Dragă cititorule, astăzi îți voi vorbi despre un player SACD din gama modernă de la legendarul producător Marantz. Cartea de vizită a lui SACD 30n este impresionantă: CD-Player, DAC, streamer și preamplificator, toate sub aceeași carcasă. Îți dai seama că deja eram curios să văd ce poate face o astfel de sursă all-in-one la mine în sistem. Apoi însă am citit că DAC-ul din interiorul lui 30n nu este vreun DAC-chip aflat în alte milioane de aparate, ci Marantz utilizează tehnologia de conversie proprietară numită Marantz Musical Mastering (MMM). Curios nevoie mare, am decis să îți scriu un review despre toate acestea, mai jos toate concluziile mele. Promit să fie interesant, urmărește-mă, te rog, îndeaproape.
MARANTZ – PROFIL DE COMPANIE
După cum te-am obișnuit, nu aș putea să continui acest review fără să vorbim puțin despre Marantz, până la urmă acesta este primul meu review despre un aparat al brandului legendar, deci merită să aflăm mai multe, de la lansare și până în prezent.
Marantz este una dintre cele mai longevive companii audio din lume, fiind înființată în 1953, la New York, de către Saul Marantz, un pasionat de muzică și inginer autodidact care, nemulțumit de echipamentele existente, a decis să își construiască propriul preamplificator – celebrul Model 1. Acesta a devenit rapid un reper în epocă, urmat de alte produse iconice precum Model 7 și amplificatorul de putere Model 9, considerate și astăzi referințe în lumea audio vintage. În anii ’60, compania a crescut accelerat, însă a trecut prin primele schimbări majore de proprietate, fiind vândută către Superscope, ceea ce a dus ulterior la mutarea unei părți din producție în Japonia. Această etapă a fost esențială, pentru că a deschis drumul colaborării cu ingineri japonezi de elită, definind direcția tehnică a brandului pentru deceniile următoare, mulți dintre noi apreciind Marantz ca fiind un brand japonez. Și, pe undeva, nu suntem în eroare, dat fiind că Marantz, așa cum îl știm noi din ultimele decenii, a fost, în cea mai mare măsură, sculptat de japonezi.
În anii ’80 și ’90, Marantz a devenit parte din Philips, perioadă în care a jucat un rol important în dezvoltarea și popularizarea formatului CD, lansând unele dintre cele mai apreciate playere digitale ale vremii. Tot atunci apare figura lui Ken Ishiwata, probabil cel mai emblematic „sound master” din istoria Marantz, cel care a definit pentru decenii întregi acel sunet cald, muzical și rafinat asociat brandului. Îți las o imagine mai jos cu maestrul Ishiwata:
În anii 2000, Marantz intră în grupul D&M Holdings (alături de Denon), iar ulterior, printr-o serie de fuziuni, ajunge în actuala structură Sound United, devenită apoi parte din Masimo. În prezent, Marantz operează din Japonia, unde sunt dezvoltate și acordate modelele sale de top, continuând să îmbine tradiția analogică cu tehnologia digitală modernă, așa cum se vede în serii precum Reference sau în produse recente precum Model 30 sau aparatul de față, SACD 30n.
MARANTZ SERIA 30
Trei ani a durat partea de dezvoltare a seriei 30, reprezentând o cotitură majoră pentru Marantz atunci, în 2020, când a fost lansată, scopul acestei serii fiind să împingă Marantz în zona modernă a High-End audio. Inspirația pentru seria 30 au extras-o din trecutul brandului, evocând aparate din anii ’60 și ’70. Seria 30 a introdus acest design special, cu masca frontală ce parcă plutește deasupra unei măști curbate, iluminată cu o bandă LED fină, ce scoate în evidență sculptura romboidală a „aripilor”. Cu siguranță, acest design întoarce capete încă de la apariția primelor fotografii de presă din 2020.
Seria 30 propune, practic, această dualitate formată din aparatul din review-ul de față, SACD 30n, și amplificatorul său integrat, Model 30. Această pereche formează, în viziunea Marantz, un pas sigur în High-End audio și oferă acces la toate serviciile necesare unui audiofil sau meloman: preamplificare, amplificare, streaming, CD-play, DAC ș.a.m.d.
