Dragă melomanule, a sosit timpul să ne deschidem inimile și să ne amintim că suntem ființe spirituale în căutare de epifanii spirituale. Există un Dumnezeu, există o Sursă, iar datoria noastră este să le căutăm. Această căutare poate dura multe vieți, preț de multe greșeli și neajunsuri – până când ajungem la sinele superior – o ființă care a fost ferecată tot acest timp în inimile noastre.
Aceasta este definiția concretă a planului spiritual al fiecăruia dintre noi. Acesta este, însă, un subiect complicat și vast care ne-ar lua secole pentru a-l defini și discuta, dar această introducere a fost necesară pentru a clarifica premisele ce stau la baza albumului despre care vom vorbi astăzi, „The Mask and Mirror” al misterioasei Loreena McKennitt. Conceptul din spatele acestui album m-a fascinat de îndată ce mi-am pus ochii pe primul paragraf din booklet-ul discului:
M-am uitat înapoi și înainte prin fereastra Spaniei secolului al XV-lea, prin nuanțele iudaismului, islamului și creștinismului, și am fost atrasă într-o lume fascinantă: istorie, religie, fertilizare cros-culturală… De la terenul mai familiar al coastei de vest a Irlandei, prin trubadurii din Franța, trecând peste Pirinei și apoi spre vest prin Galicia, coborând prin Andaluzia și trecând de Gibraltar până în Maroc… Cruciadele, pelerinajul de la Santiago, catarii, Cavalerii Templieri, sufiții din Egipt, O mie și una de nopți din Arabia, imagistica sacră celtică a copacilor, Evangheliile gnostice… cine era Dumnezeu? și ce este religia, ce este spiritualitatea? Ce a fost dezvăluit și ce a fost ascuns… și ce era masca și ce era oglinda?
Acestea sunt chiar cuvintele Loreenei – de altfel perfect suficiente pentru a clarifica adevărul din spatele muzicii The Mask and Mirror, adevărul căutării și adevărul descoperirii prin lectura cărții din noi, cartea care definește de fapt procedura pentru a ajunge la adevăratul nostru sine. Și cum să citim această carte dacă nu uitându-ne într-o oglindă? Acolo te vei vedea pe tine, tu ești cartea, tu ești descoperirea, deschide-ți inima și uite-te la adevărata ta față. Lasă masca să cadă.
Aceasta se întâmplă de fiecare dată când pun pe ascultare acest disc, aud călătoriile și căutările Loreenei prin ținuturile istorice, dar aud și descoperirile sale care nu sunt din domeniul fizic, ci mai degrabă sunt descoperiri despre suflet. The Mask and Mirror este mai mult decât muzică, este jurnalul sincer al unei ființe spirituale care ridică niște întrebări profunde:
Cine era Dumnezeu?
Ce este religia?
Ce este spiritualitatea?
Răspunsul la aceste întrebări vine după ce apeși play și asculți cu ochii închiși și cu inima deschisă, Loreena te va duce în toate aceste locuri pe care le-a vizitat: Galicia, Andaluzia, Gibraltar, Maroc, Santiago, Egipt și, bineînțeles, tărâmul irlandez de la originile familiei sale, Loreena intrând, astfel, în contact cu moștenirea sa celtică. Dragă melomanule, nu știu dacă ești o persoană deschisă din punct de vedere spiritual, dar, cu siguranță, acest album îți va deschide cel puțin inima.
The Mask and Mirror a fost lansat în 1994 și a fost cel de-al patrulea album al Loreenei McKennitt. Genul oficial al albumului este new-age, dar există și influențe de folk și world. Albumul a fost un mare succes pentru Loreena, câștigând nenumărate premii în Statele Unite. Coperta albumului este un colaj realizat din mai multe imagini preluate din seria de tapiserii medievale numită „The Unicorn Tapestries”. În colecția mea am CD-ul original din 1994 lansat de Quinlan Road Limited la Warner Music Europe, număr de catalog 4509-95296-2.
Loreena Isabel Irene McKennitt s-a născut în 1957 în micul oraș Morden, situat în provincia Manitoba, Canada. Cântăreața este de origine scoțiană și irlandeză, fiind fiica lui Jack și Irene. Și-a descoperit dragostea pentru muzică chiar acolo în Morden, absorbind pasiunea pentru muzică a comunității locale menonite. În tinerețe a studiat pentru a deveni medic veterinar, dar în scurt timp s-a îndrăgostit de muzica celtică, călătorind în Irlanda pentru a descoperi această muzică străveche aproape de rădăcinile sale.
