Dragă cititorule, este uimitor că au trecut peste 15 ani de când se lansa primul sezon din Downton Abbey, un serial care, la momentul respectiv, ne-a fermecat pe toți. Prin intermediul său am putut să pun lupa pe detaliile vieții unei familii aristocrate de la începutul secolului trecut din Marea Britanie — o familie de lorzi și nobili, prezentată cu totul altfel față de ce eram noi obișnuiți până atunci. Este adevărat că aveam și de data aceasta parte de detaliul britanic al Sense and Sensibility, însă Downton Abbey se remarcă interesant, adăugând un pic mai mult.
Familia Crawley, cei care locuiau în Downton Abbey, erau mai mult decât o familie bogată, așa cum văzusem eu în alte filme și seriale de acest gen. Este drept că toate stereotipurile erau acolo: un conac superb situat în Yorkshire, în plin countryside englezesc, o familie nobilă de cea mai bună viță, bunul-simț britanic și ceaiul de la afternoon – toate erau acolo, în cel mai pur mod englezesc. Astfel, până aici, cumva nimic nou; însă ceea ce m-a surprins la Downton Abbey au fost detaliile complete. Serialul nu s-a oprit la lorzi și nobili și la intrigile dintre aceștia, ci și-a îndreptat jumătate din atenție către servitori, butleri, cameriste, șoferi, bucătărese și valeți. În acest fel, Downton Abbey m-a cucerit până la refuz și m-a învățat să îl iubesc.
Așteptam cu mare bucurie fiecare seară din săptămână, când încă un episod din Downton Abbey era lansat și îl puteam vedea. Așa am ținut-o timp de cinci ani, ducând la bun sfârșit toate cele șase sezoane ale sale: primul episod își făcea premiera pe 26 septembrie 2010, iar ultimul episod apărea la televizor chiar de Crăciun, pe 25 decembrie 2015. Cele șase sezoane nu au fost însă singurele materiale produse în universul Downton Abbey; pe lângă serial au fost realizate și trei filme: Downton Abbey (2019), Downton Abbey: A New Era (2022) și, cel mai recent lansat, Downton Abbey: The Grand Finale (2025).
Povestea familiei Crawley și evenimentele din serial și filme sunt vaste și mi-ar lua multe articole pentru a-ți relata în totalitate ce se întâmplă, dat fiind că avem parte de foarte multe personaje, din diferite zone sociale. Așa că mai degrabă mă voi orienta spre a-ți povesti firul narativ principal al filmului, încercând astfel să îți trezesc interesul pentru această producție superbă.
În Downton Abbey, lumina reflectoarelor este în permanență pe membrii familiei Crawley – o grupare de peste zece persoane, o familie de aristocrați cu tradiție în Anglia, proprietarii domeniului „Downton Abbey”, un conac uriaș din zona de țară a Marii Britanii, mai exact din Yorkshire. Însă, de asemenea, o parte din reflectoare se îndreaptă și spre membrii personalului de la Downton Abbey – cameriste, butleri, valeți, șoferi și bucătărese – aceasta fiind savoarea și realismul serialului. În imaginea de mai sus, cea mai din stânga, poți observa exact această împărțire între personal și aristocrați: primii în partea de jos, iar ultimii în partea de sus.
Acest film are și un profund caracter de „lecție de istorie”, prezentând foarte fidel anumite detalii de la începutul secolului XX, teleportându-te acolo și permițându-ți să înțelegi mai îndeaproape cum funcționa Marea Britanie atunci. Familia Crawley era ceea ce se numea landed gentry, adică aristocrați care dețineau domenii uriașe de pământ – implicit și satul și comunitatea din jur. Familia Crawley deținea întregul domeniu Downton, care includea nu doar conacul (the Abbey), ci și sute de hectare de teren agricol, păduri și sate. Țăranii și fermierii care trăiau pe acel teritoriu lucrau pământurile familiei – uneori în arendă, alteori ca angajați direcți. Familia nobilă era centrul economic și social al zonei, oferind locuri de muncă (în casă, în grajduri, pe câmp, la vânătoare etc.) și susținea biserica, școala, doctorul satului și alte servicii ale comunității. În schimb, localnicii le arătau loialitate și respect, recunoscându-le statutul superior.
Serialul surprinde exact momentul când acest sistem începe să se destrame, iar familii precum cea a Crawley-ilor pierd acest tip de organizare. Catalizatorul schimbării a fost Primul Război Mondial, care a schimbat loialitatea oamenilor față de aceste sisteme landed gentry. Mulți moștenitori, inclusiv membri ai familiei Crawley, au plecat la război; unii s-au întors schimbați, alții nu s-au mai întors deloc. După trauma războiului, cei care s-au întors nu au mai dorit să continue viața la țară, în astfel de sisteme aproape feudale, ci au plecat către orașe, în căutarea afirmării și a unui trai mai… nobil.