UNBOXING ȘI PRIMELE IMPRESII
Așa cum menționam mai sus, și pe al nostru SACD 30n stă scris cu mândrie „Made in Japan”, așadar și modelul din review-ul de astăzi este construit în exclusivistele fabrici din Japonia, unde se fabrică doar seriile de top. Aceasta a fost prima mea impresie despre SACD 30n, că este un aparat special, din gama High-End, cu finisaje fără cusur. Împachetarea se face într-o cutie de carton, în care, pe lângă SACD 30n, mai găsești și o cutie cu accesorii, antenele pentru wireless, telecomanda, manualul de utilizare și cablul de alimentare. Îți las mai jos o imagine de detaliu cu aparatul:
Imediat ce îl studiezi pe SACD 30n vei observa că este un produs de calitate ridicată, iar designul acesta special al Seriei 30, de care vorbeam mai sus, este cu adevărat unic, lateralele acestea parcă sunt vii, parcă îi permit acestuia să respire și să aibă, cu adevărat, viață.
Aparatul este finisat ireproșabil, simțindu-se robust, realizat din materiale premium, îndepărtându-se mult de calitatea aparatelor Marantz specifice seriilor entry ale anilor ’90, în afară de logo, nimic nu prea au în comun.
Mecanismul sertarului CD este cu adevărat silențios, durând secunde bune să se deschidă și să se închidă, operând dintr-o postură extrem de relaxată, parcă pregătit în permanență doar pentru muzică bună. Îți voi spune câteva paragrafe mai târziu și din punct de vedere tehnic care sunt caracteristicile acestui mecanism CD. Până una alta, îți las o imagine mai jos cu SACD 30n înconjurat, evident, de CD-uri:
Aparatul se conectează direct la internet prin Ethernet sau Wi-Fi și oferă, din aplicația sa HEOS, acces la servicii de muzică de tip Amazon Music, Tidal, Spotify, SoundCloud și Deezer, dar și la multe posturi de radio online, așa cum se poate vedea în imaginea de mai jos, în care poți observa ecranul lui SACD 30n ce afișează informații în timp real despre melodia și postul de radio activ:
Sigur că aparatul suportă și fișiere locale, fie stocate pe un mediu USB, fie din rețea, NAS (DLNA sau UPnP). De asemenea, există disponibile servicii de tip Connect pentru Tidal și Spotify. Aplicația HEOS nu suportă din interiorul său Qobuz și Apple Music, însă acestea pot fi accesate printr-o aplicație de tip mConnect, ori, în cazul Qobuz, prin Connect, ori, în cazul Apple Music, prin AirPlay. De asemenea, telecomanda este realizată tot din aluminiu masiv, având și aceasta o calitate premium:
DETALII TEHNICE
La interior, Marantz SACD 30n nu este doar o sumă de componente, ci fiecare modul este atent integrat. Transportul optic SACDM-3L, dezvoltat intern de Marantz, este optimizat atât pentru CD, cât și pentru SACD, fiind montat central într-un șasiu rigid, foarte bine amortizat mecanic, pentru a reduce vibrațiile și erorile de citire. Întregul circuit digital este construit în jurul unei arhitecturi proprietare, cu reclocking atent și procesare pe 32-bit, pentru a minimiza jitter-ul și a păstra integritatea semnalului până în etajul final.
În zona analogică, Marantz utilizează modulele discrete HDAM (Hyper Dynamic Amplifier Module), deja consacrate, care înlocuiesc amplificatoarele operaționale standard și oferă un răspuns mai rapid, mai curat și mai muzical. Alimentarea este tratată cu aceeași seriozitate, cu un transformator toroidal masiv și etaje de filtrare bine separate, astfel încât digitalul și analogicul să nu interfereze unul cu celălalt. Întregul ansamblu este montat într-un șasiu dublu stratificat, cu compartimentare internă și ecranare bine realizată.
Partea de DAC este, fără îndoială, elementul definitoriu al SACD 30n și locul unde Marantz se desprinde complet de soluțiile clasice din industrie. În locul unui DAC-chip convențional, Marantz implementează propria arhitectură Marantz Musical Mastering (MMM), un sistem în două etape în care orice semnal digital, indiferent de sursă, este mai întâi convertit în DSD la frecvență înaltă (până la 11.2 MHz), apoi este transformat în analog printr-un proces proprietar bazat pe filtrarea și modelarea semnalului. Această abordare elimină dependența de convertoare comerciale și permite un control total asupra felului în care este reconstruit semnalul audio. Practic, 30n nu „redă” pur și simplu informația digitală, ci o reinterpretează într-un mod coerent cu filosofia sa sonică. Întregul proces este susținut de un DSP puternic și de un etaj analog discret HDAM, rezultând o conversie care pune accent pe fluiditate, coerență și naturalețe, mai degrabă decât pe detaliu. Este o abordare diferită, curajoasă, care definește personalitatea sonică a acestui aparat și îl poziționează într-o zonă aparte, distinctă de DAC-urile clasice bazate pe ESS, AKM sau R2R. De-abia aștept să ajungem la capitolul dedicat sunetului pentru a îți povesti cum se aude acest DAC.