Înainte de The Mask and Mirror, a lansat patru alte albume: Elemental (1985), To Drive the Cold Winter Away (1987), Parallel Dreams (1989) și The Visit (1991). Un alt album esențial este The Book of Secrets lansat în 1997. După acesta, Loreena a luat o pauză lungă de la muzică, suferind o mare pierdere, logodnicul său și fratele acestuia, împreună cu câțiva prieteni de-ai lor, s-au înecat într-un tragic accident maritim. Loreena a fost infinit marcată de moartea logodnicului său, luându-i câțiva ani buni pentru a-și reface curajul să revină la muzică.
Acest lucru s-a întâmplat în 2006 cu al șaptelea său album intitulat „An Ancient Muse”. Tot atunci a ținut și celebrul său concert „Nights from the Alhambra”, ținut, bineînțeles, în interiorul misticului palat Alhambra din Granada, Spania. Pe mai departe, Loreena rămâne activă muzical, susținând turnee și lansând discuri, albumele următoare fiind A Midwinter Night’s Dream (2008), urmat de The Wind That Shakes the Barley (2010), cel mai recent fiind Lost Souls (2018).
Revenind la The Mask and Mirror, dacă ai CD-ul sau vinilul la dispoziție vei observa că booklet-ul conține pasaje din jurnalul real al Loreenei, note din pelerinajele ei pe care le-a făcut mai toată viața sa pentru a descoperi răspunsurile pe care le expuneam mai sus. Acest jurnal spiritual se întinde pe o perioadă de pe peste 14 ani, de la începutul anilor ’80 până la lansarea acestui album în 1994. Îți voi pune sub atenție cea mai veche înregistrare de jurnal, scrisă în 1982 în Stratford, Anglia:
19 martie 1982, Stratford: tocmai am început repetițiile pentru producția de la Stratford a piesei The Tempest… Cânt rolul lui Ceres, zeița agriculturii, mascată… fermecată de magia și funcția măștii ca un canal de comunicare între lumile zeilor și natură. Actorii au avut o discuție interesantă cu un psiholog despre natura lui Caliban și ceea ce înseamnă, de fapt, „lumea civilizată”…
După cum puteți vedea, călătoria Loreenei nu este doar în spirit, ci și în realitate – ea a făcut un adevărat pelerinaj pentru acest album, care a început în tinerețea ei, intrarea de mai sus fiind cea mai veche înregistrare de jurnal din booklet, datând din 1982 când studia în Stratford, Anglia, unde a jucat rolul zeiței Ceres într-o piesă de teatru. Probabil acesta este momentul când a luat contact serios cu spiritualitatea ei interpretând o zeitate, acesta fiind un stimulent puternic pentru a te determina să îndrăznești să te întrebi cine este El. Poți auzi toate acestea pe „PROSPERO’S SPEECH”.
Pe mai departe, voi încerca să descifrez înregistrările de jurnal pe care le-am găsit în booklet și să realizez o hartă a pașilor pe care Loreena i-a făcut pentru a găsi răspunsurile la întrebările menționate anterior. Pelerinajul a continuat în 1988 în Canada, unde a studiat legătura călugărilor benedictini cu Dumnezeu, locuind chiar la mănăstirea benedictină din Eastern Townships din Québec – poți auzi toate acestea în piesa numită „FULL CIRCLE”.
S-a întors apoi în Irlanda natală în 1990, unde a rămas pentru o perioadă și a lucrat la albumul „The Visit”. Acesta este momentul când a citit multă poezie, a intrat în contact cu tapiseriile Unicorn, pe care le va folosi mai târziu pentru coperta acestui album, dar a intrat și în contact cu unele dintre muzicile tradiționale ale Irlandei – puteți auzi toate acestea pe versiunea Loreenei a „THE BONNY SWANS”.
În 1992, următorul pe hartă este Santiago de Compostela din Spania, unde a susținut un concert. Acolo a recunoscut tărâmul mistic al Galiciei, cu minunatul său amestec de arome – spaniol, maur, semitic și celtic. Poți auzi toate acestea pe „SANTIAGO”.