După foametea și distrugerile aduse de războaie, statul britanic a introdus impozite masive pe avere și moștenire. Mulți aristocrați nu mai puteau susține costurile uriașe ale castelelor și moșiilor (întreținere, personal, reparații etc.), ceea ce a determinat ca mii de conace și castele să fie vândute, abandonate sau donate statului. Astăzi există încă familii nobiliare cu moșii istorice, dar majoritatea funcționează ca afaceri turistice, ferme sau locații pentru evenimente. Tradiția, titlurile și prestigiul cultural s-au păstrat, dar sistemul feudal și economic care le susținea a dispărut definitiv. Despre căderea acestui sistem este vorba în al doilea film al seriei, Downton Abbey: A New Era (2022).
Acum că ți-am oferit contextul socio-politic al momentului, îți mărturisesc că filmul își îndreaptă mult atenția către relațiile sociale dintre membrii familiei Crawley, dar și dintre membrii personalului de la Downton Abbey, precum și, bineînțeles, către relațiile dintre aceștia.
Dincolo de cadrul istoric, succesul serialului se datorează, în mare parte, viziunii celui care l-a creat, este interesant de observat magia cu care Julian Fellowes, sufletul și inima din spatele acestui serial, a reușit să recreeze atmosfera epocii și portretizarea unică a fiecărui personaj în parte – fiecare fiind o poveste în sine, de la bucătăreasă până la capul familiei Crawley. Julian Fellowes este, poate, scenaristul și creatorul de filme și seriale cel mai iscusit în a recrea această eră interesantă, cumva îndepărtată, dar în același timp apropiată de vremurile moderne. Acesta a avut rolul de showrunner pentru Downton Abbey, având control creativ complet: a creat, scris și supervizat tot ce înseamnă Downton Abbey — fără el, serialul n-ar fi existat. A conceput întreaga poveste, personajele, dialogurile și tonul serialului; a scris toate scenariile episoadelor-cheie și a supervizat direct restul, chiar și atunci când alte persoane au contribuit la dialoguri minore. Practic, nimic important nu se întâmpla în serial fără aprobarea lui. Mai jos ți-l las pe Julian fotografiat chiar în fața Downton Abbey:
S-a născut pe 17 august 1949, la Cairo, Egipt, și este scenarist, romancier, actor și regizor britanic, devenit faimos pentru Downton Abbey. A studiat literatura engleză la Cambridge University (Magdalene College) și, ulterior, arta dramatică la Webber Douglas Academy of Dramatic Art din Londra. Cariera sa a început în actorie, apărând în producții TV și filme britanice, înainte de a se dedica scrisului. În 2002 a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original, pentru filmul Gosford Park, regizat de Robert Altman — un succes care i-a deschis drumul spre Downton Abbey (2010–2015), precum și spre filmele ulterioare bazate pe serie. Printre alte proiecte notabile se numără serialele The Gilded Age (HBO), Belgravia și filmele Vanity Fair (2004) și The Young Victoria (2009). În viața personală, Julian Fellowes este căsătorit cu Emma Joy Kitchener, o verișoară a ducelui de Wellington, și deține titlul de Baron Fellowes of West Stafford, acordat în 2011 pentru contribuțiile sale la cultura britanică.
Pe mai departe, o să ridic o întrebare care mi-a venit în minte de mai multe ori în timp ce urmăream serialul: este Downton Abbey o locație reală, chiar există acest conac? De ce se cheamă „abbey” (trad. mănăstire)?
Ei bine, Downton Abbey există cu adevărat — doar că, în realitate, poartă numele Highclere Castle. Situat în comitatul Hampshire, la aproximativ 100 de kilometri vest de Londra, castelul este reședința contelui și contesei de Carnarvon și datează din secolul al XIX-lea, fiind proiectat în stil neogotic de celebrul arhitect Sir Charles Barry (același care a proiectat Palatul Westminster). Interiorul și exteriorul său au fost folosite pentru toate filmările majore ale serialului. Îți las mai jos o imagine cu castelul Highclere (Downton Abbey):
Numele „Abbey” (mănăstire) vine din faptul că, în Evul Mediu, pe acel loc exista o veche mănăstire benedictină, iar în timp domeniul a fost transformat într-o reședință nobilă, păstrând însă denumirea istorică. Astfel, Downton Abbey combină ficțiunea cu realitatea: o poveste inventată, dar ancorată într-un loc real, cu o moștenire istorică autentică.
