Dragă cititorule, săptămâna aceasta îți rețin atenția cu un review foarte cuprinzător despre proaspăt lansatul EverSolo T8 – un streamer bine dotat și foarte mult așteptat de comunitatea audiofilă. Însă, de ce atât de mult hype în jurul acestui streamer? Ei bine, în primul rând pentru că este un EverSolo, iar asta aduce după sine una dintre cele mai bune experiențe de streaming audio ale momentului – aplicația EverSolo fiind poate cea mai grozavă dintre toate. Însă noutățile cu care vine T8 nu se opresc aici, acesta aduce cea mai mare noutate pentru EverSolo – un transport adevărat, fără etaj analogic de vreun fel – un streamer pur, fix așa cum mulți dintre noi așteptam de la EverSolo.
Vezi tu, dragă cititorule, mulți dintre noi, cei care foloseau streamere EverSolo în sisteme High-End, trebuia să utilizăm fie DMP-A8, fie DMP-A10 pe post de transport, transferând semnalul digital către un DAC High-End extern. Aceasta nu face însă lucrurile ideale; vorbesc din experiență, și eu utilizez un DMP-A10 doar pe post de transport. Până la urmă, atât A8, cât și A10 sunt niște DAC-streamere ce pot funcționa și doar ca transport, însă nu ar fi corect până la capăt, nu pentru cei mai puriști dintre noi – etajul analogic va rămâne acolo, în aparat, cel de preamplificare la fel, generând un câmp electromagnetic care va influența sunetul. Un transport fără aceste funcții ar trebui să fie mult mai transparent și mai curat. Dat fiind toate aceste idei și adăugând propria-mi curiozitate, voi încerca să răspund la toate aceste întrebări și teorii, să vedem dacă, într-adevăr, un transport dedicat este mai bun decât niște aparate all-in-one, dacă, până la urmă, T8 este mai bun decât DMP-A10. Așadar, urmărește-mă atent, mai jos urmează toate testele prin care l-am trecut pe T8 și, crede-mă, au fost multe.
UNBOXING ȘI PRIMELE IMPRESII
Ca de obicei la Eversolo, împachetarea se face în cutie dublă de carton și cu husă de material textil pe aparat. Atunci când îl scoți din husă pe T8, ești imediat impresionat de o bună calitate a fabricației; aș spune că, din punct de vedere al finisajelor, este peste DMP-A6 și DMP-A8, apropiindu-se mai mult de DMP-A10 – iată o fotografie de detaliu:
Ca și gabarit, este înalt cât un DMP-A6 și DMP-A8, însă pe lățime se situează între acestea, având 23 cm – aici pot spune că mi-ar fi plăcut să văd o carcasă full-size și nu o mărime atipică, cu toate că are 100% aceeași lățime ca Denafrips Pontus-ul meu.
Ca finisaje, acestea sunt de top – fața sa este complet din sticlă, ecranul stând în mijloc, având la dispoziție și butoane de tip soft touch. Mi-a plăcut foarte mult estetica feței și felul în care EverSolo au integrat toate elementele. Aș putea chiar bănui că EverSolo se pregătește pentru un ecran full-size, asemenea streamerelor Rose, dat fiind că T8 pare să anunțe acest aspect. Punctul său central rămâne ecranul premium și tactil de 6 inci, ce se poate observa în fotografia de mai jos, surprins în timp ce afișează vizualizatorul de tip „casetă” – o chestiune unică pentru această serie, indisponibilă la modelele DMP:
Carcasa este, la fel ca și în celelalte cazuri, realizată din aluminiu masiv, aparatul fiind greu și stând foarte bine pe rack – aici îi aduc poate cea mai mare laudă: ca în cazul tuturor aparatelor EverSolo, picioarele cu care vine dotat T8 sunt extraordinar de bune și foarte bine integrate, nefiind nevoie să investești în picioare after-market sau cine știe ce soluții de decuplare pricopsite – picioarele sale sunt eficiente și suficiente în același timp. Dacă ar fi să aduc o critică carcasei, atunci m-aș lega de partea de finisaj exterior al acestui aluminiu – care, ce este drept, arată foarte bine, însă se pătează extrem de ușor de la mâini sau alte elemente ce pot fi uleioase. Este drept că se poate șterge apoi, pata nu este definitivă, însă nu este un proces ușor.
În imaginea de mai sus poți observa picioarele de care îți povesteam mai devreme, dar și bay-ul SSD care permite instalarea a două unități NVMe de până la 8 TB fiecare, ceea ce îți oferă până la 16 TB de stocare — mai mult decât suficient.
