Dragă melomanule, sunt sigur că deja ai ochii mari după ce ai citit titlul articolului de săptămâna aceasta. Chiar și eu m-am surprins pe mine hotărându-mă să scriu despre Boney M., icoanele la care se închinau părinții noștri.
În mod indubitabil, în afară de Bee Gees și Abba, la mine în casă Boney M. era alegerea preferată, în special a tatălui meu, atunci când venea vorba de muzică cu „simțire de bine”. Cred cu desăvârșire că dacă lipsește ceva din muzica comercială actuală, atunci este fix această senzație de „bine” și de „bucurie” care exista în muzica comercială în special a anilor 70 și începutul anilor 80, ani în care s-a consacrat această formație legendară Boney M.
Sunt sigur că cei mai pretențioși dintre noi, cei care pornesc la drum cu multe preconcepții despre anumite genuri și stiluri muzicale, vor fi total contrariați de articolul meu despre Boney M. Însă, până și lor le transmit pe această cale să mențină o dispoziție cât mai deschisă și măcar să urmărească pe mai departe povestea Boney M. și poate așa, nu neapărat să ajungă să adore Boney M., ci mai degrabă să înțeleagă mai bine rolul lor.
Mai jos o imagine cu Boney M. din perioada lor de glorie, de la stânga spre dreapta: Liz Mitchell, Bobby Farrell, Marcia Barett, și Maisie Williams:
Așadar, voi începe mai întâi cu o poveste care se duce înapoi acum foarte mulți ani, în prima parte a anilor 80, când eram doar un copil și de abia învățam cât de cât să am amintiri. Primele mele amintiri sunt, astfel, cu perioadele de sărbători, Paște, Revelion, când casa căpăta un iz de sărbătoare în vremurile acelea sumbre, învățând mai târziu că nu le rămânea părinților mei decât să se adune oameni faini cu oameni faini și să se bucure împreună în acel mini-univers limitat de cele 3 camere ale micului apartament, însă complet nelimitat când venea vorba de puterea de imaginație a oamenilor de atunci.
Astfel, cu ocazia acestor „chermeze”, se mânca mâncarea cea mai bună, se îmbrăcau toți frumos, se juca canastă, se fuma și se bea dar, cel mai important, se asculta muzică. Tatăl meu scotea la iveală ce avea el mai de preț din colecția de benzi de magnetofon, benzi AGFA și BASF, ținute cu mare grija într-un dulap închis și pline cu Bee Gees, Abba și, bineînțeles, Boney M.
Eu, copil fiind, urmăream cu mare atenție aceste chestiuni și pe toți acești oameni și mă bucuram alături de ei cum puteam, dat fiind că eram singurul copil de pe acolo. Cumva, pentru mine, era o onoare să pot participa asemenea unui adult la această petrecere secretă a vremurilor comuniste.
Nici nu știam eu pe vremea aceea cât de multe sacrificii făcuseră ai mei ca să facă rost de anumite elemente atât de rare pe vremea aceea: banane, portocale, carne ș.a.m.d. Aș putea chiar continua spunând că făcuseră sacrificii și pentru țigări de calitate, băutură de calitate și, nu în ultimul rând, muzica de calitate a tatălui meu, copiată și răscopiată din prieten în prieten, la a nu știu câta mână și apoi pusă la cântat pe magnetofonul Philips, obosit și el, însă încă funcțional și traversat mai apoi într-un „Electronica Bucur I” cu boxe Tehnoton pe post de sistem de PA.
Nu eram deloc conștient atunci de aceste sacrificii, dar, cum spuneam, mă bucuram de bucuria lor și țin minte că doar pe „Daddy Cool” petrecerea începea, toata lumea se ridica de la masa din sufragerie și luminile se făceau mici, tata pornea un fel de stroboscop construit de el și dintr-o dată, sub muzica Boney M. și sub luminile colorate, micul hol al casei se transforma într-o adevărată discotecă și așa, dansam liniștiți, toți, până dimineață.
Astfel, aceasta era puterea transformativă pe care o aducea Boney M. în viața noastră, casa și oamenii din jur se dădeau de trei ori peste cap și în noaptea aceea deveneam și noi mai liberi și mai vestici. Cum spuneam mai sus, imaginația noastră era fără limite. Asta am învățat eu atunci, pe vremea aceea, de la acei oameni din discoteca artizanală din hol.
Din motivele enumerate mai sus, nu mi-a fost greu să aleg „Take The Heat Off Me” pentru articolul de săptămâna aceasta, care e chiar albumul de debut al celor de la Boney M., devenind un succes absolut în Europa, încă de la lansare. De pe acest album au fost extrase hit-uri celebre ca „Daddy Cool”, „Sunny” sau „Baby Do You Wanna Bump”.
