Review AESTHETIX Calypso Signature + Atlas Signature – Un End-Game american

Dragă cititorule, în luna lui aprilie am avut plăcerea să petrec timp alături de un cuplu american extrem de exclusivist, preamplificatorul Aesthetix Calypso Signature și amplificatorul de putere Aesthetix Atlas Signature. Această pereche, amplificator de putere și preamplificator, a fost de departe cea mai interesantă care mi-a trecut pragul, nu ai ocazia în fiecare zi să încerci în propriul tău sistem un astfel de cuplu High-End pe care, de altfel, puțini dintre noi și-l pot permite cu adevărat. Așadar, am să te rog să te așezi comod și să mă urmărești cu atenție, am strâns atent toate impresiile mele și le voi așterne mai jos.

Înainte de a merge mai departe, însă, permite-mi să îți detaliez cartea de vizită a cuplului în cauză. În primul rând trebuie spus că aparatele sunt handmade în Moorpark și, pentru a ajunge la București, au călătorit peste 11.000 de km. Fascinant, nu-i așa?

Ca și carte de vizită, atât preamplificatorul Calypso Signature, cât și amplificatorul de putere Atlas Signature beneficiază de o arhitectură pe lămpi, Calypso fiind integral pe lămpi, iar Atlas beneficiind de lămpi doar pe input stage, pe output dispunând de tranzistori, deci o arhitectură hibridă în cazul său.

Ca și poziționare în gama Aesthetix, Calypso Signature face parte din Saturn Series, penultima treaptă înainte de cea mai exclusivistă serie, Jupiter Series, practic, deasupra lui Calypso nu mai există decât un singur preamplificator, Callisto. De asemenea, trebuie înțeles că fiecare aparat din line-up-ul Aesthetix există în mai multe ediții, spre exemplu, în cazul Calypso avem trei versiuni: Standard, Signature și Eclipse, acestea diferind în funcție de calitatea componentelor interne utilizate.

Atlas nu mai are deasupra sa niciun alt amplificator de putere, acesta fiind vârful gamei Aesthetix, însă beneficiază și el de aceeași gamă de echipare, Standard, Signature și Eclipse, practic cel pe care l-am avut eu la review beneficiind de un singur model deasupra sa, Atlas Eclipse. Gamele Aesthetix nu sunt ușor de înțeles la prima vedere, dar devin perfect logice după ce clarificăm cum sunt organizate.

DESPRE AESTHETIX

Pe mai departe propun să îți desfășor povestea brandului Aesthetix și condițiile în care au fost realizate Calypso și Atlas. Bazele Aesthetix sunt puse de un împătimit al muzicii, dar și inginer în același timp, americanul Jim White, care ne povestește pe pagina web Aesthetix că mergea la concerte încă de la vârsta de 10 ani și că avea abonament la revista Stereophile încă de la 13 ani, chestiuni care l-au determinat să dezvolte adevărate obsesii pentru ascultatul de muzică, în special în ceea ce privește discurile de vinil, pe care dorea să le asculte în cele mai optime condiții. Deci, fără doar și poate, ca mulți dintre noi, cei ce adorăm astfel de echipamente, Jim este și el bolnav de boala audiofiliei. Definesc astfel și nișa în care se așază produsele Aesthetix.

Jim pornea producția Aesthetix din propriul său garaj, prima dată construind un phono-stage pe lămpi, pe care toți prietenii săi l-au adorat și l-au dorit mai apoi, astfel fiind determinat să producă mai multe exemplare, ceea ce, în sine, pornea producția de echipamente Aesthetix. În ziua de astăzi, Aesthetix este o companie importantă în această nișă High-End, fabrica lor regăsindu-se în Moorpark, absolut toate produsele lor fiind construite 100% manual în Statele Unite. Îți las mai jos o imagine cu Jim White:

UNBOXING ȘI PRIMELE IMPRESII

Calypso Signature și Atlas Signature au sosit în două cutii considerabile, cutii duble de carton, cu spumă la interior și împachetare textilă pe aparat. Ambele au fost livrate cu lămpi (demontate) și accesorii standard, cabluri de alimentare și telecomandă (Calypso). Fizic, Calypso este greu, iar Atlas este foarte greu, undeva spre 35 de kg. Atenție că, la instalarea lui Atlas, este nevoie neapărat de două persoane, acesta fiind cu adevărat masiv, după cum se poate vedea în imaginea de mai jos:

Arhitectura fizică a aparatelor Aesthetix este în general impunătoare și cumva monolitică, având suprafețe complet plane, un design curat ce se integrează în orice cămin contemporan. Carcasele sunt realizate din aluminiu brushed, uluitor de bine finisate, fiind, de asemenea, disponibile și în culoarea gri. O chestiune specifică Aesthetix este prinderea capacului superior cu velcro, ceea ce îți permite să poți accesa foarte rapid zona lămpilor – este vizibil că Aesthetix au pregătit aceste aparate pentru tube-rolling.

Îți las mai jos și o fotografie cu Calypso Signature:

În aceasta următoare fotografie poți observa cu zoom detaliul de fabricație:

Telecomanda cu care sosește Calypso este una extrem de standard, din fericire există o telecomandă disponibilă ca accesoriu separat, realizată din același tip de aluminiu masiv:

Instalarea a necesitat acomodare pe câteva subiecte, spre exemplu, atunci când vine vorba de aparatele Aesthetix trebuie să te obișnuiești cu timpii semnificativi de pornire, existând o secvență de boot atipică față de alte branduri. De asemenea, meniurile aparatelor Aesthetix, cât și utilizarea acestora, sunt și ele atipice și, la fel, este nevoie de un pic de timp pentru a te obișnui. Spre exemplu, volumul pe Calypso se controlează apăsând pur și simplu pe lateralele geamului ecranului, în stânga pentru a da mai încet și în dreapta pentru mai tare – este un design inedit pe care nu l-am mai întâlnit în altă parte.