Telecomanda cu care sosește T8 este aceeași de la modelul de top DMP-A10, o telecomandă superbă, realizată cu spate din aluminiu finisat „oglindă”, extrem de ergonomică și plăcută. Un detaliu interesant este bateria acesteia, care, odată încărcată (USB-C), ține foarte mult. De când îl am pe DMP-A10 și, implicit, aceeași telecomandă, nu a fost necesar să o reîncarc — undeva la aproximativ un an.
DETALII TEHNICE
Când ridici capota, se observă că T8 este construit cu ambiția de a oferi ce e mai bun. Avem un transformator toroidal din cupru 4N fără oxigen și o sursă liniară super-silențioasă, ce asigură o alimentare stabilă și curată, cu un nivel de zgomot de doar ~30 μV. Toată cablarea este ecranată cu izolație din teflon, reducând brumul și interferențele, astfel semnalul rămâne nealterat de zgomot de fond sau perturbări de masă. Clock-ul master, extrem de precis, sincronizează fiecare impuls digital cu acuratețe ridicată, garantând o redare „bit-perfect”. În plus, hardware-ul include un procesor ARM quad-core cu 4 GB RAM DDR + 64 GB stocare internă eMMC — ideal pentru multitasking, cache audio și administrarea fișierelor (playlist-uri, server media etc.). De remarcat că toate ieșirile digitale sunt atent integrate și izolate.
În imaginea de mai sus poți observa partea de porturi a lui T8, acesta oferind opțiuni de rețea cu SFP pe fibră optică + RJ45 Gigabit, USB audio, ieșiri coaxiale și optice, AES/EBU și HDMI-IIS, acoperind orice scenariu — de la DAC extern la streaming direct de rețea. Ieșirea coaxială izolată permite redare 24bit/192 kHz cu o foarte bună rezistență la crosstalk, iar USB-ul izolat asigură transmitere digitală curată și stabilă, inclusiv pentru DSD sau fișiere master. De asemenea, se pot observa și porturile host USB unde se pot conecta unități de stocare externe, hard-disk-uri și stick-uri USB. Ultimele porturi sunt în partea dreaptă, anume trigger-ele cu mufă jack pentru pornirea și oprirea altor aparate. De remarcat că este dotat cu Wi-Fi 6: modul de preferat dacă dorești să utilizezi conexiune wireless. De asemenea, T8 este primul streamer EverSolo care nu are antene Bluetooth și Wi-Fi vizibile — acestea sunt integrate în carcasă.
SISTEMUL DE TEST
Continui review-ul meu cu informații despre sistemul de test în care l-am introdus pe T8, după cum se poate vedea mai jos, alături de un amplificator de putere Moon 330A, un Moon 340i X pe post de preamplificator și un DAC Denafrips Pontus 15th. La DAC am avut alternative, testându-l pe T8 și alături de un Cayin CS-100DAC, cât și alături de un Chord Electronics Hugo TT2. Mai relevant pentru acest test este, însă, partea de rețelistică. Aici am avut la dispoziție un sistem „audiofil”, compus din nu mai puțin de cinci echipamente de rețea dispuse în „cascadă”— un lanț complex de rețelistică, cu nenumărate cabluri și soluții, mix de fibră și Ethernet, despre care voi vorbi pe larg în „Pontul audiofil” de astăzi — dat fiind că rețeaua pentru un streamer este la fel de importantă ca vinilul pentru un iubitor de pick-up.
Astfel, T8 și-a găsit locul pe platforma Solidsteel în locul lui DMP-A10, DAC/pre/streamer-ul pe care îl folosesc în mod normal doar pe post de streamer. Speram ca integrarea lui T8 în locul lui DMP-A10 să fie doar o „plombă” transparentă și să nu simt nicio diferență, însă iată că nu este așa. Permite-mi să îți explic de ce în cele ce urmează.