Ecranul te ajută să navighezi printr-o secțiune de setări stufoasă, pe care o poți observa în imaginea de mai sus, de aici poți seta multe variabile. Setările lui SACD 30n îți dau senzația de modern și vechi în același timp, greu de explicat, dar așa este.
În imaginea de mai sus putem observa panoul din spate al lui SACD 30n, unde regăsim o conectică bine organizată și intuitivă. În zona centrală sunt prezente ieșirile analogice RCA, atât în variantă fixă, cât și variabilă, oferind flexibilitate în integrarea în sistem. În partea superioară sunt disponibile intrări și ieșiri digitale, incluzând coaxial și optic, alături de o intrare USB-DAC. De asemenea, observăm portul de rețea Ethernet, necesar pentru funcțiile de streaming, precum și antenele Wi-Fi/Bluetooth montate lateral. Nu lipsesc nici porturile de control, precum RS-232C și intrările/ieșirile pentru telecomandă, iar alimentarea este realizată printr-un conector IEC standard, însă căruia îi lipsește pinul central de împământare, o soluție specifică lui Marantz și Denon.
APLICAȚIA HEOS
După cum menționam și mai devreme, ecosistemul Marantz și Denon dispune de o aplicație de streaming numită HEOS – o folosesc des și este foarte robustă și completă. Pot spune că tot ce îi lipsește ar fi Apple Music și Qobuz din interiorul acestei aplicații, acestea funcționând doar din extern (AirPlay sau Connect).
În suita de imagini de mai sus poți observa partea de home a aplicației (prima imagine), posturile de radio disponibile, cât și felul în care arată atunci când este activ unul dintre ele (a doua și a treia imagine), iar, în ultima, poți observa cum arată pagina de Tidal a aplicației.
CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE MARANTZ SACD 30N?
Dat fiind că, până la urmă, SACD 30n este un CD-Player, a fost una din acele dăți în care nu am ascultat un singur disc, ci mai multe, așa cum se poate vedea în imaginea de mai jos, evident asistat de draga de Daisy:
Printre preferatele mele de ani de zile, Random Access Memories al celor de la Daft Punk m-a minunat pe SACD 30n pentru sunetul său etern, albumul depășind 10 ani, însă menținându-se la fel de tânăr ca în prima zi. 30n a redat perfect analogicul lui RAM, darkness-ul său, dar și groove-ul specific chitarei lui Nile Rodgers.
Am continuat cu GETZ/GILBERTO, un disc tot fără vârstă, mult mai în vârstă însă ca RAM, dar la fel de viu, punând-o în cameră pe Astrud Gilberto, dar și pe João Gilberto, și pe Stan Getz și, bineînțeles, și pe Carlos Jobim. A fost o plăcere să reascult acest disc pe 30n.
Pe Starboy, albumul lui The Weeknd lansat în 2016, l-am folosit pentru a observa cât de modern este sunetul lui 30n și, ce să vezi, 30n a livrat, bașii lui Starboy au fost redați perfect. Bineînțeles că îmi place Starboy fiindcă regăsesc acolo unul din sunetele mele preferate, cel al Daft Punk, aceștia lucrând cu The Weeknd la acest album, piesele Starboy și I Feel It Coming fiind un regal.
Nu puteam să mă despart de Marantz SACD 30n fără să pun repede și The Very Best Of-ul celor de la Fleetwood Mac, probabil formația mea de căpătâi, existând pe această compilație niște piese ce nu se găsesc în altă parte, în special varianta live a piesei „Go Insane”, cântată de Lindsey Buckingham parcă direct cu sufletul, nu doar cu vocea.
CUM SUNĂ MARANTZ SACD 30N?
L-am introdus pe SACD 30n în sistemul meu format din componente Moon, Eversolo și Denafrips și l-am analizat foarte atent, atât ca simplu transport CD și streaming, cât și ca DAC.
Vorbindu-ți strict de partea de streaming, îți spun că am folosit atât partea sa de CD-transport, cât și partea de streaming. La streaming l-am conectat la o rețea audiofilă optimizată la sânge, deci cred că am scos tot ce se putea din partea sa de streaming. Chiar și așa însă, comparând ca sursă CD-ul și streaming-ul, am observat că, în cazul său, CD-ul tinde să depășească un pic streaming-ul, dispunând de un background mai negru și de un strop mai multă rezoluție.
