Dragă cititorule, astăzi ne oprim la un review cu totul special, punând lupa mea audiofilă pe un produs foarte nobil din line-up-ul Denon, anume pick-up-ul lor flagship, DP-3000NE. Acesta a fost lansat relativ recent, în 2023, și avea ca scop să evoce un model legendar din istoria Denon: DP-3000, lansat în 1972. DP-3000NE nu venea însă doar ca o reinterpretare sau ca o reîmprospătare a vechiului model de acum mai bine de 50 de ani, ci mai degrabă ca un produs care păstra aceeași filosofie: aceea a unui pick-up direct-drive foarte serios, aflat în vârful gamei producătorului nipon. Denon nu și-a propus cu DP-3000NE să realizeze cel mai High-End pick-up posibil din lume, această scenă fiind rezervată altor producători. DP-3000NE își dorea mai degrabă să aducă veritabile calități audiofile și High-End, păstrând în același timp un preț „accesibil”, bineînțeles privit strict în contextul clasei High-End.
Review-ul meu a pornit mai mult ca o curiozitate, dat fiind că, chiar dacă am foarte multă experiență cu echipamentele audio, nu mai sunt de ceva vreme un utilizator curent de vinil. În trecut am fost colecționar, am avut pick-up-uri și am ascultat mult vinil, însă în ultimii ani am preferat conveniența digitală, construindu-mi sisteme importante bazate atât pe CD player, cât și pe fișiere locale și streaming. De aceea, de fiecare dată când am șansa să mă întorc la vinil și la un pick-up deosebit, așa cum este DP-3000NE, îmi place să mă bucur din nou de colecția mea de discuri și, poate cel mai important, de reîntoarcerea la analog.
Iar în review-ul de astăzi exact asta voi face. Îți voi spune povestea acestui pick-up deosebit, vârf de gamă de la Denon, dar îți voi povesti și experiența mea personală de a mă întoarce, după câțiva ani buni, timp de patru săptămâni, alături de DP-3000NE, la colecția mea de viniluri și la analogul pur.
Însă nu te voi ține departe nici de partea practică, dat fiind că în review vei găsi pașii de configurare bine detaliați într-un capitol dedicat, numit „Configurarea pas cu pas a Denon DP-3000NE”, de altfel o chestiune fundamentală pentru a obține sunetul corect din acest pick-up.
Închei introducerea cu o idee care mi se pare foarte interesantă, anume semnificația celor două litere de la finalul numelui acestui produs. Denon ne spune că NE vine de la „New Era”, adică „o nouă eră”. Iar lucrul acesta cred că ne poate pune serios pe gânduri chiar acum, la începutul review-ului. Așa că, dragă cititorule, urmărește-mă atent și hai să vedem împreună ce înseamnă această „nouă eră”.

ISTORIA PICK-UP-URILOR DENON
Povestea pick-up-urilor Denon începe, de fapt, mult înainte ca ideea de Hi-Fi să existe în forma în care o cunoaștem astăzi. Rădăcinile companiei în domeniul vinilului merg până în 1910, în 1939 Denon realizând deja echipamente profesionale de înregistrare și redare a discurilor pentru NHK, radiodifuziunea publică japoneză. De aici vine, într-un fel, întregul ADN al pick-up-urilor Denon: precizie, robustețe și o legătură foarte puternică cu lumea radioului. În 1970 apărea DN-302F, un pick-up direct-drive destinat studiourilor de radio, iar numai un an mai târziu tehnologia traversa către lumea consumer prin DP-5000, primul pick-up direct-drive Denon destinat publicului larg. În 1972 apărea apoi DP-3000, strămoșul lui DP-3000NE, o versiune gândită să păstreze o bună parte din filozofia profesională a lui DP-5000, dar la un preț mai accesibil. Acesta a fost un succes enorm, atât de mare încât Denon avea să privească ulterior cifra „3000” aproape ca pe un număr legendar în istoria companiei.
Anii ’70 și ’80 aveau să fie probabil perioada cea mai spectaculoasă din istoria analogică Denon. Producătorul japonez a continuat să dezvolte motoare direct-drive din ce în ce mai sofisticate, modele precum DP-75 și DP-80 devenind repere serioase pentru pasionații vremii, iar în 1981 apărea monumentalul DP-100M, un pick-up de aproximativ 63 kg care reprezenta, practic, demonstrația absolută de forță a companiei în zona analogică. Au urmat și modele ceva mai apropiate de lumea audiofilului obișnuit, cu soluții din ce în ce mai sofisticate de control electronic al brațului, precum DP-47F sau DP-59L. Odată cu explozia digitalului, Denon și-a mutat inevitabil o bună parte din atenție către CD și către noile formate, însă nu a abandonat niciodată complet pick-up-ul. În 1996 apărea DP-900M, primul lor pick-up manual complet nou după aproximativ 12 ani, iar tradiția avea să continue apoi prin modele precum DP-500M, DP-1300MKII și, în 2010, prin aniversarul DP-A100.
Și ajungem astfel în timpurile noastre. În spatele noului DP-3000NE se află și o frumoasă poveste personală: inginerul Ryo Okazeri, responsabil pentru dezvoltarea modelului, povestea într-un interviu că a intrat în companie pe vremea sediului din Mitaka și i-a văzut lucrând chiar pe inginerii care proiectaseră vechile DP-5000 și DP-3000. Atunci când Denon a decis că este momentul pentru un nou flagship analog și că acesta va purta din nou legendarul număr 3000, Okazeri spune că a simțit că îi revine responsabilitatea de a duce povestea mai departe. Și poate că aici se află cel mai frumos fir roșu al istoriei: DP-3000NE nu apare după o ruptură completă de lumea vinilului, ci după mai bine de jumătate de secol în care Denon a continuat, într-o formă sau alta, să construiască pick-up-uri.
Înainte să merg mai departe cu review-ul nostru, îți las mai jos o fotografie chiar cu legendarul Denon DP-3000 din 1972:

UNBOXING ȘI PRIMELE IMPRESII
Exemplarul meu de DP-3000NE a fost sigilat și neutilizat în prealabil, ceea ce mi-a oferit plăcerea de a-l configura pas cu pas. De aici a apărut și ideea fundamentală de a-ți oferi în acest review o abordare cât se poate de practică asupra pașilor necesari pentru a configura corect un DP-3000NE și pentru a-l face să cânte așa cum trebuie. Voi reveni într-unul dintre capitolele următoare asupra acestui subiect.
Concentrându-mă însă pe unboxing, îți mărturisesc că am descoperit o cutie foarte bine organizată, în care toate componentele sunt separate una de cealaltă și extrem de bine protejate. Corpul pick-up-ului vine cu brațul și picioarele reglabile deja montate, însă platanul, mat-ul, capacul, contragreutatea și contragreutatea suplimentară a brațului, headshell-ul, adaptorul pentru 45 rpm și toate accesoriile necesare montării și reglării dozei vin separat și trebuie instalate ulterior. De asemenea, este important de menționat că în cutie nu vei găsi o doză. Denon îți pune la dispoziție headshell-ul și accesoriile necesare pentru montaj, însă alegerea dozei îți aparține. Iar aici posibilitățile sunt numeroase. Voi reveni ceva mai târziu și asupra dozei pe care am ales-o eu pentru acest pick-up, un model de la Nagaoka.
Până una-alta, te las mai jos cu o fotografie de detaliu în care poți observa de aproape finisajul lui DP-3000NE. Denon îl numește Dark Ebony, fiind realizat din furnir natural de lemn într-o nuanță foarte închisă. Este unul dintre acele finisaje care au nevoie de lumină pentru a se trezi cu adevărat la viață. La prima vedere poate părea aproape negru, însă atunci când lumina cade corect pe el începe să îți dezvăluie textura și fibra lemnului, cu un aspect foarte elegant și, dacă îmi permiți termenul, extrem de classy:

