Dragă cititorule, astăzi îți propun un review despre un DAC proaspăt lansat de către brandul norvegian de aparatură audio High-End, Hegel Systems. Aparatul în cauză se numește Hegel D50, fiind lansat chiar anul acesta în februarie. Este supranumit si „The Raven”, cei de la Hegel explicând că aparatul poate părea la prima vedere discret și negru la fel ca un corb, însă că nu trebuie subestimat, pentru că sub această înfățișare neutră șade un aparat ce înglobează ani de zile de cercetare investite de Hegel în dezvoltarea DAC-urilor lor. De asemenea, Hegel ne aduc aminte că în mitologia nordică corbii jucau un rol foarte important, corbii Hugin și Munin informându-l în permanență pe Odin despre secretele lumii de atunci. Copleșit de acest context, m-am declarat foarte curios de ce poate oferi acest nou DAC de la producătorul scandinav. Așa că să înceapă testele, stai aproape, îți voi furniza toate concluziile mele.
HEGEL – PROFIL DE COMPANIE
Înainte de a îți dezvălui ce are de oferit Hegel H50, mi-aș dori să îți spun câteva cuvinte despre această companie interesantă care construiește scule audio încă din 1988. Fondatorul companiei, Bent Holter, pe atunci student al Facultății Tehnice din Trondheim, s-a decis să scrie o teză despre tranzistorii folosiți în amplificatoare. Teza a fost cu adevărat răsunătoare pentru că a adresat multe probleme pe care amplificatoarele le aveau în 1988, principala problemă fiind distorsiunile. Teza propunea soluții teoretice care deveneau ulterior tehnologii reale incluse astăzi în designul amplificatoarelor Hegel. Spre exemplu, unul din subiectele tezei era faptul că Bent își dorea să se detașeze de schemele clasice ale amplificatoarelor, dezvoltând o arhitectură nouă ce mai târziu avea să fie patentată sub numele de „SoundEngine Techology”. Îți las mai jos o fotografie cu Bent:
Este foarte haios de unde se trage numele companiei, Hegel. A nu se confunda cu filosoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel. Vezi tu, dragă cititorule, în facultate Bent activa într-o formație care se numea… „The Hegel Band”. Având nevoie de amplificatoare pentru concerte, a fost momentul de afirmare pentru Bent, oferindu-se să le construiască chiar el. De aici își împrumută Hegel Audio Systems numele, cumva îngemănând nevoia de amplificare cu cea de interpretare, muzica distilând toate acestea într-un nou brand interesant.
Astfel, ideile enunțate în teză aveau șansa să fie transpuse în realitate. Primii pași au fost patentarea tehnologiei SoundEngine la începutul anilor 90, lansând primul lor DAC în 1994 și primul CD-Player în 1996. Pe lângă SoundEngine, Hegel au adăugat încă 6 tehnologii originale de-a lungul anilor. Așa se năștea brandul Hegel, un jucător important pe piața High-End de nivel mondial.
În prezent, Hegel comercializează mai multe modele de amplificatoare integrate: H95, H120, H150, H190v, H400 și H600, preamplificatoare: P20 și P30A, amplificatoare de putere: H30A, C53, C54 și C55, un CD-Player: Viking, un preamplificator phono: V10, și, bineînțeles, un DAC: D50.
UNBOXING ȘI PRIMELE IMPRESII
Despachetându-l pe D50 descoperi și o cutie cu accesorii ce conține telecomanda, un cablu de alimentare stock și manualul de utilizare. Acesta m-a impresionat prin mesajul personal de la început, ești întâmpinat de câteva cuvinte ce îi aparțin chiar lui Bent Holter, cât și de fotografia acestuia.