Bun, până aici testele erau făcute folosindu-l pe SACD 30n doar ca transport, conectându-l la un DAC extern, ce s-a întâmplat însă când l-am utilizat pe SACD 30n împreună cu DAC-ul său intern. Prima impresie a fost că, la fel, CD-ul a câștigat în fața streaming-ului. Ce s-a întâmplat însă cu sunetul în general? Ce semnătură are DAC-ul 30n?
Aici a fost pentru mine curiozitatea cea mai mare a acestui review, pentru că citisem multe despre soluția DAC proprietară a celor de la Marantz, Marantz Musical Mastering (MMM), și eram tare curios să aud ce poate.
DAC-ul său sună foarte organic și rotund, cu cojones și cu sunet cald, aș putea chiar spune că, pe lângă designul său cu inspirație retro, și sunetul său dispune de aceeași inspirație, fiind clar un sunet de tip old-school ce evocă cu succes sunetul de casă Marantz din trecut.
L-aș asemăna pe SACD 30n ca sunet cu Cayin CS-100DAC și un pic și cu Hegel D50. Tot timpul cât l-am ascultat pe 30n, senzația mea rămânând aceeași, să îi dau jos capacul să mă uit dacă nu cumva este vreo lampă la interior, spre asta m-a dus cu gândul sunetul său. În linii mari SACD 30n livrează un sunet foarte cald, care te învăluie și te atrage în visare, un sunet foarte natural și specific sunetului de lampă.
Ca și potrivire, îl văd pe SACD 30n într-un sistem ce caută sunet clasic, sunet old-school, dar și condimentul căldurii. Îl văd foarte potrivit într-un sistem cu boxe luminoase, gen Bowers & Wilkins sau Apertura.
UN PONT AUDIOFIL – SUNT SACD-URILE MAI BUNE DECÂT CD-URILE?
Ajuns și la pontul audiofil de astăzi, m-am gândit că ar fi oportun să răspund la întrebarea: „sunt SACD-urile mai bune decât CD-urile?” – o întrebare pe care o aud foarte des pe buzele audiofililor din jurul meu. Ba chiar, mulți ajung la concluzia că SACD-urile sunt uimitor de bune și colecționează în disperare acest tip de discuri, alegându-le în pofida CD-urilor clasice. Hai să vedem dacă au dreptate.
Mai întâi, câteva date despre SACD – acesta a fost lansat de Sony și Philips în 1999, fiind gândit ca un succesor pentru CD. Până la momentul de față avem doar cca. 15.000 de titluri SACD lansate și, în mod interesant, încă se lansează discuri în acest format, fie reeditări, fie titluri noi din sfera audiofilă – jazz sau muzică clasică, din partea unor label-uri japoneze încă active în acest domeniu, Japonia fiind ultimul bastion al SACD-urilor.
Tehnic vorbind, CD-ul clasic oferă o rezoluție de 16-bit / 44.1 kHz PCM, având o limitare la ~22 kHz în bandă, pe când SACD oferă 1-bit / 2.8224 MHz (DSD64), un sampling de 64 de ori mai rapid decât în cazul CD-ului clasic și un răspuns în frecvență de până la ~50–100 kHz.
Deci, după cum bine observi în paragraful de mai sus, deja am putea să ne explicăm tehnic că există o diferență de rezoluție între CD și SACD, suficientă pentru a face o diferență între cele două. Ai fi uimit însă să îți transmit ceva ce am concluzionat și eu și alți colegi audiofili: nu rezoluția este, în final, cea care face diferența aceasta notabilă dintre CD și SACD, ci versiunea de masterizare.
Vezi tu, dragă cititorule, SACD-urile, prin simplul fapt că au o rezoluție mai mare decât CD-urile normale, nu au la bază aceeași matriță ca și CD-urile, în cazul lor trebuind să se reproceseze înregistrarea originală și să se creeze un master nou, din start mai rezolut, dar, chestiunea cea mai importantă, remasterul fiind de cele mai multe ori diferit față de versiunea standard, fiind realizat mai atent, mai audiofil, mult mai de calitate.
Aceasta este chestiunea care face diferența, de fapt: comparativ cu CD-urile standard, SACD-urile dispun de o matriță mai bună, o variantă de remaster mult mai fidelă și mai audiofilă. În esență, de aceea se aud mai bine SACD-urile decât CD-urile.