TESTAREA INTERFEȚELOR
Pentru a-l înțelege pe deplin pe T8 am decis să îl trec prin foc și pară și să nu las să îmi scape nicio interfață din mână, analizând cum se aude pe fiecare în parte și relatându-ți descoperirile mele în speranța că te vor ajuta să îl integrezi corect și rapid pe T8 în sistemul tău. De remarcat că absolut toate interfețele lui T8 sunt izolate; cel puțin în teorie, EverSolo afirmă că toate sunt integrate corect, că toate ar trebui să sune bine și că izolarea aceea „face toți banii”. Așa că, game on, hai să vedem care este totuși cea mai bună — nu au cum să fie bune toate, nu? După cum vezi, nu prea au scăpat mufe neverificate în cazul lui T8:
REȚEA: GIGABIT LAN – Așadar, începem cu rețeaua și, cum altfel, decât cu portul RJ45, atât de popular. Am testat cu mai multe cabluri de rețea și am observat că îi plac cablurile mai smooth — Melco C100, QED Performance Ethernet Graphite ori, dacă nu ai la dispoziție cabluri audiofile, atunci un cablu CAT6 de calitate și fără ecranare, acesta încadrându-se perfect la categoria „smooth”. Am fost mulțumit de rezultate conectând T8 prin cablu de rețea; pot spune că a sunat exact așa cum știam că sună streamerele EverSolo cu acest tip de conectivitate. Atenție mare la ultimul cablu, trebuie ales cu grijă.
REȚEA: WI-FI – Chiar dacă este unul dintre porturile „nevăzute”, mi-am propus să îl pun serios la încercare. Am testat atât rețele obișnuite, cât și Wi-Fi 6, iar concluzia este clară: Wi-Fi 6 a câștigat detașat, sunând surprinzător de bine. Dacă ar fi să fac o comparație șugubeață între Wi-Fi și RJ45, aș spune că sunetul pe Wi-Fi îmi aduce aminte de radio FM, în timp ce conexiunea LAN de CD. În mod evident, conexiunea prin cablu bate Wi-Fi-ul — acesta nu poate înlocui LAN, neavând același nivel de rafinament, în special în ceea ce privește detaliile de scenă.
REȚEA: SFP FIBER – Ei bine, aici totul s-a schimbat: portul de fibră SFP este un adevărat game-changer, ridicând sunetul la un nivel cu mult mai înalt. Totul a fost mai bun: rezoluția per total, nivelul de tridimensionalitate, holografia, controlul, vocile, texturile, basul. Desigur, la fel ca în cazul portului LAN, și SFP-ul scalează în funcție de modulele SFP folosite și de patch-ul de fibră optică ales – aici trebuie lucrat atent și găsită o soluție de echilibru. Însă, fără doar și poate, cea mai rafinată cale de rețea rămâne cea prin SFP.
DIGITAL OUT: AES/EBU – Am testat, bineînțeles, și acest port, dat fiind că sunt un mare fan AES/EBU și am în colecție multe cabluri de acest gen. Am observat că implementarea AES/EBU nu este acolo doar de dragul de a fi, pentru că a reacționat foarte bine la cablurile mele „legendare” – niște modele ce au acum peste 20 de ani vechime, cabluri fabuloase la vremea lor. Ca sunet, portul AES/EBU este un fel de medie între USB și COAX. Dacă USB-ul li se poate părea unora prea sharp, prea incisiv, iar COAX poate prea blând, atunci AES/EBU te aduce cumva la mijloc. Însă, pentru cei mai pretențioși dintre noi, AES/EBU este, totuși, o interfață învechită din punct de vedere tehnologic, cu limitări serioase de rezoluție. Este drept că poate aduce multă naturalețe și nostalgie, dar limitarea de rezoluție se simte.
DIGITAL OUT: OPTICAL – La fel ca și în cazul AES/EBU, și conexiunea optică este bine implementată. Am utilizat cablul meu de căpătâi atunci când vine vorba de optic – QED Reference Optical Quartz – ceea ce l-a făcut pe T8 să sune foarte bine, mai ales corect din punct de vedere timbral. Însă, ca o concluzie generală, opticul are limitările lui atunci când vine vorba de „magie”; da, este corect, un timbru frumos, livrează impecabil, însă un pic fără suflet, după părerea mea.
DIGITAL OUT: COAXIAL – Am rămas impresionat de implementarea coaxialului de pe T8, mai bună decât cea de pe DMP-A10 și DMP-A8. COAX este o interfață veche, însă optimizată în prezent de EverSolo, sunând foarte dulce, rotund și magic. Am ascultat câteva albume în compania unui cablu COAX de la Crystal Cables și mi-a plăcut foarte mult. La fel ca în cazul AES/EBU, se simte însă limitarea de rezoluție. Însă, am rămas cu o impresie tare faină pentru acea magie specială și analogică specifică acestui port.