Hegel D50 sosește într-o cutie de carton, împachetat atent în spumă și husă de material textil, imediat ce l-am despachetat m-am lăsat impresionat de acest design minimalist specific brandului norvegian. Textura aparatelor Hegel este unică, nu am mai întâlnit-o în alte cazuri. Când faci zoom-in observi o nuanță de negru specială, ba chiar aș continua comparația de mai devreme și aș spune că este negru „corb”. De asemenea, textura are o micro-porozitate interesantă, nefiind perfect plană, ci având un specific pe care nu l-am mai întâlnit decât la aparatele Hegel.
Prezența aparatului este una pur scandinavă, acesta fiind definit de un minimalism pur, având suprafețe plane, un design minimalist, colțuri fine și un display simplist:
Dacă analizăm întreaga gamă actuală Hegel, este interesant de observat că toate aparatele lor au un design minimalist, cu niște măști frontale complet drepte, doar câteva din aparatele lor au acest design specific similar cu D50 – partea frontală curbată discret și cu logoul prezentat în zona centrală pe o „teșitură” discretă. La cât de minimalist este designul Hegel, aceste „abateri” sunt deja o notă foarte îndrăzneață. Designul acesta se găsește doar pe DAC-ul D50, pe CD-Player-ul Viking, pe amplificatorul de putere H30A și pe preamplificatorul P30A. De parcă Hegel le-a „marcat” pe acestea, astfel încât să ne îmbie să le punem împreună ca și set. Este de remarcat, de asemenea, că Hegel este unul din singurele branduri de High-End audio care livrează aparatele sale și în culoare albă, atât de la modă zilele acestea.
Mai sus poți observa o imagine cu telecomanda furnizată împreună cu aparatul, finisată în același negru corb și cu aceeași micro textură interesantă. O chestiune de asemenea inedită în universul Hegel este felul în care aceștia își dispun butoanele de power și butoanele meniului, pentru că, după cum putem observa și la D50, nu există deloc butoane pe fața aparatului. În universul Hegel acestea sunt „ascunse” sub fața aparatului:
DETALII TEHNICE
În primul rând trebuie să spun că Hegel D50 este construit în jurul cipului ESS Sabre ES9039Q2M – unul din cele mai noi cipuri din familia ESS. Acest cip folosește arhitectura HyperStream IV DAC, ce îmbunătățește semnificativ dinamica, cât și reduce jitter-ul. ES9039Q2M suportă PCM până la 768 kHz / 32-bit și DSD până la 512 (nativ). Distorsiunile acestui chip sunt extrem de reduse – THD+N tipic de -120 dB, având un Dynamic Range de până la +130 dB.
Chipul ESS este montat pe o placă separată pentru a reduce zgomotul și interferențele, cu trasee de semnal extrem de scurte. Pentru alimentare, utilizează o arhitectură duală cu două transformatoare toroidale independente, fiecare cu propria filtrare și regulatoare de tensiune, ceea ce scade semnificativ interferențele electrice. Sincronizarea digitală este asigurată de trei master clock-uri dedicate (pentru intrările SPDIF, USB 44,1 kHz și USB 48 kHz), care reduc la minimum jitter-ul.
În imaginea de mai sus poți observa partea din spate a lui Hegel D50, ce dispune de ieșiri analogice de tip balansat XLR, cât și single-ended RCA, input-urile digitale fiind multiple: AES/EBU, BNC, Coax, 2xOptic și un USB. Rezoluția maximă suportată în funcție de interfață: Coax/BNC: 24/192 + DSD64(DoP), AES/EBU: 24/192 + DSD64(DoP), Optical: 24/96 și USB: 32/384 + DSD256(DoP).
De remarcat funcția DAC-Loop din universul Hegel ce permite unui amplificator integrat Hegel să renunțe la DAC-ul său intern și să utilizeze un DAC extern. Această funcție permite ca amplificatorul să utilizeze în continuare modulul său de streaming însă să îi îmbunătățească semnificativ calitatea trecând semnalul digital printr-un DAC extern. Isteț și interesant! Mi-aș dori ca mai multe branduri să ofere această funcție.