Bine, bine, o să îmi spui – dar este și mai multă rezoluție, nu-i așa? Da, just, este și mai multă rezoluție, însă mulți au ascultat rezoluția standard a CD-urilor – 44.1 kHz – și au comparat-o cu versiunea DSD64 (SACD – 2.8224 MHz), iar majoritatea au ajuns la aceeași concluzie, că nu este o diferență uriașă. Rezoluția unui CD clasic este suficientă pentru urechea umană și pentru a reda majoritatea detaliilor. Sigur că urechile cele mai fine vor auzi și diferența aceasta de rezoluție, însă pentru ascultătorul de rând – 44.1 kHz este suficient.
O altă limitare a SACD-urilor sunt CD-player-ele – acestea nu pot transmite în mod liber semnalul DSD nativ către un DAC extern, fiind o limitare de design impusă de Philips și Sony, cei ce dețin drepturile asupra standardului SACD. În majoritatea cazurilor, SACD-ul este decodat intern, iar în digital se transmite doar formatul clasic PCM (44.1 kHz sau conversii ale acestuia).
Așadar, de-a lungul timpului, fiind un utilizator avid de CD-transport-uri, am fost întotdeauna limitat la 44.1 kHz, în DAC-ul meu ajungând chiar și din SACD-uri doar layer-ul CD. Așa am putut să îmi dau seama că, fie și la o rezoluție mai scăzută, SACD-urile tot fac diferența – sunau până și la 44.1 kHz mai bine decât orice variantă nativă de CD standard. Atunci am înțeles că este, în primul rând, vorba de versiunea de masterizare mai mult decât despre rezoluție.
Așadar, dragă cititorule, să răspundem și la întrebare: „sunt SACD-urile mai bune decât CD-urile?” – da, în cele mai multe cazuri sunt mai bune. Chiar dacă nu ai posibilitatea să le asculți în rezoluție maximă, tot pot suna superior datorită masterizării. Pentru un colecționar de CD-uri, SACD-urile sunt o direcție excelentă. Așa că, dragă cititorule, vânează-le cât încă mai există!
SFATURI
- Dacă ai de ales între Ethernet și Wi-Fi, alege Ethernet, dar doar dacă ai la dispoziție o rețea audiofilă de sunet, altfel rămâi pe Wi-Fi.
- DAC-ul intern al lui SACD 30n este foarte bun, îți va trebui un DAC foarte scump să îl depășești pe cel din 30n.
- 30n funcționează în orice sistem, cu orice componente, dar șade tare bine lângă perechea sa, amplificatorul Model 30.
DE BINE
- Design unic, retro și modern în același timp.
- Construit ca un tanc.
- Mecanism CD deosebit, foarte silențios.
- DAC special, proprietar.
CONTRE
- Lipsesc ieșirile analogice balansate.
CONCLUZIE
Ajunși și la finalul acestui articol, îți mărturisesc că am strâns CD-urile, le-am pus înapoi în raft, l-am strâns și împachetat și pe Marantz SACD 30n. Bineînțeles că o să îmi lipsească, îmi adusese aminte cum era pe vremuri, când mă trezeam nu cu rețeaua în gând, ci cu CD-urile.
Iar atunci când se făcea ora de ascultat muzică, mă poziționam meticulos în fața raftului cu CD-uri și analizam atent ce CD să aleg. Pe acela îl ascultam din scoarță în scoarță, fără să schimb, fără să mut, fără să opresc melodia la jumătate. Formatele fizice au farmecul lor special, iar SACD 30n mi-a adus aminte de asta.
Pentru cine este Marantz SACD 30n? Este în mod clar pentru iubitorul de CD-uri ce are o colecție impresionantă și dorește un CD-player care să redea fără cusur discurile din colecție. Însă acest colecționar are și o dorință, și-ar dori să asculte și streaming din când în când. Ei bine, aici SACD 30n îl ajută imediat, pentru că are și această funcție, chestiune care mi se pare tare interesantă, streamer și CD-player sub aceeași umbrelă. Astfel, prețul lui SACD 30n devine tare atractiv, nefiind un simplu CD-player, rezolvând din aceeași carcasă două chestiuni, CD și streaming, care, de altfel, costă mult mai mult să le ai la acest nivel din două aparate separate. Dacă mai punem la socoteală și DAC-ul, deja realizăm ușor că SACD 30n este un pachet foarte avantajos.
Însă aș mai adăuga ceva. Dacă sistemul ți-o permite, nu-l lăsa singur pe SACD 30n, pune-l alături de Marantz Model 30, japonezii i-au desenat pe cei doi împreună, să formeze un cuplu cu simbioză perfectă, așa Marantz SACD 30n va fi cel mai în largul său și cel mai fericit.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