Nu puteam să aleg mai bine, toată discografia Boney M. fiind interesantă, însă acest album conține hit-ul care este poate cel mai cool pentru amintirea mea, anume „Daddy Cool”. Cumva asta și simțeam când ascultam acest hit și observam puterea sa asupra celor care dansau în discoteca din holul apartamentului. În centrul tuturor era tatăl meu, care orchestrase toată această minunăție și chiar el, astfel, devenise un „Daddy Cool”.
Mai jos o imagine cu colecția mea de discuri Boney M., pe care le-am reascultat, cu mare drag, cu ocazia acestui articol:
Toate albumele Boney M. au ceva special și totul a început de la acest album de debut „Take The Heat Off Me” (1976), care ne-a dat ritmul grozav și specific Boney M. și ne-a învățat cât de frumos și analogic poate să sune un astfel de album comercial al anilor 70.
Când pui pe ascultare Take The Heat Off Me, te duci instantaneu într-o zonă de feel good indubitabilă și simți muzica foarte organic și îți vine, efectiv, să te bucuri. Te invit pe grupul de Facebook „Melomani Romania”, unde putem discuta pe mai departe despre muzică și despre ce înseamnă Boney M. pentru tine.
De menționat că și celelalte albume care au urmat au fost super grozave, continui cu „Love For Sale” (1977) de pe care s-au consacrat hit-uri ca „Ma Baker” sau genialul „Belfast”, urmând un alt album plin de hit-uri, „Nightflight To Venus” (1978), care ne-a dat niște cântece legendare ca „Rasputin”, „Painter Man”, „Rivers Of Babylon” sau „Brown Girl În The Ring”. Pe Nightflight To Venus ți-l recomand spre ascultare în primul rând pentru calitatea sa audiofilă, sunt anumite piese de pe acest album, ca spre exemplu chiar „Nightflight To Venus” care sunt extrem de bine realizate.
Au urmat apoi două albume mai puțin de succes, „Oceans Of Fantasy” (1979) și „Boonoonoonoos” (1981) și alte câteva albume fie de Crăciun, fie compilații și așa mai departe, însă „grosul” muzicii Boney M. este în albumele acestea din paragraful anterior și, fără dubiu, originea Boney M. stă în primul album, Take The Heat Off Me, cu care îți recomand să începi.
Există un pachet de discuri foarte interesant, în stoc la AVstore, cu toată discografia Boney M. la un loc, un pachet de 9 discuri numit Boney M. – Complete:
Înainte de a trece pe mai departe și să povestim despre cum s-a înfăptuit aceasta formație interesantă, aș vrea să spun că atunci, în 1976, când a fost lansat albumul de față, toate discotecile din Europa puneau pe repeat „Daddy Cool”.
Este interesant, însă, că pe cât de mult succes au avut în întreaga Europa, pe atât de puțin succes au avut în Statele Unite, acolo, pur și simplu nici măcar nu au intrat în topuri.
Boney M. „prinse-se” în Europa fiindcă veneau cu ceva complet nou față de muzica disco americană, era un mix interesant de disco cu R&B și funk, dar și soul plus reggae, mix pe care nu l-am mai auzit în altă parte – un fel de muzică comercială dar extrem de calitativă și plină de bun simț, așa cum acum nu se mai face.
Boney M. erau preferații tuturor în primul rând pentru că, așa cum remarcase și tatăl meu, cântau o muzică de „feel good”, ba chiar am putea spune că din multe puncte de vedere Boney M. este „the ultimate feel good music”.
După cum poate mulți dintre voi știu deja, sound-ul Boney M. și până și vocea din spatele acestei formații nu aparține în totalitate celor de pe scenă pe care noi îi îndrăgim atât de mult și mă refer în special la vocea leader-ului consacrat Bobby Farrell.
Boney M., în mod șocant, inițial, nu prea a avut nicio legătura cu cei pe care noi îi știm de pe coperțile albumelor sau pe care îi vedeam în concerte sau pe scenă.
Boney M. a fost 100% realizarea producătorului german Frank Farian, care, în anii 70 a produs mai multe proiecte muzicale, însă a realizat o piesă pe care noi acum o știm sub numele de „Baby Do You Wanna Bump”, piesă care poate noi avem impresia ca este cântată de Bobby Farrell, ei bine nu este așa!
Această piesă este cântată și realizată integral de Frank Farian în studiourile sale, până și vocile „feminine” de pe piesă îi aparțin tot lui. După ce a realizat această piesă, Frank a concluzionat că, fiind doar un producător, va avea nevoie de niște dansatori și artiști, niște simple avataruri, care să poată ieși pe scenă să facă playback la diferite evenimente.