În imaginea de mai sus poți observa display-ul aparatului ce oferă informații simple despre sursa selectată și rata de eșantionare. Meniul aparatului pune la dispoziție informații despre varianta de firmware ce rulează pe aparat, se poate seta intervalul de timp de stand-by, cât se poate schimba și intensitatea luminozității ecranului. Este interesant, de asemenea, că Hegel D50 nu oferă posibilitatea de a selecta filtre ca și alte DAC-uri.
CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE HEGEL D50?
Căutând în tolba cu discuri faine, mi-am adus aminte de acest disc grozav, After Hours, care i s-ar potrivi la fix lui Hegel D50. Discul este unul atipic în discografia lui George Duke, fiind lansat târziu în cariera keyboard-istului, în 1998. Albumul a avut mare succes încă de la lansare, având locuri fruntașe în Billboard Top Jazz Albums cât și în Billboard Top Contemporary Jazz Albums. Se simte că este un album de maturitate dat fiind că nu se încearcă a se demonstra nimic, discul captând o bucurie specială de a cânta, dar și liniștea matură a lui George Duke.
Când pui pe ascultare After Hours, simți de îndată o muzică foarte cristalină care devine vie încă din primul moment în care apeși „play”. Basul este extraordinar de adânc, dar și scurt în același timp, bateria este percutantă, modernă, și, bineînțeles, clapele lui George Duke sunt extrem de jucăușe.
Albumul te va absorbi imediat și îți va pune un mare challenge pe sistemul audio, va fi unul din acele discuri care te va determina să îți îmbunătățești sistemul. Vei simți imensul potențial audio din acest disc și îți vei da seama, chiar dacă nu ai avut ocazia să îl auzi pe un alt sistem, că se poate întotdeauna mai bine, că toba poate fi și mai percutantă, că basul poate fi și mai adânc.
A fost extrem de interesantă potrivirea pe care a avut-o After Hours cu Hegel D50, ambele cântând în aceeași direcție, complementându-se spre perfecțiune. D50 este foarte capabil să redea viteza muzicii de pe After Hours și să țină sub control minunatul bas furnizat de Christian McBride.
CUM SUNĂ HEGEL D50?
L-am încercat pe Hegel D50 cu mai multe streamere, însă cel mai mult mi-a plăcut cu Eversolo DMP-A10 pe post doar de streamer (conectat la D50 prin USB), aceasta a fost per total soluția câștigătoare. Am testat toate porturile lui D50 cu ajutorul altor streamere și CD-transport-uri și am ajuns la concluzia că portul USB oferă cele mai bune rezultate per total, oferind, de asemenea, și cea mai înaltă rezoluție dintre toate porturile disponibile pe aparat. De asemenea, și portul AES/EBU are o implementare foarte bună, s-a auzit delicios, un pic mai analogic decât cel USB. Mai jos o imagine cu D50 și DMP-A10:
Sunetul lui D50 este unul neașteptat, permite-mi să îți explic. Îți spun sincer că am rezerve atunci când observ un DAC chip de tip ESS într-un DAC pe care urmează să îl recenzez. Chipurile ESS sunt foarte răspândite, se regăsesc în mii de tipuri de aparate și uneori, noi audiofilii, ne putem întreba dacă un chip ESS, fie și cel mai nou și mai grozav din gamă, este suficient pentru universul High-End. Pentru că audiofilia este o preocupare plină de preconcepții, așa mi-am pornit și eu drumul alături de Hegel D50 și al său chip ESS.
Însă mare mi-a fost mirarea după ce l-am montat în sistem și am ascultat primele piese. Principala trăsătura a acestui DAC este tipologia sa de sunet, pe aceeași direcție cu sunetul de casă Hegel – un sunet autoritar, cu „cojones” și cu bas viu.