Continui cu câteva informații despre capacul de plexiglas cu care sosește DP-3000NE, un capac care arată foarte bine. După cum poți vedea în imaginea de mai jos, plexiglasul este finisat superb și se apropie foarte mult, ca senzație vizuală, de sticlă, fiind gros și completând foarte frumos corpul deosebit al aparatului:

În imaginea de mai jos poți observa spatele aparatului, porturile, dar și informațiile despre serial number, anul de fabricație și alte detalii de identificare:

Apoi, în fotografia de mai jos poți să vezi o parte dintre accesoriile cu care sosește DP-3000NE. Lista este surprinzător de generoasă: găsim contragreutatea și contragreutatea suplimentară a brațului, headshell-ul cu firele de conexiune, adaptorul pentru discurile de 45 rpm, un overhang gauge pentru reglarea poziției dozei, distanțiere și mai multe seturi de șuruburi pentru montarea acesteia, precum și o mică șurubelniță. Denon livrează, de asemenea, cablul de alimentare, firul separat de masă și un cablu de semnal RCA de foarte bună calitate, asupra căruia voi reveni ceva mai târziu în acest review:

DETALII TEHNICE
Din punct de vedere tehnic, DP-3000NE este genul acela de aparat în care Denon pare că a încercat să adune aproape tot ceea ce a învățat în mai bine de jumătate de secol de pick-up-uri direct-drive, reinterpretând însă lucrurile cu tehnologie modernă. Avem în față un pick-up complet manual, construit în jurul unui șasiu foarte solid din MDF de înaltă densitate, nu sub forma unei simple cutii, ci pornind de la un corp masiv în care sunt frezate doar spațiile necesare motorului, electronicii și cablajului. Întregul aparat ajunge astfel la nu mai puțin de 18,5 kg. Brațul este un design complet nou Denon, de tip static balance, în forma tradițională de S, cu o lungime efectivă de 244 mm, reglaj al înălțimii pe o plajă de 9 mm și anti-skating magnetic. Poate lucra cu o varietate foarte mare de doze MM și MC, iar datorită contragreutății suplimentare incluse poate accepta chiar și doze considerabil mai grele. DP-3000NE poate reda discuri la 33 1/3, 45 și chiar 78 rpm, iar întreaga construcție, de la motor și platan până la alimentare și sistemul de izolare, urmărește în primul rând stabilitatea mecanică, precizia rotației și eliminarea vibrațiilor nedorite.

În imaginea de mai sus poți observa inima lui DP-3000NE, motorul direct-drive aflat chiar sub platan. Denon folosește aici un motor DC brushless, trifazat și cu 16 poli, controlat printr-un sistem modern SV-PWM, Space Vector Pulse Width Modulation. Motorul nu este pur și simplu alimentat și lăsat să se rotească, ci este controlat extrem de precis și permanent. Un senzor optic fără contact monitorizează continuu viteza platanului și transmite informația către microprocesor, care corectează rotația astfel încât aceasta să rămână cât mai apropiată de viteza stabilită. Sistemul beneficiază și de quartz lock, iar la 33⅓ rpm platanul ajunge la viteza nominală în mai puțin de o secundă, cu un cuplu de pornire de 4,5 kg·cm. Este, într-un fel, exact filozofia vechilor Denon direct-drive profesionale, dar tradusă prin electronica și posibilitățile de control ale zilelor noastre.

Imaginea de mai sus ne arată și unul dintre cele mai interesante detalii constructive ale aparatului: partea inferioară a platanului. Acesta este realizat din aluminiu turnat sub presiune, are un diametru de 305 mm și o masă de aproximativ 2,8 kg, însă povestea nu se termină aici. Pe partea sa inferioară Denon a fixat o placă circulară din oțel inoxidabil 304, groasă de 3 mm și vopsită în negru, prinsă cu șuruburi placate cu cupru. Inginerii japonezi au experimentat cu mai multe materiale și grosimi, inclusiv cauciuc, fier și zinc, până să ajungă la această soluție. Ideea este dublă: combinarea unor materiale diferite ajută la amortizarea rezonanțelor, în timp ce masa suplimentară contribuie la inerția și stabilitatea rotației. Și recunosc că există ceva teribil de old school în modul în care este construit acest platan. Atunci când îl scoți și îl întorci în mână, seamănă surprinzător de mult cu filosofia de construcție a vechilor pick-up-uri Denon din anii ’70 și ’80.

În imaginea de mai sus poți observa unul dintre cele patru picioare ale lui DP-3000NE. Nici aici Denon nu s-a mulțumit cu o simplă bucată de cauciuc înșurubată sub aparat. Fiecare picior este un izolator reglabil pe înălțime, construit din aluminiu, rășină și fetru, în interiorul căruia se află un sistem format dintr-un arc și o pernă de cauciuc. Practic, corpul greu al pick-up-ului este izolat mecanic atât de vibrațiile care pot veni dinspre rack sau podea, cât și de transmiterea propriilor vibrații către suprafața pe care este așezat. În plus, fiecare picior poate fi reglat individual, ceea ce permite aducerea cu precizie a platanului la nivel.
SISTEMUL DE TEST
Dragă cititorule, continui cu capitolul dedicat sistemului de test, în care îți voi spune în ce sistem am ales să îl introduc pe DP-3000NE. Aici lucrurile au fost destul de simple. Am preferat să îl instalez în sistemul meu secundar, un sistem care îndeplinește atât rolul de stereo, cât și pe cel de home cinema și care, prin natura lui, are un caracter ceva mai cald, mai dulce și, în opinia mea, foarte potrivit pentru această întoarcere către analog. Am avut la dispoziție boxele Monitor Audio Bronze 100 și Marantz Cinema 30, fiind foarte curios să pun, ca să spun așa, un japonez lângă un alt japonez și să văd ce fel de sinergie poate apărea.
Pentru compatibilitatea cu Cinema 30, am ales o doză compatibilă cu intrarea MM, despre care îți voi povesti pe larg în capitolul următor. Per total, mi s-a părut interesant să observ cum se va integra un pick-up High-End precum DP-3000NE într-un asemenea sistem și, mai ales, cât de evidentă va fi diferența față de soluțiile mai „normale” pe care le folosisem anterior. Eram realmente curios dacă, într-un sistem relativ modest în comparație cu nivelul la care poate ajunge acest pick-up, format din Cinema 30 și Bronze 100, DP-3000NE își va face simțită prezența suficient de puternic încât avantajele sale să nu rămână ascunse în spatele sistemului. Cu alte cuvinte, aveam în față o întrebare tare interesantă: cât de mult poate ridica un pick-up High-End un sistem care, în rest, rămâne într-o zonă mult mai accesibilă?