În acest fel, Frank i-a adunat pe cei din componența originală și i-a denumit „Boney M.”. Titlul acestei trupe nu a fost ceva extrem de gândit, ci mai degrabă Farian povestea că se uita la un serial TV australian din acea perioadă numit „Boney”, nume care i-a plăcut lui Farian extrem de mult și atunci s-a gândit sa îi alăture o literă și așa a ieșit numele legendar al acestei trupe.
Astfel, în anii 70, Germania de vest, Farian i-a angajat pe Liz Mitchell și Marcia Barrett din Jamaica, Maizie Williams din Montserrat și Bobby Farrell din Aruba pentru a forma line-up-ul de scenă al Boney M. cu gândul de a merge în reprezentații la TV unde vor putea dansa și face playback și în anumite cazuri rare să și cânte live.
Inițial, Farian nu luase în considerare deloc că vreunul din ei va și înregistra în studio, însă ulterior acest lucru s-a schimbat și multe din piesele pe care le știm au fost înregistrate și de către membrii de pe scenă, ca spre exemplu Liz Mitchell și Marcia Barett care au cântat majoritatea vocilor feminine, Farian rămânând doar pe vocile „joase” pe care Bobby Farrell făcea playback în aparițiile TV ori le cânta live în concerte.
Mai jos line-up-ul componentei de scenă a Boney M. de-a lungul anilor:
Liz Mitchell – lead și backing vocals (1976–1986, 1988–1989, 1990, 1992-)
Marcia Barrett – lead și backing vocals (1975–1986, 1988–1989)
Maizie Williams – dansatoare și live vocals (1975–1986, 1988–1989)
Bobby Farrell – dansator și live vocals (1975–1981, 1984–1986, 1988–1989; decedat 2010)
Reggie Tsiboe – lead și backing vocals (1982–1986, 1990)
Deci, pornind de la această concluzie interesantă, că Boney M. cei de pe scenă nu erau și Boney M. cei care produceau muzica, fiind vorba, cumva, de două entități separate, putem face o paralelă interesantă și cu un alt „scandal” din industria muzicii produs tot de Frank Farian niște ani mai târziu cu formația Milli Vanilli, în cazul căreia a făcut același lucru: s-a dovedit că cei doi tipi ce apăreau în videoclipuri și în concerte, nu erau de fapt cei ce cântau, făcând doar playback.
Deci, iată că Farian, acest producător – am putea spune „legendar”, folosea din nou această tehnică „comercială” de a împacheta un produs muzical într-un fel în care să se și audă bine, dar să și arate bine.
Astfel, dacă ar fi să spun câteva cuvinte despre Farian, îți spun că s-a născut în Germania în 1941 și este cunoscut ca producător al grupurilor Boney M., Milli Vanilli, La Bouche, Eruption și No Mercy, Farian vânzând peste 850 de milioane de discuri în cariera sa. De asemenea, de menționat că Farian a produs și albumul „Blind Before I Stop” al lui Meat Loaf. Mai jos o fotografie cu Farian:
Nu putem, astfel, judeca sau blama rețeta acestui producător, în care una ne arată pe scenă și alta se realiza în studio, cumva propunându-ne un act artistic neadevărat, dar, paradoxal, un act artistic interesant și de calitate.
Mai jos cei ce au participat la realizarea albumului Take The Heat Off Me:
Liz Mitchell – lead vocals, backing vocals
Marcia Barrett – lead vocals, backing vocals
Frank Farian – lead vocals, backing vocals
The Rhythm Machine – muzicieni extra
Gary Unwin – bas
Keith Forsey – tobe
Nick Woodland – chitara
Thor Baldursson – claviaturi
Frank Farian – producător și lead vocals
Steven Hammer – arranger, dirijor
Albumul a fost înregistrat la Union Studios Munchen și Europasound Studios Frankfurt.