DIGITAL OUT: IIS – Aici îți spun sincer că nu mi-a fost ușor. DAC-ul meu, ca și multe altele de altfel, oferă 8 moduri în care poate funcționa portul IIS, iar T8 oferă și el 8 variante – îți dai seama, dragă cititorule, că ar trebui să asculți cele 64 de combinații și să decizi care sună cel mai bine, aceasta pentru că portul IIS nu are un standard de funcționare, iar producătorii oferă toate posibilitățile și lasă utilizatorul să decidă care e cea mai bună variantă. Astfel, este nevoie de un timp considerabil pentru a-ți da seama care combinație este cea câștigătoare. Cu toate acestea, dat fiind că am o datorie față de tine, cititorule, am făcut niște teste în acest sens și am observat că interconectivitatea IIS sună destul de diferit în funcție de aceste setări. Unde mai pui că contează enorm și cablul IIS utilizat, cât și lungimea sa. Cu atât de multe variabile de luat în seamă, ar fi fost nevoie de un foileton de review-uri doar pentru acest capitol, însă, chiar dacă mi-a luat mult timp, am reușit totuși să găsesc o configurație cât de cât bună, am ales un cablu IIS care mi-a plăcut cum sună și am reușit să obțin o corectitudine cât de cât. Sunetul era undeva între optic și USB, un pic parcă prea „bățos”, nu suficient de elastic, dar corect timbral. Mulți consideră IIS ca fiind viitorul în ceea ce privește transferul digital de informație muzicală; sunt și eu de acord cu aceasta, dat fiind că pare interfața cea mai capabilă la acest moment, însă fără o standardizare a acestei interfețe este foarte dificil să găsești configurația corectă. Așadar, îți recomand portul IIS doar dacă este o direcție dorită, dacă ai un cablu preferat în acest sens ori dacă ai un DAC care funcționează perfect pe această interfață (așa cum sunt Rockna, spre exemplu).
DIGITAL OUT: USB – Am lăsat la final interfața pe care eu o consider câștigătoare – USB-ul. Consider că implementarea de pe T8 este cea mai atent realizată pe USB și, prin această interfață, vei obține cele mai bune rezultate. Nu ai nici pe departe atât de multe variabile ca în cazul IIS. Trebuie doar să ai un DAC care sună bine pe USB, avantajul USB-ului fiind că oferă rezoluție mare și are, totodată, un fel de magie specială pe care am observat-o și în cazul DMP-A10 și DMP-A8. Am testat mai multe cabluri USB și am observat că, în general, sunt cu avantaj cablurile care au în componentă argint. USB-ul este, în mod clar, interfața pe care ți-o recomand în cazul T8.
UN STREAMER CE POATE FI RAPID TRANSFORMAT ÎN CD-PLAYER
O funcție misterioasă și ascunsă este aceea că T8 se poate transforma foarte rapid într-un CD-Player, însă nu doar atât, ci și într-un CD-Ripper. Este suficient să îi adaugi o unitate optică externă – orice model (atât timp cât dispune de conectivitate USB), iar T8 o va recunoaște imediat și vei avea posibilitatea să redai CD-uri, dar și să faci rip acestora pe memoria internă, pe SSD-uri ori pe alte device-uri de stocare atașate prin USB.
Pentru mine a fost o plăcere să îmi ascult CD-urile direct de pe EverSolo, singura chestiune negativă fiind aceea că aceste unități optice externe sunt foarte gălăgioase — este imposibil să asculți muzică în surdină, de exemplu. Mi-ar plăcea ca EverSolo să lanseze o unitate optică externă silențioasă.
FIȘIERE LOCALE VS STREAMING DE PE INTERNET
Un alt test important a fost să înțeleg cum sună mai bine T8: cu fișiere interne din memoria aparatului, de pe SSD, de pe hard extern, de pe stick USB sau prin streaming de pe internet. Hai să vedem! Mai întâi însă, o mică notă: te anunț că m-am asigurat, înainte de toate, că fișierele pe care le ascultam în local erau aceleași ca și pe streaming (Qobuz). Am obținut fișierele respective printr-o descărcare de pe Qobuz, ca să fiu sigur că am la dispoziție aceeași variantă. Dat fiind că am testat și CD, am utilizat același album pentru teste, căruia i-am făcut rip în format lossless, și l-am comparat inclusiv cu versiunea de pe Qobuz. Chiar dacă am avut la dispoziție aceeași masterizare a discului (atât de pe Qobuz, cât și de pe CD), am avut grijă să fac diferența între fișierele care aveau ca sursă CD-ul și cele care aveau ca sursă Qobuz-ul.