În imaginea de mai jos îl poți observa pe DP-3000NE, așezat cu un raft mai sus față de Cinema 30, cel care i-a făcut pereche pe parcursul acestui review. Vorbind strict despre partea de preamplificare phono a lui Cinema 30, Marantz oferă aici un etaj dedicat dozelor MM, cu o sensibilitate de intrare de 2,5 mV, egalizare RIAA cu o abatere de maximum ±1 dB între 20 Hz și 20 kHz și un raport semnal/zgomot de 74 dB. Nu vorbim despre un etaj phono exotic sau ultra-configurabil, ci despre o soluție destul de „normală”, bine integrată și suficient de competentă încât să îmi permită să testez DP-3000NE într-un context realist, folosind o doză compatibilă cu intrarea MM:

DOZA – NAGAOKA MP-500
Ajung și la doza cu care l-am testat pe DP-3000NE, pe care o poți observa în fotografia de mai jos. După cum spuneam, am ales-o tocmai pentru compatibilitatea cu etajul phono MM al lui Marantz Cinema 30. În esență, Nagaoka MP-500 este unul dintre modelele emblematice ale producătorului japonez și, timp de foarte mulți ani, a reprezentat vârful seriei MP. Vorbim despre o doză extrem de apreciată în lumea analogului, construită în jurul tehnologiei Moving Permalloy, cu un cantilever din boron și un ac Line Contact, capabilă să ofere un nivel foarte ridicat de rezoluție fără să piardă naturalețea și fluiditatea pentru care Nagaoka a devenit atât de cunoscută. Are un output de 3 mV și lucrează cu o sarcină standard de 47 kΩ, ceea ce înseamnă că, deși tehnic nu este o doză MM clasică, poate fi utilizată fără probleme pe o intrare phono MM, așa cum am făcut și eu cu Cinema 30.
Și aici cred că merită să apărăm puțin ideea unei doze de acest tip într-un sistem atât de serios. În lumea audiofilă există uneori tentația de a considera că adevăratul High-End începe obligatoriu cu MC, însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple. O doză MP precum MP-500 păstrează câteva avantaje foarte practice ale universului MM: oferă un nivel de ieșire suficient de mare pentru a nu necesita un etaj phono MC cu gain ridicat sau un step-up transformer, folosește o sarcină foarte ușor de găsit pe aproape orice intrare MM serioasă și permite înlocuirea acului fără schimbarea întregii doze. În același timp, elementul mobil din permalloy este foarte ușor, ceea ce îi permite să urmărească fin informația de pe disc. Nu spun că această filozofie este automat superioară unei MC bune, pentru că fiecare soluție are avantajele și compromisurile ei, dar MP-500 demonstrează foarte frumos că poți ajunge foarte departe în zona analogică fără să fii obligat să treci la moving coil.

CONFIGURAREA PAS CU PAS A DENON DP-3000NE
Dragă cititorule, înainte să așezăm primul disc pe platan și să ne bucurăm de muzică, există o etapă peste care nu ar trebui să trecem niciodată: configurarea corectă a pick-up-ului. Cu cât avem de-a face cu un aparat mai sofisticat și mai pretențios, cu atât această operațiune devine mai importantă. O doză reglată incorect, un braț dezechilibrat sau un pick-up care nu este perfect orizontal pot compromite experiența muzicală, indiferent cât de scump este aparatul. Mai mult, chiar dacă integrezi un pick-up configurat anterior, recomand să verifici reglajele ori de câte ori îl muți în alt loc.
Așadar, în cele ce urmează, îți voi arăta, pas cu pas, cum am configurat eu Denon DP-3000NE, pornind de la informațiile și pașii din manual.
Pasul 1: Așezarea și nivelarea pick-up-ului
Prima operațiune implică să așezăm pick-up-ul pe o suprafață solidă, stabilă și cât mai bine izolată de vibrații. După montarea platanului și a mat-ului, folosim un boloboc pentru a verifica dacă suprafața platanului este perfect orizontală, atât pe direcția stânga-dreapta, cât și pe direcția față-spate. Denon DP-3000NE dispune de picioare izolatoare reglabile pe înălțime, astfel că le putem roti individual până când bula bolobocului ajunge exact la mijloc. Nu forțăm picioarele la capătul cursei și nu presupunem că o mobilă care pare dreaptă este automat și perfect orizontală. Acesta este primul lucru pe care l-am făcut și eu, înainte să mă ating de reglajele brațului.

Pasul 2: Montarea contragreutății brațului
În partea din spate a brațului găsim axul pe care trebuie montată contragreutatea. O introducem cu inelul gradat orientat spre partea din față a pick-up-ului și o rotim ușor, fără să forțăm filetul. Deocamdată nu ne interesează cifra indicată de inel și nici nu încercăm să stabilim forța de apăsare a acului. Scopul este doar să pregătim mecanismul pentru echilibrarea ulterioară. DP-3000NE include și o contragreutate suplimentară, destinată combinațiilor de doză și headshell mai grele, dar aceasta se montează numai dacă este necesară pentru echilibrarea corectă a brațului.

Pasul 3: Montarea și alinierea dozei pe headshell
Cum spuneam, eu am montat o doză Nagaoka MP-500 pe headshell. Doza trebuie fixată pe headshell cu șuruburile corespunzătoare, fără a le strânge definitiv. Conectează apoi cele patru fire la terminalele dozei, respectând marcajele canalelor și polaritatea, apoi folosește șablonul de overhang inclus de Denon pentru a poziționa vârful diamantului la marcajul de 50 mm. Atenție, acești 50 mm reprezintă cota de reglaj pe calibrul special Denon, nu overhang-ul geometric propriu-zis al brațului, care este de 14 mm. După poziționare, verifică dacă doza este dreaptă pe headshell, fără înclinări, strânge șuruburile cu grijă și montează ansamblul la capătul brațului, fixându-l cu inelul de blocare.

Pasul 4: Dezactivarea anti-skatingului și pregătirea brațului
Înainte să echilibrăm brațul, trebuie să eliminăm forța laterală exercitată de mecanismul anti-skating. La Denon DP-3000NE, acest lucru se face trăgând spre exterior butonul anti-skating, conform indicației din manual. Apoi coborâm complet maneta lifter-ului, astfel încât suportul de ridicare să nu mai susțină brațul. Brațul trebuie să fie liber în timpul acestei operațiuni. Îndepărtăm cu grijă protecția acului, dacă există, ținem brațul de mânerul headshell-ului și îl desprindem din suportul său. Din acest moment trebuie să fim foarte atenți la vârful diamantului, pe care nu vrem să îl atingem de platan sau de alte suprafețe.

