel de relatie de incredere in aceste produse, in calitatea sonora si de manufactura oferita, rezultata din acesti 14 ani de ownership sau manipulare/testare/interactiune. Pentru mine, 680D este componenta electronica favorita, la momentul actual! All hail the KING!

… printre echipemantele Simaudio testate/achizitionate in ultimul an…fara sa fie o lista exhaustiva…se numara urmatoarele: Moon 280D, Moon 600i V2, Moon 390, Moon 330A, Moon 340iX/D3PX, Moon 230HAD, Moon Mind2, Moon 680D

Total
1
Shares
Leave a Reply

Your email address will not be published.

Previous Post

Sennheiser anunta noul soundbar AMBEO Plus si subwoofer-ul AMBEO SUB

Next Post

JEAN-MICHEL JARRE – Oxygène. Expansiv si holografic

Related Posts