FIȘIERE LOCALE – SSD ȘI MEMORIE INTERNĂ – Am început cu fișiere stocate pe memoria internă a lui T8 și am observat că, în acest fel, T8 sună foarte curat, fără niciun fel de „floricele”, ba chiar aș putea spune că poate prea „cuminte” pentru gustul meu. De altfel, este normal să observăm că sunetul de pe un SSD intern este mai cuminte decât de pe internet sau chiar și din rețeaua internă. Pe local, jitter-ul și zgomotul RF/EMI al cablurilor de rețea sunt eliminate complet, astfel, fără acea „dinamică electrică” oferită de cabluri și echipamente de rețea, totul poate suna prea… curat, prea… aerisit, prea… audiofil? De asemenea, am remarcat că nu există diferențe notabile între SSD-ul NVMe și memoria internă a lui T8.
FIȘIERE LOCALE – HARD-DISK ATAȘAT PE USB – Ca întotdeauna, căile audiofiliei sunt mistice și, chiar dacă avem la dispoziție 1 și 0, aceleași fișiere, invocate de pe un hard-disk extern, au sunat diferit. Continuând ideea paragrafului anterior, și aici observăm că zgomotul electric și mecanic al Hard-Disk-ului se transpune în sunet. „Învârtirea” platanului și-a adus aportul și în sunet, acesta fiind un pic mai plin, dar și mai „rigid”, aș putea spune.
FIȘIERE DE PE NAS – Am încercat aceleași fișiere accesate din rețea, stocate pe computerul meu situat la două switch-uri distanță în rețeaua mea locală. Evident că tronsonul de rețea aferent și-a adus aportul în sunet; am observat că, în acest fel, muzica a început să sune cumva mai magic, mai expansiv, prezentarea fiind cea mai afectată în acest moment. Afectată în sens bun. Aveam să descopăr că, cu cât adaug mai multe elemente de rețea între streamer și sursa muzicii, cu atât sunetul va deveni mai „interesant”.
STREAMING – Invocând Qobuz am observat că, la fel, rețeaua mea locală este cea care influențează cel mai mult sunetul. Routerul, ONT-ul, switch-urile, sursele care le alimentează, cablurile care le interconectează — toate își vor aduce aportul în acest moment. Unde să mai punem că între serverele Qobuz și ONT-ul meu sunt câteva mii de noduri de rețea — îți dai seama ce aport aduc și acelea în sunet? Cert este că streaming-ul a sunat cel mai magic, cel mai pe gustul meu dintre toate cele de mai sus. Interesant, nu-i așa?
CD-PLAYER – Complet separat de rețea a fost testul cu CD-Player-ul. Acesta a sunat foarte interesant, în mod cert diferit față de același CD rip-uit și stocat local. Cumva, CD-ul a sunat mai bine decât fișierele locale. Am observat, de asemenea, că acel mic cablu USB dintre unitatea optică și T8 contează enorm. Am testat mai multe cabluri USB și toate au sunat diferit. Folosind aceste unități optice de PC, nu îl văd pe T8 ca pe un adevărat CD-Player — văd aici mai degrabă un avantaj pentru CD-ripping. Cum spuneam și mai devreme, aștept cu sufletul la gură ca Eversolo să lanseze o unitate CD corect realizată, optimizată pentru audio.
Ca să pun și o concluzie pentru acest capitol, sunt uimit de performanța fișierelor de pe NAS și de performanța streaming-ului de pe Qobuz. Astfel, dacă ai o librărie locală imensă, îți recomand un NAS poziționat atent în rețea — T8 va indexa foarte frumos aceste albume și se va auzi foarte bine. Dacă ești amator de streaming de pe internet, ca mine, atunci îți spun că Qobuz prin interfața lui T8 este imbatabil, se aude de te lingi pe degete.
DESPRE APLICAȚIA EVERSOLO CONTROLLER ȘI INTERFAȚA LUI T8
Așa cum îți spuneam și la începutul review-ului, aplicația EverSolo Controller și interfața lui T8 sunt poate cele mai grozave de pe piață. Aparatul oferă o experiență extraordinară, de neuitat; este ceva superb să te așezi în fotoliul de audiție cu o tabletă în mână, să deschizi aplicația EverSolo Controller și să dai play unuia dintre albumele tale preferate.