Pasul 5: Echilibrarea brațului la zero
Acesta este, probabil, cel mai delicat moment al configurării. Cu brațul eliberat și ținut de mânerul headshell-ului, îl deplasăm cu grijă deasupra platanului, fără să lăsăm acul să atingă suprafața acestuia. Rotim apoi contragreutatea din spate, puțin câte puțin, până când brațul ajunge să plutească singur, perfect orizontal, paralel cu platanul. Dacă partea cu doza coboară, înseamnă că avem prea multă greutate în față. Dacă se ridică, avem prea multă greutate în spate. Continuăm cu ajustări foarte mici, până când brațul rămâne suspendat în echilibru, fără să tindă să urce sau să coboare. Exact această operațiune am făcut-o și eu, iar odată obținut echilibrul, readucem brațul în suportul său. Așa ar trebui să arate brațul „plutind”:

Pasul 6: Aducerea scalei forței de apăsare la zero
După echilibrarea brațului, urmează o operațiune simplă, dar foarte importantă. Ținem contragreutatea nemișcată cu o mână și rotim exclusiv inelul gradat al acesteia, până când cifra 0 se aliniază cu marcajul de referință de pe braț. Atenție, în această etapă nu trebuie să rotim întreaga contragreutate, deoarece am pierde echilibrul pe care tocmai l-am obținut. Practic, am stabilit punctul de referință de la care vom aplica ulterior forța reală de apăsare a acului.
Pasul 7: Reglarea forței de apăsare a acului (VTF)
Acum stabilim forța cu care diamantul va apăsa asupra discului, o valoare care depinde de doza utilizată, nu de pick-up. În cazul meu, cu Nagaoka MP-500, am ales 1,6 grame, o valoare aflată în intervalul recomandat de producător, de 1,3 până la 1,8 grame. Pentru reglaj, rotim întreaga contragreutate, împreună cu inelul gradat, în direcția indicată de Denon, până când valoarea 1,6 se aliniază cu reperul de pe braț. Dacă folosim o altă doză, trebuie să consultăm specificațiile acesteia și să alegem valoarea corespunzătoare. Recomand, suplimentar, verificarea cu un cântar digital dedicat dozelor, la o înălțime cât mai apropiată de suprafața discului. O forță prea mică poate provoca erori de urmărire și distorsiuni, iar una prea mare poate solicita inutil atât diamantul, cât și discul.
Pasul 8: Reglarea și activarea anti-skating-ului
După stabilirea forței de apăsare, revenim la mecanismul anti-skating. Rolul acestuia este să compenseze tendința brațului de a fi atras către centrul discului în timpul redării. Denon recomandă ca valoarea inițială a anti-skating-ului să fie egală cu forța de apăsare a acului. Așadar, în cazul configurației mele, rotim butonul până la 1,6, apoi îl împingem înapoi în poziția de funcționare pentru a activa mecanismul. Este o particularitate importantă a lui DP-3000NE: simpla poziționare a butonului la valoarea dorită nu este suficientă dacă acesta a rămas tras în exterior. După activare, reglajul este pregătit pentru redare.

Pasul 9: Reglarea înălțimii brațului (VTA)
Un alt reglaj esențial este înălțimea brațului în raport cu suprafața vinilului. Așezăm un disc pe platan, cu motorul oprit, și coborâm cu grijă acul pe suprafața acestuia, folosind lifter-ul. Privim apoi brațul din lateral, de preferat de la nivelul discului. Ca punct de plecare, tubul brațului trebuie să fie aproximativ paralel cu suprafața vinilului. Dacă observăm că partea din spate este prea ridicată sau prea coborâtă, deblocăm mecanismul de reglare a înălțimii prin rotirea butonului dedicat în sens invers acelor de ceasornic, ajustăm înălțimea bazei brațului și, după obținerea poziției corecte, blocăm din nou mecanismul prin rotire în sensul acelor de ceasornic. DP-3000NE permite un reglaj pe o plajă de aproximativ 9 mm. În cazul meu, cu Nagaoka MP-500, am obținut o poziție foarte apropiată de paralel, fără să fie necesare improvizații sau distanțiere suplimentare.
Pasul 10: Verificarea finală a poziției dozei și a brațului
Înainte să trecem la conexiunile audio, merită să mai facem o ultimă inspecție vizuală. Verificăm dacă headshell-ul este bine fixat, dacă doza este montată drept, dacă brațul se deplasează liber și dacă lifter-ul îl ridică și îl coboară lin, fără smucituri. Privind doza exact din față, putem observa eventuale înclinări laterale evidente, însă această verificare nu înlocuiește măsurarea precisă a azimutului. De asemenea, dacă am schimbat doza sau am umblat la poziția ei pe headshell, revenim la verificarea alinierii și a overhang-ului. Un pick-up poate avea forța de apăsare perfect reglată și, totuși, să redea cu distorsiuni dacă geometria dozei este incorectă.
Pasul 11: Conectarea pick-up-ului la sistemul audio
Cu reglajele mecanice încheiate, putem conecta pick-up-ul la sistemul audio, cu aparatele oprite. Denon DP-3000NE nu dispune de un preamplificator phono integrat, prin urmare ieșirile sale RCA trebuie conectate fie la o intrare PHONO compatibilă cu doza utilizată, fie la un preamplificator phono extern. În cazul meu, am folosit intrarea MM a receiverului Marantz Cinema 30, compatibilă cu Nagaoka MP-500. Conectăm corect canalele stâng și drept și nu uităm firul separat de masă, care trebuie legat între terminalul SIGNAL GND al pick-up-ului și terminalul GND al etajului phono. Această conexiune poate reduce brumul de fond, atât de neplăcut și de frecvent întâlnit în sistemele analogice. Abia după verificarea conexiunilor alimentăm pick-up-ul și restul sistemului.
Pasul 12: Prima redare și verificarea funcționalității
În sfârșit, putem așeza un disc pe platan. Selectăm viteza corespunzătoare, 33⅓ sau 45 rpm, pornim rotația cu butonul START/STOP și așteptăm stabilizarea acesteia. Ridicăm brațul cu lifter-ul, îl deplasăm deasupra începutului discului și îl coborâm lent, fără să atingem acul sau brațul cu mâna. Pentru prima verificare, recomand un disc curat, bine păstrat, pe care îl cunoaștem foarte bine. Ascultăm dacă ambele canale funcționează corect, dacă există brum sau alte zgomote neobișnuite, dacă acul urmărește corect discul, fără să sară, și dacă apar distorsiuni evidente, în special către interiorul discului. Dacă totul funcționează corect, putem considera configurarea inițială încheiată.
Aș mai adăuga ceva, dragă cititorule. Reglajele acestea nu sunt o formalitate și nici un ritual rezervat audiofililor pretențioși. Sunt pur și simplu condițiile necesare pentru ca un pick-up, indiferent de prețul lui, să poată funcționa așa cum a fost proiectat. Iar când ai în față un aparat de calibrul lui Denon DP-3000NE, este păcat să nu îi acorzi toată atenția necesară înainte de a-i cere să îți arate ce poate face cu adevărat.
CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE DENON DP-3000NE?
Am ascultat foarte multe discuri împreună cu DP-3000NE. În primul rând, mi-am scos de la naftalină o bună parte din colecția de viniluri și a fost o reală plăcere să îmi reascult discurile dragi. Însă îți spun cât pot eu de sincer că acest pick-up, față de alte pick-up-uri mai „normale” pe care le-am avut la dispoziție de-a lungul timpului, a făcut o diferență uriașă atunci când am trecut la discuri cu adevărat audiofile. Mă refer aici în special la ediții Analogue Productions, multe dintre ele de 45 rpm, unde albumul este împărțit pe două discuri tocmai pentru a oferi mai mult spațiu fizic muzicii și pentru a permite mai multă rezoluție. Iar aici, îți spun sincer, a fost un adevărat game changer. Discul pe care l-am ascultat probabil cel mai mult și care îmi este extraordinar de aproape de suflet a fost We Get Requests al lui Oscar Peterson Trio, în ediția Analogue Productions / Verve la 45 rpm, apărută în 2011, AP-8606, un set dublu realizat după albumul original din 1964. Vorbim despre o ediție masterizată de George Marino la Sterling Sound, presă de Quality Record Pressings, una dintre acele ediții în care diferențele dintre un pick-up obișnuit și unul cu adevărat serios încep să devină teribil de ușor de auzit:

Albumul este o adevărată călătorie în timp, înapoi în 1964 când a fost înregistrat și, pe un sistem bun, poți auzi fiecare vibrație, poți auzi instrumentiștii cum trag aer în piept, cum suspină sau cum se bucură când cântă la instrumente.
Cred cu desăvârșire că aceste înregistrări legendare din anii 60 și 70 la care tot revenim în vremurile moderne noi melomanii, audiofilii, sunt niște adevărate capsule ale timpului și o șansă superbă pentru noi de a călători înapoi în timp și de a retrăi ceva magic, ceva ce numai atunci s-a întâmplat.
Astfel, imaginea care se formează când pui acest disc pe „play”, este una de concert intim, încă de la prima piesă de pe album când Oscar începe cu pedalele pianului apăsate la maxim și apoi, ușor, ușor, într-o progresie fină, le lasă libere. Încă de aici, de la prima piesă, putem să auzim pe unul dintre cei 3 fredonând.
Scena este formată din 3 instrumentiști: toboșarul la stânga, pianistul în mijloc și contrabasistul în dreapta. Poți simți, pe toată durata albumului, prezența lor în aceste poziții, existând o separație fabuloasă. Există, ce este drept, un mic „fâsâit” de bandă, specific înregistrărilor din acești ani, însă, ca și referință pentru astfel de înregistrări, este la minim. Poți jura că este o înregistrare digitală judecând după rezoluția de sunet și sharpness. Însă nu este digitală, este o minunăție analogică de pe vremea când digitalul era doar o idee.
Este interesant ca cei de la Gato Audio povestesc pe website-ul lor cum s-au oprit la acest disc și de atunci îl folosesc cu precădere pentru a dezvolta amplificatoarele lor. Ei consideră că acest disc, în special din punct de vedere al dinamicii și imaginii, este o înregistrare de excepție și, astfel, o unealtă indubitabilă în a-i ajuta să stabilizeze semnătura amplificatoarelor lor.
Piesa pe care Gato o folosesc cu precădere pentru teste este piesa numărul 6 de pe album, numită „You Look Good To Me”. Aceasta piesă într-adevăr se detașează absolut de restul albumului, este wow! Are același suflet cu restul însă magia interpretării pe această piesă și solo-urile aferente sunt extraordinare.
De la începutul piesei, în punctul de ascultare, în sweet spot, te impresionează o scenă mare pe toate dimensiunile sale, însă cu o adâncime deosebită. Sound-ul acestei piese, încă de la început, este unul de muzică clasică, în care Ray Brown evocă o bucată clasică la începutul melodiei, pe care o cântă cu arcuș și apoi, se oprește, poți auzi cum lasă la o parte arcușul și apucă corzile contrabasului cu degetele. Acest efect este greu de pus în cuvinte, când piesa, dintr-o micuță evocare clasică, se transformă într-o piesă Jazz, iar, pe parcursul acestei tranziții, poți simți cum starea interpreților se schimbă împreună cu muzica.
Pe aceasta piesă uiți, efectiv, de timp – te lași purtat de magia momentului și urmărești cu ochii minții acest crescendo fabulos de la clasic la Jazz, apoi chiar spre niște ritmuri de Swing și apoi la clasic din nou.
Prezența și detașarea instrumentelor este extraordinară pe acest album, îl poți simți pe Ray Brown acolo, în dreapta, cum cântă alături de contrabasul său, des scoțând tot felul de sunete. La fel, prezența lui Thigpen și a sa tobă care se desprinde de scena orizontală și parcă plutește la extrema stângă a scenei. Bineînțeles, în tot acest timp, măiestria clapelor este indubitabilă în mijlocul imaginii stereo, acolo unde îl simțim tot albumul pe Oscar Peterson himself.
CUM SUNĂ DENON DP-3000NE?
Dragă cititorule, în toate review-urile mele, atunci când ajung la acest capitol, îmi dau seama că pentru mulți dintre voi este probabil unul dintre cele mai importante. Și, de asemenea, aici simt că toată munca investigativă pe care o depun pentru realizarea unui astfel de review începe să își culeagă cu adevărat roadele. Pentru că, până la urmă, indiferent cât de interesantă este construcția unui aparat, cât de spectaculoasă este tehnologia sau cât de frumoasă îi este povestea, ajungem inevitabil la aceeași întrebare: cum sună? Iar în cazul de față este tare interesant să îți mărturisesc concluziile mele despre sunetul lui Denon DP-3000NE.
Am avut de-a lungul timpului foarte multe pick-up-uri în această cameră, în configurații foarte apropiate de cea folosită acum, iar în esență mare lucru nu s-a schimbat în sistem. După cum observam și mai sus, în test nu am folosit un preamplificator phono dedicat și extraordinar de sofisticat, care cu siguranță ar fi putut duce sunetul lui DP-3000NE și mai departe. Chiar îmi imaginez că unii dintre voi vor spune că etajul phono din Cinema 30 nu este suficient de ambițios sau de referință pentru un pick-up High-End de nivelul acesta. Și poate că aveți dreptate. Însă tocmai acest lucru face, într-un fel, concluziile mele de astăzi și mai interesante.
Chiar și așa, prin phono-ul de pe Cinema 30, sunetul lui DP-3000NE a fost „wow” în comparație cu alte pick-up-uri. Este fascinant cât de mult mai bine poate suna DP-3000NE față de pick-up-uri considerabil mai modeste. Dacă ascultam We Get Requests pe un pick-up mai „normal”, trecut prin același Cinema 30, lucrurile sunau foarte bine. Însă rezultatul rămânea într-o zonă relativ apropiată de ceea ce puteam obține dintr-un streamer bine configurat sau chiar dintr-un CD player bun. Sigur că exista acea savoare analogică, acea senzație specifică vinilului, însă diferența nu era una care să îmi schimbe fundamental percepția asupra sistemului.
În momentul în care am pus pentru prima dată un disc foarte bun pe DP-3000NE, lucrurile s-au schimbat însă dramatic. Am simțit efectiv că modestele mele Bronze 100 de la Monitor Audio au înviat. Camera s-a umplut de un adevărat alai de instrumente și sunete, mult mai bine separate, mai rezolute și mai apropiate de senzația de viu decât reușisem să obțin în această configurație cu alte surse de muzică. Și lucrul acesta spune destul de multe, pentru că nu aveam în spate vreun preamplificator phono exotic sau cine știe ce altă intervenție care să poată revendica singură meritul acestei schimbări.
De unde poate veni diferența? Probabil dintr-o sumă de lucruri pe care le-am discutat deja în capitolul tehnic: stabilitatea excepțională a rotației oferită de motorul direct-drive controlat prin SV-PWM și quartz lock, platanul greu și foarte bine amortizat, construcția masivă și izolarea mecanică, dar și brațul bine pus la punct și capacitatea întregului ansamblu de a permite dozei să urmărească informația de pe disc cu cât mai puține interferențe.
Am ascultat DP-3000NE foarte mult și cu discurile obișnuite din colecția mea, adică exact genul de viniluri bune, dar normale, pe care le poți cumpăra dintr-un magazin de muzică fără să cauți neapărat o ediție audiofilă specială. Și acestea au sunat mai bine decât eram obișnuit să le aud pe pick-up-uri mai accesibile. Diferența a fost clară și constantă, însă nu una de natură să mă facă să îți spun că am descoperit dintr-odată un alt univers. Dacă ar fi să o cuantific aproximativ și pur subiectiv, aș spune că vorbim undeva despre un 20-30% în plus la calitatea sunetului. Mai multă claritate, mai multă ordine, ceva mai multă informație și o prezentare generală mai matură.
Însă diferența fundamentală apare atunci când îi oferi lui DP-3000NE un disc cu adevărat excepțional. În acel moment nu mai vorbim doar despre încă puțină rezoluție sau despre un bas ceva mai bine controlat. Începe să apară senzația aceea în care cei aflați pe înregistrare par că intră împreună cu tine în cameră, iar întregul sistem capătă dintr-odată viață. Este, dacă vrei, ca și cum ai avea o mașină de curse construită pentru benzină cu cifră octanică mare, dar ai alimenta-o până atunci cu un carburant mediocru. Mașina va merge și așa, probabil chiar foarte bine, însă nu vei înțelege niciodată cu adevărat pentru ce a fost construită.
Exact așa am simțit și DP-3000NE. În momentul în care vii către el cu ediții audiofile atent realizate, fie că vorbim despre Analogue Productions, Speakers Corner, anumite ediții Impex Records sau seria Tone Poet de la Blue Note, aparatul începe să îți arate cu adevărat veleitățile High-End și de ce toate acele detalii de construcție despre care am vorbit anterior contează. Vinilurile audiofile sunt ediții realizate cu o atenție enormă asupra sursei, masteringului și presării, unele fiind realizate într-un lanț complet analogic și, în anumite cazuri, la 45 rpm. În asemenea condiții, rezoluția crește, dinamica devine mult mai convingătoare, scena se deschide, instrumentele capătă mai multă consistență, iar senzația de viu devine aproape palpabilă. Și sunt momente în care ajungi foarte ușor la acea concluzie atât de dragă iubitorilor de vinil: când analogul este făcut cum trebuie, devine teribil de greu de egalat de digital.
Sunetul lui DP-3000NE a fost, pentru mine, puțin diferit față de ceea ce ajunsesem să asociez de-a lungul anilor cu vinilul. În multe dintre sistemele și configurațiile pe care le-am ascultat, vinilul mi-a lăsat uneori senzația unui sunet ușor mai „subțire” decât ceea ce puteam obține de la CD sau de la streaming. Sigur că venea cu acea savoare analogică greu de confundat, însă în anumite situații îi putea lipsi puțin corpul. DP-3000NE m-a făcut să îmi reconsider într-o oarecare măsură această percepție și să îmi dau seama încă o dată cât de mult contează combinația dintre pick-up, doză și, poate cel mai important, calitatea discului. Cu unele dintre vinilurile mele mai vechi am mai perceput într-o anumită măsură această ușoară „subțirime”, însă atunci când am trecut la edițiile audiofile de care pomeneam mai sus, senzația a dispărut aproape complet. Basul cobora surprinzător de bine, sunetul căpăta corp și consistență, iar acesta a fost unul dintre lucrurile care m-au impresionat cel mai mult la experiența cu DP-3000NE.
Per ansamblu, i-aș descrie sunetul ca fiind destul de cald, foarte rezolut și analitic fără să devină steril, iar combinația aceasta mi s-a părut teribil de reușită mai ales cu edițiile speciale, acolo unde pick-up-ul pare că începe cu adevărat să își arate clasa.