Despre Liz Mitchell îți pot spune că are 70 ani în prezent și este vocea feminină principală pe care o auzi pe cântecele Boney M. Liz, s-a născut în Clarendon Parish, Jamaica și la vârsta de 11 ani împreună cu familia sa au emigrat în UK, Londra. Liz mai fusese în Germania în adolescența sa și în 1976 a fost rechemată acolo de către staff-ul lui Farian pentru a da o audiție pentru Boney M. Chiar dacă inițial Liz nu trebuia să cânte, ci doar sa facă playback, Farian a realizat destul de repede că Liz poate să cânte genial de bine și a și declarat mai târziu că orice membru al Boney M. poate fi înlocuit, mai puțin Liz. Mai jos Liz în anii 70:
Despre Bobby Farrell, imaginea și energia inconfundabilă din spatele Boney M., pot să îți spun că s-a născut în 1949 în Aruba, coloniile olandeze Curaçao și Dependencies (cunoscute astăzi ca Antile). În perioada adolescenței sale, Farrell s-a mutat din Antile în Norvegia, astfel punându-și baza în Europa. Ulterior s-a mutat în Olanda unde a lucrat ca DJ o perioadă și apoi a mers în Germania pentru a căuta oportunități mai bune pentru muzică. A lucrat o perioadă lungă ca DJ în Germania, fiind apoi reperat de Farian și devenind frontman-ul de scenă al Boney M. Trecând peste nenumăratele neînțelegeri dintre Farian și Farrell, cu siguranță că Boney M. fără Farrell nu ar fi fost ce este astăzi și nu ar fi ajuns atât de celebri și de cunoscuți, chiar și așa, fără ca Farrell să cânte cu adevărat pe aceste discuri. Bobby a plecat dintre noi mult prea devreme, în 2010, într-o situație cu totul inedită, murind în camera sa de hotel, de un infarct, chiar în orașul care ni l-a dat pe Grigori Rasputin, Sankt Petersburg, cu ocazia unui concert pe care Bobby urma sa îl țină acolo și să cânte și să danseze pe scenă pe celebrul hit „Rasputin”. Mai jos o imagine cu Bobby în completă destrăbălare specifică lui:
Despre Marcia Barrett îți pot spune că are 74 de ani în prezent, este născuta în Jamaica în Saint Catherine Parish, și ea, ca și Liz, a emigrat în Marea Britanie în anii 60. Ulterior a ajuns în Germania și astfel a fost cooptată pentru Boney M. Dacă Liz este văzută ca fiind vocea feminină principală din această trupă, este de menționat că Marcia se poate auzi și ea pe înregistrări, în special ca și voce secundară, voce de ritm, backing vocals dar și ca voce principală, o poți auzi în exclusivitate pe piese ca „Take The Heat Off Me” ori „Belfast”. Mai jos o imagine cu artista:
Despre ultima prezență feminină din acest grup, Maizie Williams, îți pot spune că este născută în 1951 și inițial fusese model, nu cântăreață, fiind doar dansatoare în cadrul trupei Boney M. Chiar dacă Maizie nu a cântat per-se în acest grup, s-a răfuit în sălile de judecată ani de zile cu Farian, cerându-i drepturi și într-un final a și câștigat dat fiindcă s-a demonstrat că participase pe un backing vocals pe unul dintre albume, legea spunând că dacă vocea este înregistrată pe album în studio, atunci este nevoie ca artistului să îi fie furnizate drepturi financiare din vânzarea discurilor. Mai jos o imagine cu Maizie:
Ultimul membru de care trebuie să mai vorbim este Reggie Tsiboe, cel care l-a înlocuit pe Bobby Farrel după ce acesta a părăsit grupul din cauza certurilor interminabile cu Farian. Farrell tot pleca și tot revenea, pentru prima data plecând din grup în 1981, an în care a fost înlocuit cu Reggie. Tsiboe s-a născut în Ghana și acolo deja era celebru ca și entertainer, dansator și cântăreț. Reggie a intrat în Boney M. în 1981, dar ulterior, Farrell a revenit și, astfel, dintr-o formație de 4 au devenit 5. Mai jos o imagine cu Tsiboe:
Pentru mine, Boney M. este o magie și acest lucru se aude cel mai bine când pui pe ascultare oricare din albumele lor, mai ales acesta de față Take The Heat Off Me sau holograficul Nightflight To Venus.
De pe albumul de față, pe lângă emoția pe care o păstrez mereu alături de Daddy Cool, îmi place energia și analogicul din spatele piesei care dă și titlul albumului, Take The Heat Off Me, pe această piesă aud cu drag vocea mai gravă a Marciei Barrett, de care mă îndrăgostisem atât de tare pe Belfast.
Rămân mereu uimit prin exemplul Boney M. de puterea pe care o are imaginea unei formații de muzică asupra publicului, nu trebuie să uităm ce influență a avut Bobby Farrell și ce succes a dat acestei formații doar prin imaginea sa, fără măcar să cânte cu adevărat.
În încheiere, vreau să pun punctul pe „i” și să spun că ceea ce au oferit ca tot unitar acești oameni minunați numiți Boney M. este ceva foarte unic, o energie aparte, un ritm aproape rock, cu sound de disco și cu un profund efect de baloane de gumă care se sparg peste tot în jurul nostru și ne prind într-un „cârlig” pop de care nu mai putem scăpa nici 50 de ani mai târziu.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Tidal:
Spotify:
Apple Music:
Un fel de tunelul timpului acest articol, atât de bine scris, m-a dus 40-45 de ani înapoi retrăind întocmai senzațiile descrise.