În imaginea de mai sus poți observa câteva capturi de ecran ce exemplifică funcțiile de playback ale aparatului. În prima imagine, cea din stânga sus, observi aplicația dedicată Radio Paradise – extraordinar de frumos integrată. În a doua imagine sunt afișate funcțiile aparatului, în a treia apar aplicațiile disponibile pentru instalare – nota bene: T8 oferă aplicație nativă pentru Apple Music, o chestiune wow pentru utilizatorii acestei platforme. În a patra imagine observi pagina de setări ale aparatului, în a cincea imagine sunt afișate serviciile de tip „Connect”, iar în ultima imagine poți vedea nenumăratele opțiuni pentru accesarea fișierelor din cloud – de la Dropbox până la Plex.
În imaginea de mai sus poți observa una dintre cele mai interesante particularități ale lui EverSolo T8: visualizer-ele sale, după părerea mea cele mai interesante și mai faine din industrie la acest moment – imaginea vorbește de la sine. Așa cum spuneam și mai devreme, visualizer-ul de tip „casetă” nu este disponibil decât pe această serie din care face parte T8.
UN EQ FASCINANT DE SOFISTICAT ȘI ROOM CORRECTION LA „CHEIE”
Minunățiile din aplicație și din sistemul de operare nu se opresc aici, trag macazul către zona mai tehnică a lui T8 și menționez că acesta dispune de un EQ fascinant de sofisticat, deși este un transport pur. EverSolo a integrat în T8 un EQ complet, la nivel de workstation de studio, care permite utilizatorului să ajusteze foarte fin semnalul ce ajunge în DAC. Ai la dispoziție un EQ clasic cu curbe predefinite, însă și un EQ parametric cu control multi-band (inclusiv cu factor de Q).
Posibilitățile de procesare a sunetului nu se opresc aici, ai la dispoziție un DSP intern de procesare în timp real, ce oferă o latență minimă și zero glitch-uri, totul cu procesare la nivel de 64-bit. Bineînțeles că nu lipsesc funcțiile de filtrare digitală de tip low-pass și high-pass, funcția de room-tilt sau ajustările de balans și de inversare a fazei. Ceea ce, însă, schimbă jocul complet este funcția de room-correction integrată în T8:
Cu ajutorul unui microfon USB se poate realiza o calibrare în funcție de camera ta. Fabulos. Microfonul nu trebuie să fie doar cel oferit ca accesoriu opțional de EverSolo (EM-01), poate fi și un UMIK. Poți folosi și microfonul de pe telefon, însă, bineînțeles, nu îți recomand — este necesar un microfon extern, de foarte bună calitate. Funcția de calibrare oferă inclusiv posibilitatea de importare a filtrelor FIR dintr-un software extern, cum este REW. Rezultatele calibrării cu EM-01 sunt foarte bune, însă cele mai bune rezultate le vei obține cu un microfon UMIK conectat la REW: se face măsurătoarea acolo și apoi o imporți în T8.
CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE EVERSOLO T8?
Discul care mi-a stat căpătâi pentru testele cu T8 a fost Getz/Gilberto, un disc lansat în 1964 ce aparține saxofonistului american Stan Getz, legendarului chitarist brazilian João Gilberto și lui Antônio Carlos Jobim, un alt stâlp al bossa-nova-ului brazilian. Getz/Gilberto a fost perfect pentru a-l testa pe T8, dat fiind că are magie, are și „carne”, are și spațiu între instrumente — toate aceste elemente fiind necesare în a-l analiza corect pe T8.
Preferata mea de pe acest disc este, bineînțeles, „The Girl From Ipanema”, prima piesă de pe acest album și hit-ul care a dat tonul acestui succes. Când o pui pe ascultare auzi imediat un ritm tipic de Bossa Nova, liniștit, fără visceralitate, ca un tren fără greutate care de abia atinge șinele. Acest ritm în care toboșarul, la marginea stângă a scenei parcă doar mângâie cinelele, este urmat de vocea suavă, ca un cântec de leagăn, a lui João Gilberto, chiar din mijloc. João cântă în limba sa nativă portugheză și, chiar dacă nu înțelegi pe deplin ce spune, înțelegi mesajul, fiindcă povestește cu dragoste despre ceva ce el a văzut cândva în Ipanema. Este ușor, pe măsură ce ascultăm și analizăm, să ne dăm seama că João stă aplecat peste chitară, în stilul său tipic, relaxat, ca și cum stă în jurul unui foc de tabără, cu chitara în mână, la miez de noapte, și ne povestește ceva frumos. Nu există în toată lumea muzicală o vorbă mai lină ca a lui João. Portugheza și propriul său suflet fac o magie de nedescris. După ce João termină ce are de spus, dintr-o extremă dreapta a scenei, parcă de la kilometri distanță, o simțim separat pe Astrud Gilberto care, într-o engleză perfectă, repetă timid ceea ce a spus João. Chiar dacă este prima sa înregistrare, Astrud are deja stilul său specific, timid, șoptit, plat – chestiune care oferă o antiteză teribilă, la care nu te-ai fi așteptat în combinație cu João. Stan Getz intervine imediat ce Astrud se oprește și cu saxofonul său continuă tema celebră și ritmul african al Bossa Nova. Melodia saxofonului face piesa jucăușă și parcă antrenează un pic ritmul toboșarului. După bucata de saxofon, Antônio Carlos Jobim, de la pian, care ținuse tot acest timp în fundal un ritm important, dar tăcut, intervine cu un solo concret și fin.