CONCLUZII DIN TIMPUL TESTELOR
Cablul de alimentare contează! – Una dintre surprizele testelor mele a venit chiar din partea cablului de alimentare. Există o cutumă destul de răspândită printre pasionații de vinil conform căreia alimentarea pick-up-ului nu ar trebui să conteze prea mult, pentru că, în esență, aceasta pune în mișcare motorul, în timp ce semnalul audio este generat mecanic de interacțiunea dintre ac și disc și pleacă apoi mai departe prin cablurile de semnal. Ei bine, am repetat testele de suficient de multe ori încât să îți pot spune că, în sistemul meu, cablul de alimentare chiar a contat. Am încercat cablul stock cu care sosește aparatul, dar și câteva dintre cablurile mele, unele cu un caracter mai luminos, altele mai dark, iar surpriza a fost că semnătura pe care o cunoșteam deja de pe alte componente s-a păstrat într-o anumită măsură și aici. După multe deliberări, am ajuns chiar să prefer cablul original Denon. Este un cablu negru, aparent banal, nimic spectaculos la prima vedere, însă l-am testat și pe alte componente și mi s-a părut de fiecare dată foarte echilibrat. Așa că sfatul meu este să nu îl înlocuiești din reflex. Ascultă mai întâi DP-3000NE cu alimentarea stock și abia apoi experimentează, dacă simți că vrei să modifici ușor tenta generală a sistemului.
Nu ignora cablurile de semnal! – Am trecut prin mai multe cabluri RCA, începând chiar cu perechea livrată de Denon. Despre construcția acestora nu am reușit să găsesc informații concrete și nu există pe cablu suficiente indicii încât să putem spune cu certitudine ce materiale sunt folosite. Sonor, însă, mie mi s-au părut foarte deschise și luminoase, într-o direcție care mi-a amintit de anumite cabluri cu argint pe care le cunosc bine, poate chiar puțin prea deschisă pentru gustul meu și pentru sistemul în care am testat DP-3000NE. Recomandarea mea ar fi să încerci mai multe cabluri de semnal și, mai ales, să nu faci rabat la acest capitol. DP-3000NE este suficient de rezolut încât diferențele dintre cabluri să devină foarte ușor de urmărit. În testele mele am ajuns să prefer o pereche de cabluri Belden 8402 cu mufe KLEI Copper Harmony. Combinația aceasta mi-a oferit un echilibru mult mai potrivit între deschidere, corp și naturalețe. Bottom line: nu trata cablul RCA ca pe un simplu accesoriu, pentru că într-un asemenea sistem poate deveni o piesă foarte importantă din matching.
DP-3000NE VS. DENON-URILE DE ALTĂDATĂ
Dragă cititorule, în perioada în care l-am avut pe DP-3000NE la review s-a întâmplat ceva tare interesant: bunul meu prieten Victor și-a cumpărat un pick-up vintage Denon DP-59L, lansat în 1984. Lucrul acesta mi-a permis să mă uit, aproape în același timp, la două lumi aflate la aproximativ patru decenii distanță una de cealaltă. Avusesem în trecut experiențe și cu legendarul DP-3000, iar acum, în timp ce scriam acest review, am avut ocazia să configurez pas cu pas și DP-59L-ul lui Victor. Și am observat imediat un paradox tare interesant: pick-up-ul mai vechi părea, la prima vedere, mult mai spectaculos din punct de vedere tehnologic. DP-59L avea direct-drive cu servo bidirecțional și quartz lock, frână electronică, reglaj fin al vitezei, braț Dynamic Servo Tracer cu damping electronic, anti-skating electronic fără contact și un sistem auto-lift care detecta finalul discului fără contact mecanic. Altfel spus, era plin de tehnologie „la vedere”, exact genul de lucruri care în anii ’80 îi fascinau pe cumpărători și care, chiar și astăzi, continuă să pară incredibil de sofisticate.
Chestiunea aceasta m-a pus serios pe gânduri. Am discutat mult despre ea cu prieteni audiofili și în comunitate, iar ideea pe care am auzit-o de foarte multe ori a fost aceeași: „pick-up-urile din anii ’70 și ’80 aveau mai multă tehnologie decât cele din ziua de astăzi”. Și recunosc că, după ce am văzut cu ochii mei ce putea face un DP-59L, m-am lăsat și eu puțin sedus de ideea aceasta. Numai că, după ce am început să investighez mai atent povestea lui DP-3000NE și filosofia din spatele lui, lucrurile au devenit mult mai nuanțate. În realitate, noul Denon nu este lipsit de tehnologie. Dimpotrivă, motorul său direct-drive este controlat prin SV-PWM, folosește quartz lock și un sistem modern de control vectorial. Diferența este că această tehnologie nu mai este folosită pentru a automatiza cât mai multe funcții ale pick-up-ului, ci pentru a face cât mai precis ceea ce Denon consideră fundamental: să asigure o rotație stabilă, corectă și repetabilă a discului.
Și aici povestea devine și mai interesantă, pentru că explicația vine chiar de la Denon. În timpul dezvoltării lui DP-3000NE, inginerul Ryo Okazeri a revenit la documentele vechilor ingineri ai companiei, unde principiile unui pick-up erau formulate surprinzător de simplu: să rotească discul, să fie stabil sub sarcină, ușor de operat și fiabil. În aceleași documente apărea și ideea că, dacă funcțiile fundamentale sunt îndeplinite, aparatul ar trebui să fie cât mai simplu posibil. Asta a devenit una dintre filosofiile noului DP-3000NE. Denon nu a încercat să recreeze toate servo-urile, automatizările și artificiile spectaculoase ale anilor ’80, ci a folosit tehnologia modernă acolo unde a considerat că aceasta contribuie direct la precizia mecanică și la reproducerea muzicii. Chiar și brațul noului model a fost inspirat de vechile DA-308 și DA-309 tocmai pentru că, după cum spune Okazeri, erau simple și ușor de utilizat.
Există, însă, și o parte mai puțin romantică a poveștii. Unele dintre tehnologiile vechi pur și simplu nu mai sunt ușor de produs astăzi. Okazeri povestește că Denon a încercat inițial să refacă inclusiv vechiul tip de motor AC folosit de modelele clasice, însă producătorul care îl realiza în trecut le-a spus că un asemenea motor nu mai putea fi fabricat în prezent la nivelul de fiabilitate dorit. În plus, vechile motoare AC erau mai puțin eficiente energetic. Așa că Denon a ajuns la un motor modern DC brushless, trifazat, cu 16 poli, controlat vectorial. Cu alte cuvinte, o parte dintre soluțiile vechi au dispărut pentru că lumea industrială s-a schimbat, iar altele au fost abandonate pur și simplu pentru că filosofia actuală a produsului cere altceva.
Așadar, după toate investigațiile mele, eu nu aș spune că Denon știa să facă mai multă tehnologie în 1984 decât știe să facă astăzi. Aș spune mai degrabă că în anii ’80 tehnologia era folosită pentru a face pick-up-ul să facă mai multe lucruri, în timp ce astăzi, cel puțin în cazul lui DP-3000NE, tehnologia este folosită pentru ca pick-up-ul să facă mai bine ceea ce face: să redea corect un disc. Este o diferență de filosofie, nu neapărat un regres.