Acest DAC efectiv a scos praful din boxele mele, aducând o vietate foarte interesantă în bas, un sunet crispy, foarte rezolut și incitant, toate acestea susținute de o senzație puternică de live. De asemenea, mi-au plăcut foarte mult cum sună și vocile pe acest DAC, însă și muzica cu bas, am ascultat multe discuri care merg în aceasta direcție, Christian McBride – Conversations with Christian, Marcus Miller – Free, Nathan East – Reverence și, bineînțeles, George Duke – After Hours, despre care îți spuneam mai sus.
Deci, iată că preconcepțiile mele sunt din nou demontate de un simplu test. ESS în acest caz funcționează de minune, aducând un nivel de rafinament extraordinar. De asemenea, se pare că sintagma „nu contează atât de mult chipul cât modul în care este implementat” în cazul de față este câștigătoare.
UN PONT AUDIOFIL – CABLE RESEATING
Cu așa un DAC High-End sub lupă, ajuns și la pontul audiofil din acest review, am considerat că ar trebui să ofer și un pont la fel de High-End. Aparent un esoterism, cable reseating-ul, ori, pe românește, “reconectarea cablurilor”, este o procedură întâlnită des la audiofilii cei mai avansați. Această procedură implică scoaterea și reconectarea tuturor cablurilor (semnal, boxă, curent), o dată la câteva luni. Eu personal fac aceasta la un interval de 6 luni. De asemenea, înainte de reconectare, ai putea trata mufele cu o soluție specială de curățat contactele – DeoxIT sau alcool izopropilic.
Ce se aude după cable reseating? Se aude mai bine, aia se aude. Se aude mai clar, un zgomot de fond mai redus și un sunet mai liber și mai holografic. Ai putea ușor să râzi și să te întrebi: cum este posibil așa ceva? Există însă explicații tehnice. Fii atent.
Contactele oxidează în timp, faptul că sunt deconectate și reconectate previne acest aspect. De asemenea, micro-mișcările, vibrațiile, răcirea și încălzirea din cameră pot modifica poziția mufelor, creând în timp un contact imperfect. De asemenea, pot apărea încărcări electrostatice ce afectează în special DAC-urile.
Pentru un începător poate părea un pont ezoteric, însă, l-am auzit din cercuri audiofile înalte și, după ce l-am încercat pentru prima dată, nu mi-a venit să cred ce efect grozav a avut, așa că, rog să nu îl scapi din vedere. Keep an open mind.
SFATURI
DE BINE
CONTRE
CONCLUZIE
Hegel D50 este un DAC foarte rafinat și cu un sunet ce are o autoritate specială, așa cum nu se găsește decât la Hegel. Am fost foarte impresionat de basul său, este cu adevărat grozav – viu, punchy, rotund. Îmi voi aminti cu plăcere săptămânile petrecute alături de D50 și de discurile mele preferate de jazz contemporan, ce se învârt atât de frumos în jurul liniilor de bas crispy: Christian McBride – Conversations with Christian, Marcus Miller – Free, Nathan East – Reverence și, bineînțeles, George Duke – After Hours.
Designul său este, de asemenea, un punct forte, mi-l pot imagina pe D50 alături de alte aparate Hegel, fie pe această nuanță specială de negru fie pe alb, tronând discret ca un… corb în cele mai moderne și mai minimaliste livinguri din lumea contemporană.
Astfel, în ce sisteme s-ar potrivi Hegel D50? În mod evident că Hegel D50 s-ar potrivi într-un sistem ce are deja componente Hegel, fiind un upgrade perfect pentru amplificatoarele integrate Hegel prin funcția DAC-Loop. Acest upgrade va aduce îmbunătățiri majore în sunet, păstrând intactă tipologia de sunet Hegel, dar te va salva de achiziția unui streamer separat, putând să folosești în continuare streamerul din amplificatorul tău integrat Hegel. Însă, utilitatea lui Hegel D50 nu se oprește aici, acesta poate face parte și dintr-un sistem ce nu găzduiește alte componente Hegel, fiind un DAC ce se poate adăuga oricărui sistem ce este în căutare de autoritate și bas extrem de viu.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