În 1993 se întoarce în Stratford, Anglia, unde petrece mult timp citind poeziile lui John Butler Yeats, descoperind un poem numit „The Two Trees”, în acesta recunoaște minunatul sentiment de bunătate umană, adevărata stare a ființelor umane, din păcate atât de opusă lumii moderne. În esență, o ființă umană este bună, și așa ar trebui să ne dorim să fim. Poți auzi despre toate acestea pe „CÉ HÉ MISE LE ULAINGT? / THE TWO TREES”.
Următoarea destinație în călătoriile sale este una foarte specială: Granada, Spania. Loreena scrie:
24 ianuarie 1993, Granada, Spania: seara… luminile din tot orașul îmbrățișează corpul Alhambrei; mirosurile de fum de lemn și mâncare plutesc pe străzile înguste. Am rătăcit prin secțiunea maură a orașului; am cumpărat o mică oglindă de aur, un arzător de tămâie, o sticluță de parfum… Citind cartea lui Idries Shah, The Sufis, cu prefața lui Robert Graves. „…o tradiție secretă în spatele tuturor sistemelor religioase și filozofice, sufiții au influențat semnificativ Estul și Vestul… Ei nu cred că religia lor este o religie, ci că este religia… „Sufiții comuni” pot fi la fel de comuni în Est ca și în Vest, și pot veni îmbrăcați ca negustori, avocați, gospodine, orice… să fie în lume, dar nu din ea, liberi de ambiție, lăcomie, mândrie intelectuală, supunere oarbă la obișnuință sau admirație pentru persoane de rang superior.”… Se pare că poate exista o asociere cu ordinul druidic al celților.
Am fost acolo și pot spune cu siguranță că Granada și Alhambra sunt foarte spirituale și pline de energie înaltă. În acest loc te vei simți în pace, chiar dacă va trebui să urci multe scări și dealuri, nu vei simți oboseală deloc, vei simți energia specială a locului, energia pe care Loreena a simțit-o când a stat acolo. După cum am spus, Granada este un loc special și mistic care nu se compară cu nimic din ce am văzut în Europa. Voi lăsa o fotografie mai jos pe care am făcut-o când am vizitat acest loc mistic. Fotografia este realizată de pe muntele Albaicín și privește către castelul Alhambra.
Oprirea sa finală înainte de a înregistra The Mask and Mirror, a fost în Maroc în 1993. Călătoriile sale în Maroc au durat câteva luni, oprind mai întâi în Marrakesh, unde a fost impresionată de atmosfera de stup a orașului, apoi a călătorit în deșertul african, unde a băut cafea într-o oază liniștită, observând un puternic sentiment antagonic în raport cu neliniștea orașului. Poate cea mai importantă observație a Loreenei din Maroc, a fost că aici a auzit oameni încă chemându-l pe Dumnezeu:
23 martie 1993, Maroc: Ramadan; mă trezesc devreme pentru a prinde zborul către casă, și la 5:30 dimineața aud bărbați cântând în moschee, unul dintre cele mai mișcătoare și primitive sunete pe care le-am auzit vreodată. Ei își cheamă Dumnezeul. Mă gândesc, când am mai auzit asta înainte?
Așadar, călătoriile pentru „The Book and Mirror” s-au încheiat pentru Loreena în 1993, dar, cu siguranță, călătoria sa spirituală nu s-a încheiat. Întrebările pe care Loreena le-a pus la început: „Cine era Dumnezeu?” „Ce este religia?” „Ce este spiritualitatea?” – nu vor primi un răspuns simplu, așa cum te-ai aștepta.
Momentul când ridici aceste întrebări marchează adevăratul început al trezirii și călătoriei spirituale. Când începe, căutarea spirituală nu se oprește niciodată, și chiar dacă nu îți oferă răspunsuri precise, vei afla foarte multe privindu-te chiar pe tine în oglindă, și, pe măsură ce trece timpul, vei vedea tot mai multe prin mască, la sfârșit vei putea să te privești cu adevărat în ochi, masca fiind complet transparentă. Atunci vei vedea reflexia lui Dumnezeu, și, te rog să nu mă înțelegi greșit: nu ești tu Dumnezeu – ci noi toți suntem Dumnezeu.
Așadar, dragă melomanule, prin cuvintele mele spuse din inimă, te rog să înțelegi că acest album este o piatră de temelie serioasă pentru spiritualitatea modernă și marchează cel mai important și fundamental factor al acesteia: „căutarea”. Așadar, caută-ți propriile întrebări și găsește-ți propriile răspunsuri, The Mask and Mirror este un început minunat.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