UN PONT AUDIOFIL – VINILURILE AUDIOFILE
Dragă cititorule, ajuns la pontul audiofil de astăzi, îți mărturisesc că încă din perioada în care testam acest pick-up și am început să ascult edițiile audiofile, văzând cât de diferit pot suna față de edițiile obișnuite, mi-am dat seama că pontul acestui review trebuie construit în jurul unei singure idei: dacă ai un pick-up High-End, așa cum este DP-3000NE, trebuie să îi dai și discurile pe măsură. Un asemenea pick-up, fără ediții suficient de bune, riscă să nu primească niciodată combustibilul de care are nevoie pentru a-ți arăta cu adevărat ce poate.
Dar ce diferențiază, de fapt, o ediție audiofilă foarte bună de un disc obișnuit?
Sursa master – Totul începe de aici. Cele mai bune ediții folosesc banda master originală sau cea mai bună sursă disponibilă, iar proveniența acesteia este de obicei documentată foarte atent.
Mastering-ul – O ediție audiofilă serioasă este masterizată special pentru vinil, de multe ori de ingineri celebri, cu foarte mare atenție asupra dinamicii, echilibrului tonal și a modului în care informația va fi transferată pe disc.
Lanțul all-analog, atunci când există – Unele ediții sunt realizate AAA, adică înregistrarea, mixajul și masteringul rămân în domeniul analogic.
45 rpm – Viteza mai mare înseamnă că suprafața discului se deplasează mai repede pe sub ac, oferind condiții mai bune pentru reproducerea informației și reducând anumite limitări ale formatului, mai ales spre interiorul discului. Prețul plătit este simplu: încape mai puțină muzică pe fiecare față.
2LP și mai mult spațiu pentru muzică – Tocmai de aceea multe ediții audiofile la 45 rpm folosesc două discuri în loc de unul. Faptul că un album este 2LP nu îl face automat mai bun, însă oferă inginerului posibilitatea să înghesuie mai puțină muzică pe fiecare față și să realizeze un cutting mai generos.
Cutting-ul și pressing-ul – Contează enorm cine realizează cutting-ul discului master, unde este matrițat vinilul și cât de bun este controlul calității. O presă silențioasă, bine centrată și fără defecte îi permite sistemului să ajungă mult mai aproape de informația înscrisă pe disc.
Într-un sistem analogic bazat pe vinil, discul poartă după sine o responsabilitate fantastică. Nu este suficient să cauți un album, să spunem în cazul nostru We Get Requests, să găsești într-un magazin o ediție nouă și sigilată, chiar dacă pe copertă scrie Verve, și să presupui că ai cumpărat automat cea mai bună versiune. Trebuie să știi puțin mai mult: din ce sursă a fost realizată ediția, cine a făcut mastering-ul, la ce viteză a fost realizat cut-ul, unde a fost presată și, atunci când informația este disponibilă, ce traseu a parcurs semnalul până să fie înscris pe disc.
Iar aici ajungem la cheia pontului audiofil de astăzi: într-un sistem bazat pe vinil, discul este parte din sistem. El poate influența rezultatul într-o măsură enormă, poate chiar mai evidentă decât suntem obișnuiți în lumea digitală, unde aceeași versiune a unui fișier poate fi reprodusă identic de nenumărate ori. În analog lucrurile sunt diferite. Un album clasic precum We Get Requests, înregistrat în urmă cu peste 60 de ani, poate exista astăzi în numeroase masterizări și presări, fiecare cu propria istorie și propriul rezultat sonor.
De aceea revin la ideea mea inițială: caută edițiile audiofile bune și documentează-te puțin înainte să cumperi. Costă mai mult, uneori sunt mai greu de găsit și probabil vei ajunge să le păstrezi ca pe niște mici nestemate ale colecției tale, însă tocmai ele sunt cele care pot arăta de ce este capabil un sistem analogic cu adevărat serios. Iar un pick-up High-End precum DP-3000NE are nevoie de asemenea discuri pentru a-și arăta întreaga măsură.
Și există un test foarte simplu pe care ți-l recomand: cumpără același album într-o ediție obișnuită și într-o ediție audiofilă foarte bună și ascultă-le una după alta pe același sistem. În cazul meu, diferențele au fost mai mult decât notabile. S-ar putea ca acesta să fie și momentul în care vei înțelege cel mai bine ideea pontului nostru de astăzi: nu cumpăra doar albumul, caută ediția.
SFATURI
- Așază la nivel pick-up-ul cu foarte mare atenție – DP-3000NE are picioare reglabile tocmai pentru a putea fi adus perfect la nivel. Nu trata acest pas superficial. Într-un sistem analogic, geometria brațului și modul în care acul urmărește corect discul pornesc de la o bază cât mai bine așezată.
- Acordă timp configurării dozei – Montajul, overhang-ul, forța de apăsare și anti-skating-ul trebuie reglate cu atenție. În cazul meu, Nagaoka MP-500 a funcționat excelent pe DP-3000NE, însă un pick-up de nivelul acesta îți va arăta imediat atât calitățile, cât și greșelile de configurare ale dozei.
- Nu schimba cablul de alimentare din reflex – Am testat mai multe cabluri și, surprinzător, am ajuns să prefer chiar cablul stock Denon. Începe întotdeauna cu ceea ce primești în cutie și schimbă abia după ce ai un punct de referință clar. În testele mele, cablul de alimentare a influențat suficient de mult caracterul sistemului încât să merite luat în calcul.
- Nu face rabat la cablul de semnal și la matching-ul cu phono stage-ul – DP-3000NE este suficient de rezolut încât diferențele dintre cablurile RCA să devină evidente. În același timp, ai grijă ca doza aleasă să fie corect potrivită cu intrarea phono pe care o folosești. Un pick-up extraordinar nu poate compensa la nesfârșit un matching nepotrivit în restul lanțului analogic.
- Dă-i discuri pe măsură – Poate cel mai important sfat al întregului review. DP-3000NE sună foarte bine și cu viniluri obișnuite, însă începe să își arate cu adevărat clasa cu ediții audiofile foarte bune. Caută masteringul, sursa, presarea și ediția, nu doar titlul albumului. Într-un sistem bazat pe vinil, discul este parte din sistem.
DE BINE
- Construcție excepțională, masivă, foarte bine finisată și cu o atenție extraordinară acordată controlului vibrațiilor.
- Motor direct-drive extrem de precis, cu quartz lock și control modern SV-PWM, o reinterpretare foarte reușită a tradiției Denon.
- Sunet foarte rezolut, cald și matur, capabil să ofere mult corp și o senzație de viu surprinzătoare cu discurile potrivite.
- Scalează extraordinar odată cu calitatea vinilului, diferențele dintre edițiile obișnuite și presele audiofile devenind imediat evidente.
- Foarte flexibil în alegerea dozei, brațul și accesoriile oferite permițând construirea unui setup analogic serios și personalizat.
CONTRE
- Necesită atenție serioasă la configurare și matching, de la nivelare și montarea dozei până la phono stage și cablurile de semnal.
- Își arată adevărata clasă abia cu discuri foarte bune, ceea ce poate transforma investiția într-una mai amplă, pentru că începi inevitabil să cauți ediții pe măsura aparatului.