In imaginile de mai sus poți observa interfața lui T8, atât din zona de play cât și din cea de album.
CUM SE COMPARĂ T8 CU DMP-A10 (STRICT CA STREAMER)?
Așa cum îți spuneam la începutul acestui articol, îmi propuneam să fac o comparație între funcția de streaming a lui DMP-A10 și noul T8. În primul rând, o să îți spun că cele două se aud relativ diferit. Este o diferență pe care o poți auzi din prima. Aș putea spune că DMP-A10 are un sunet puțin mai „greu”, mai „rotund”, pe când T8 este mai „aerisit”, mai „fidel”, mult mai audiofil.
Nu aș vrea să crezi că T8 este etajul de streaming din DMP-A10 sau DMP-A8, efectiv eviscerat din acestea și transpus într-un aparat separat — nu este cazul. T8 este clar o întrupare separată, originală. Am observat, de asemenea, și diferențe software, dar și de funcții. Spre exemplu, DMP-A10 nu are opțiunea de a-i opri cu totul partea de radio — Bluetooth și Wi-Fi — pe când T8 are această opțiune. De asemenea, cum spuneam și mai devreme, DMP-A10 nu dispune de anumite visualizere pe care le are doar T8, iar EverSolo explică acest lucru prin faptul că DMP-A10 pur și simplu nu are puterea de procesare necesară.
De aici și concluzia mea că T8 nu poate fi un transplant facil ce înlocuiește DMP-A8 sau DMP-A10, ci este un aparat relativ diferit, care trebuie integrat cu mare atenție. Cert este că oferă un sunet mai audiofil decât celelalte, de aceea cred că ni se potrivește mai bine nouă, audiofililor, care, în cele mai multe cazuri, căutăm acest sunet aerisit și curat.
UN PONT AUDIOFIL – FIBRA OPTICĂ (SFP) SAU ETHERNET (RJ45)?
Pentru că în această perioadă am testat foarte multe elemente de rețea, trecând prin numeroase scenarii de testare cu module SFP, patch-uri de fibră optică, switch-uri, alimentări liniare și în comutație, routere și cabluri ethernet, am ajuns la diferite concluzii prețioase pe care ți le voi transmite, una câte una, în aceste ponturi audiofile. Astăzi mă voi focusa pe partea de SFP, dat fiind că EverSolo T8 sună cel mai bine pe această interfață și, astfel, este oportun să îți vorbesc despre aceasta.
Așadar, acesta este primul meu sfat: dacă ai un streamer ce dispune de port SFP, nu îl lăsa netestat — este foarte mult potențial acolo și vei avea mult de câștigat de pe urma unei fibre integrate corect. Depinde, sigur, de streamer — T8, spre exemplu, la fel ca și DMP-A10, sună mult mai bine pe SFP decât pe RJ45.
Astfel, între streamer și infrastructura ta de rețea este ideală o conexiune de tip fibră SFP, asta dacă în partea cealaltă dispui de o astfel de interfață. Ai nevoie de un router cu port SFP, ori, imediat după acesta, de un switch cu un astfel de port.
Contează mult și modul în care aceste aparate au integrată partea de SFP. Ideal ar fi să nu ai un singur aparat în spatele lui T8, adică să nu îl conectezi direct prin SFP în router. Există un beneficiu de filtrare superioară prin „cascadare”, spre exemplu dacă îl conectezi pe T8 într-un switch intercalat între acesta și router. Ba chiar îți voi spune că se îmbunătățește mult calitatea dacă interpolezi și mai multe switch-uri înainte de streamer. Și ONT-urile, și routerele pot fi considerate switch-uri, astfel că, dacă ai ONT > Router > Switch 1 > Switch 2 > Streamer – este situația ideală. Îți recomand ca în aceste interconectări să folosești atât fibră, cât și Ethernet, să nu te bazezi doar pe una dintre acestea două – echilibrul se obține prin amestecarea lor. Cum majoritatea routerelor și ONT-urilor oferă conectivitate Ethernet, este OK să transformi apoi în SFP. În cazul meu am obținut echilibrul având ultimul traseu pe fibră, iar primele pe Ethernet. Așa am obținut cele mai bune rezultate.