Filmările pentru Downton Abbey au fost uneori o adevărată provocare pentru echipă, din cauza faptului că Highclere Castle este o locuință reală, nu un decor de studio. Familia Carnarvon locuiește efectiv acolo, așa că, între sezoane, camerele trebuiau eliberate de echipamentele de filmare pentru ca familia să își poată relua viața de zi cu zi. În unele zile, actorii și echipa de producție filmau în saloanele principale, în timp ce, la etaj, contesa găzduia evenimente caritabile sau chiar turiști curioși să vadă castelul. Mai mult, multe dintre picturile și piesele de mobilier din serial sunt autentice, aparținând familiei Carnarvon — motiv pentru care membrii echipei erau instruiți să nu atingă nimic fără mănuși. Iar o mică curiozitate: câinele labrador al contelui, pe nume Pharaoh, a inspirat numele primului câine al familiei Crawley din serial. Îți las mai jos o imagine cu contele și contesa de Carnarvon, cei care locuiesc cu adevărat la Downton Abbey:
Este cert că viziunea lui Julian Fellowes a fost fabulos de importantă pentru Downton Abbey; însă și actorii, la propriu, au jucat un rol esențial. Nu am fi putut înțelege finețea personalității aristocrate fără o Maggie Smith (Violet Crawley), Michelle Dockery (Lady Mary Crawley) sau Hugh Bonneville (Robert Crawley). Tot astfel, nu am fi putut descoperi detaliile picante din culisele conacului fără un Jim Carter (Mr. Carson), Rob James-Collier (Thomas Barrow) ori Phyllis Logan (Mrs. Hughes).
Rolul pe care îl interpretează Maggie Smith în toate sezoanele serialului este unul fabulos. Finețea cu care actrița, consacrată anterior în Harry Potter prin portretizarea memorabilă a profesoarei Minerva McGonagall, pare să fi migrat și în Downton Abbey, unde a reușit să transforme personajul Violet Crawley într-una dintre cele mai savuroase și mai grozave prezențe din întreaga producție. Îți las mai jos o imagine cu aceasta în rolul lui Violet Crawley:
Tot timpul pișichera, pusă pe șotii, însă fermă și cu o putere reală de influență asupra celorlalți membri ai familiei, portretul realizat de Maggie Smith a fost unul de pură aristocrație. Bineînțeles că și ceilalți actori au făcut roluri memorabile. În imaginea de mai jos, de la stânga la dreapta, o avem pe sora cea mică, Lady Sybil Crawley, interpretată de Jessica Brown Findlay; sora mijlocie, Edith Pelham, interpretată de Laura Carmichael; pe capul familiei, Robert Crawley, interpretat cu măiestrie de Hugh Bonneville; pe Cora Crawley, soția de origine americană a lui Robert, interpretată de Elizabeth McGovern; și, nu în cele din urmă, pe Lady Mary Crawley, cumva centrul poveștii, interpretată cu delicatețe de Michelle Dockery:
Coborând scările către subsolul conacului, descoperim echipa care veghează asupra vieții aristocratice. În fotografia de mai jos, de la stânga la dreapta, îi regăsim pe Andy Parker (Michael Fox) – footman, Thomas Barrow (Rob James-Collier) – under-butler (și ulterior butler), Mr. Carson (interpretat cu măiestrie de Jim Carter) – butler-ul casei, Mrs. Hughes (Phyllis Logan) – housekeeper, urmată de bucătăreasa mereu zâmbitoare Mrs. Patmore (Lesley Nicol), apoi Ethel Parks (Amy Nuttall) – maid, și, în final, tânăra și faimoasa Daisy Mason (Sophie McShera) – assistant cook / kitchen maid. Am ales să păstrez aceste funcții în limba engleză, deoarece, traduse în română, și-ar fi pierdut nuanța și contextul istoric.
Astfel, sper să îți fi deschis apetitul pentru Downton Abbey — ori, dacă l-ai văzut deja, să îți fi oferit o amintire plăcută și, poate, câteva detalii picante din vremea producției și din culisele conacului Downton. Eu voi păstra foarte adânc în inima mea acest serial. Britanicii au un talent deosebit pentru seriale de acest gen; fie că vorbim despre o dramă istorică, ca aceasta de față, ori despre un serial polițist sau de spionaj, serialele britanice au un fel de liniște aparte, un iz cinematografic pe care nu l-am întâlnit în alte părți.
Am urmărit de curând ultimul film din serie, Downton Abbey: The Grand Finale (2025), și am putut-o vedea pe Lady Mary preluând frâiele familiei și devenind noul gardian al moșiei Downton. Pe de o parte, filmul se numește „The Grand Finale”, ceea ce poate indica un final al seriei, însă, pe de altă parte, pare că multe alte întâmplări i-ar putea fi rezervate lui Lady Crawley în viitor — ceea ce, pentru mine, ca fan convins al Downton Abbey, îmi dă foarte mare speranță. Până la o nouă producție Downton Abbey, te invit să urmărești un alt serial semnat de Julian Fellowes, la fel de grozav și de rafinat, numit The Gilded Age:
Nu aș putea să mă despart de tine fără să o menționez din nou pe Maggie Smith, care, din punctul meu de vedere, este efectiv Downton Abbey, realizând în acest serial poate rolul vieții sale. Actrița ne părăsea în 2024, din păcate fără a mai participa la filmările ultimului film, The Grand Finale (2025). Nu rămâne însă nepomenită în acesta — o bună parte din film povestește despre moștenirea pe care ea o lasă în urmă.
Mă despart de tine punându-ți sub atenție ultimul cadru din acest film final, cel care ne-o amintește pe Violet Crawley, pictată într-un tablou uriaș ce tronează deasupra în holul principal al conacului Downton:
Mulțumim, Maggie Smith, pentru tot ce ne-ai oferit!
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