CONCLUZIE
Dragă cititorule, ca de obicei, ajungem și la finalul unui review cuprinzător. Sper că am reușit împreună să trecem prin istoria pick-up-urilor Denon, să descoperim poate și un pont audiofil important, acela legat de calitatea edițiilor pe care le vei asculta pe DP-3000NE, dar și să parcurgem concret pașii necesari pentru a configura corect un asemenea aparat și pentru a scoate cu adevărat untul din el. Pentru că, dacă ar fi să rămânem cu o singură idee practică după toate aceste pagini, aceasta ar fi că un pick-up High-End nu este plug and play. Are nevoie de atenție, de răbdare, de o doză potrivită, de matching și, bineînțeles, de discuri suficient de bune încât să îi permită să îți arate pentru ce a fost construit.
Revenind la istoria Denon, mi-a făcut foarte mare plăcere să mă documentez pentru acest articol și să descopăr cât de bogată este tradiția celebrilor niponi în construcția de pick-up-uri. Și cred că aici DP-3000NE își onorează cu brio moștenirea. Pe lângă faptul că poartă un nume legendar, are toate șansele să devină, la rândul lui, un pick-up memorabil, de data aceasta într-o interpretare modernă.
Observam într-unul dintre capitolele de mai sus că Denon a renunțat, din diferite motive, la multe dintre tehnologiile spectaculoase și automatizările pe care le întâlneam pe pick-up-urile sale din anii ’70 și ’80. Asta nu înseamnă însă că tehnologia lipsește din DP-3000NE. Dimpotrivă, ea este doar mai bine „ascunsă”: motor direct-drive DC brushless cu 16 poli, control SV-PWM, quartz lock, senzor optic fără contact pentru monitorizarea vitezei și control electronic permanent al rotației. Tehnologia există din plin, doar că nu mai este acolo pentru a face spectacol, ci pentru a face cât mai bine ceea ce contează.
Filosofic, însă, DP-3000NE este un alt tip de aparat decât strămoșii săi spectaculoși din anii ’80. Este complet manual și urmează direcția puristă în care merg astăzi foarte multe pick-up-uri High-End: cât mai puține automatisme între utilizator, braț, doză și disc. Nu mai avem servo-uri care ridică brațul, butoane care îl deplasează sau sisteme care încearcă să transforme redarea vinilului într-o experiență aproape automată. În schimb, avem un aparat construit în jurul preciziei mecanice, al stabilității și al ideii că ceea ce nu este necesar reproducerii muzicii poate fi lăsat deoparte. Poate că tocmai aici se ascunde cel mai bine acel „New Era” din numele său: nu o întoarcere nostalgică la DP-3000 din 1972, ci o reinterpretare modernă a aceleiași obsesii pentru precizie.
Și ajung la ultima mea idee din acest articol, care se învârte în jurul întrebării pe care mi-o puneam chiar la începutul review-ului: cât de mult poate ridica un pick-up High-End un sistem care, în esență, rămâne unul relativ accesibil? Pentru mine, DP-3000NE a fost o surpriză de proporții, una la care sincer nu mă așteptam. A fost primul pick-up care, în sistemul meu, a reușit să ducă sunetul analogic către nivelul de rezoluție, consistență și adâncime pe care ajunsesem să îl asociez mai degrabă cu digitalul foarte bine pus la punct, păstrând în același timp acea savoare analogică pe care o căutăm atunci când punem un disc pe platan. Iar pentru mine aceasta rămâne poate cea mai mare revelație a întregului review: faptul că analogul nu trebuie să aleagă între savoare și rezoluție. Atunci când totul este pus corect la punct, le poate avea pe amândouă. Te las cu acest gând.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.