Contează modulele SFP? Da, bineînțeles, contează enorm de mult. Îți recomand să ai la îndemână cel puțin 2–3 seturi de module SFP cu care să poți testa pentru a obține echilibrul. Eu am obținut rezultate extrem de bune cu Ubiquiti UACC-OM-MM-1G și cu TP-LINK SM311LM, ambele multi-mode. Patch-ul de fibră în sine contează la fel de mult – am obținut rezultate foarte bune cu „Inline”, dar și cu „Ubiquiti”, însă îți recomand să cumperi cel puțin 2–3 patch-uri de fibră (pot fi și no-name) și să testezi cu ele; sunt ieftine și ușor de testat.
Există și opțiunea de patch-cord-uri de fibră de tip Direct Attach – adică un patch realizat complet, cu module deja montate în capete. Acestea pot fi de două feluri – DAC (cupru) și AOC (optic – fibră). Am testat de-a lungul timpului ambele tipuri și am obținut rezultate bune, însă niciodată nici DAC și nici AOC nu mi-au oferit același nivel de rezoluție ca soluția cu module SFP și fibră separată.
Poate că unele dintre recomandările mele de mai sus te vor ajuta să găsești un echilibru în rețea și, cel mai important, să accesezi întregul potențial pe care îl poate oferi un streamer cu conexiune pe fibră – chestiune pe care eu o consider un adevărat game-changer. Fibra direct în streamer aduce un nivel de rafinament pe care nu l-am putut obține altfel și, după ce am ascultat o perioadă lungă pe fibră, simt imediat diferența atunci când trec pe Ethernet. Însă, fibra direct în streamer nu ar fi la fel de dulce fără Ethernet-ul din spatele său, acest amestec de fibră și Ethernet aduce ceva special – o rețetă pe care trebuie să o ai în vedere.
Este foarte mult potențial în optimizarea rețelei unui streamer High-End, însă poate fi și foarte bulversant – extrem de multe variabile care, uneori, ne pot aduce în pragul disperării. Eu te înțeleg, dragă cititorule, și sunt alături de tine, însă chiar și așa, nu părăsi această luptă; cu multă răbdare poți obține ceva extraordinar. Până la urmă, pentru ascultătorii de streaming High-End, rețeaua reprezintă ceea ce reprezintă vinilurile japoneze legendare pentru iubitorii de vinil.
SFATURI
DE BINE
CONTRE
CONCLUZIE
EverSolo T8 este un streamer complet, un adevărat Swiss Army Knife, care nu lasă nimic neacoperit: absolut toate tipurile de interfețe digitale, o procesare DSP superbă cu un EQ de „studio”, room correction inclus, finisaj de top, picioare de decuplare foarte bune, o implementare SFP de vis, suport pentru SSD-uri NVMe și, poate cea mai importantă particularitate, aplicația și interfața sa — cele mai bune de pe piață la ora actuală. Este o plăcere să stai cu tableta în brațe și să asculți muzică pe EverSolo T8.
Cam atât pentru azi, dragă cititorule. A fost un review lung, dar foarte cuprinzător, în care mi-am propus să nu las nimic neacoperit și să transform curiozitatea mea într-un adevărat manual de utilizare pentru tine. T8 dispune de o conectivitate completă și complexă, dar și de o calitate extrem de ridicată a sunetului, ceea ce mi-a permis adevărate revelații și mi-a clarificat multe întrebări.
Poate cea mai ezoterică descoperire din timpul testelor cu EverSolo T8 a fost un paradox audiofil în toată regula: există un zgomot „bun”, pe care, uneori, ni-l dorim lăsat în sistem fiindcă ne aduce acea tensiune armonică specială — energie pe înalte, dinamism și senzație de viu. Dacă „curățăm” prea mult sunetul și scăpăm integral de jitter și de zgomotul electric, ajungem într-o zonă mult prea clinică și lipsită de viață. Remarc că T8 poate fi atât de precis încât valorifică și acest zgomot. Te las cu acest gând.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