O chestiune foarte importantă, detaliată în manual, este faptul că fiecare canal (+ și -) este, de fapt, un bridged amplifier, borna „-” nedispunând de împământare. Practic, dacă + și – s-ar atinge, s-ar crea imediat un scurt. Ca măsură de protecție se practică și chestiunea din imaginea de mai sus, cele două conexiuni de boxe, +/- , se „îmbracă” într-o cămașă de protecție suplimentară pentru a preveni un eventual scurt.

De aceea, conectarea de subwoofere high-level input trebuie să se facă cu mare grijă, după o anumită procedură pusă de Aesthetix, nu după metoda clasică, „ciupind” direct de la bornele de boxe, dat fiind că așa la un amplificator fără împământare pe borna minus, ar cauza instabilitate ori, în cel mai rău caz, un scurt. Aceasta este procedura ce trebuie urmată, cablul minus (negru) al High-Level input de la subwoofer se conectează la un șurub de pe carcasă (masă):

Calypso Signature utilizează două perechi de lămpi din familiile 6922/6DJ8, iar Atlas Signature folosește două lămpi de tip 6SN7, câte una pe fiecare canal, pe partea de input stage. În cazul amândurora, lămpile sunt livrate în pachet, atent selecționate și împerecheate de Aesthetix.

Ulterior, aceste lămpi pot fi schimbate, tube-rolling-ul și upgrade-ul de lămpi fiind o chestiune de maxim impact, o unealtă importantă în a îți face sunetul așa cum ți-l dorești, până la urmă acesta este avantajul principal al unui aparat cu lămpi. Cel mai important, însă, este să fii foarte atent când instalezi aceste lămpi, să respecți însemnele Aesthetix, acestea fiind notate clar, care și în ce slot trebuie instalate. Dacă vrei să faci tube-rolling, fă-o abia după ce ai înțeles pe deplin caracterul Calypso și Atlas și începe cu Calypso, lasă-l pe Atlas la final.

DETALII TEHNICE AESTHETIX CALYPSO SIGNATURE

Calypso Signature este un preamplificator pe lămpi, construit în jurul unei arhitecturi complet balansate și diferențiale, fără feedback, în care amplificarea și etajul de ieșire sunt realizate integral pe lămpi. Ai patru lămpi în total, câte două pe canal, din familiile 12AX7 și 6922/6DJ8, utilizate în etajele de amplificare de tensiune și buffer. Gain-ul este de 23 dB pe RCA și 29 dB pe XLR, cu o impedanță de intrare de 40 kΩ pe RCA și 80 kΩ pe XLR, respectiv o impedanță de ieșire de 1 kΩ pe RCA și 300 Ω pe XLR, ceea ce asigură o adaptare excelentă cu majoritatea amplificatoarelor de putere. Răspunsul în frecvență este de 20 Hz – 20 kHz (±0,25 dB), iar raportul semnal/zgomot este de minimum 70 dB, A-weighted. Controlul de volum este realizat printr-un sistem discret cu rezistențe comutate, în 88 de pași a câte 1 dB. Alimentarea este bazată pe un transformator toroidal masiv, cu etaje de filtrare și stabilizare foarte atent implementate, oferind un headroom generos și stabilitate. Partea de control este gestionată de un microprocesor dedicat, care este dezactivat în timpul funcționării pentru a elimina orice interferență, iar funcționalitatea este completată de opțiuni precum inversarea fazei absolute, gain selectabil și mod home-theater bypass.

Specificații tehnice Calypso Signature:

• 5 intrări RCA + XLR
• 2 ieșiri RCA + XLR
• Tape loop
• Gain = 23 dB RCA / 29 dB XLR
• Răspuns în frecvență = 20 Hz – 20 kHz (±0,25 dB)
• Raport semnal/zgomot = minim 70 dB, A-weighted (1 mV input, 75 dB setting)
• Impedanță intrare = 40 kΩ RCA, 80 kΩ XLR (recomandat amplificator > 10 kΩ RCA / > 20 kΩ XLR)
• Semnal maxim intrare = 3,5 V RCA / 7 V XLR
• Impedanță ieșire = 1 kΩ RCA / 300 Ω XLR
• Lămpi folosite = V1 (12AX7 low-noise, împerecheate, non-microfonice), V2 (6922/6DJ8 low-noise, neîmperecheate)
• Consum = 20 W standby / 100 W sarcină
• Dimensiuni = 11,5 cm înălțime / 45,5 cm lățime / 46 cm adâncime
• Greutate (cu ambalaje) = 18,2 kg

În fotografia de mai jos poți observa partea din spate a lui Calypso Signature, avem 5 intrări balansate XLR și 5 RCA single-ended, dar și intrări și ieșiri de tip tape, chestiune tare interesantă. Pe partea de ieșire dispui de 4 perechi de borne, două XLR și două RCA. Exemplarul pe care l-am avut la test nu a avut și modulul de phono-preamp instalat, dar, la cerere, se poate echipa.

DETALII TEHNICE AESTHETIX ATLAS SIGNATURE

Atlas Signature este un amplificator de putere hibrid, construit în jurul unei arhitecturi complet balansate și de tip bridged, în care etajul de intrare pe lămpi este combinat cu un etaj final solid-state. În secțiunea de intrare regăsim câte o lampă 6SN7 pe fiecare canal, responsabilă pentru amplificarea de tensiune și definiția caracterului sonic, în timp ce etajul de ieșire este realizat pe tranzistori bipolari, capabili să livreze 200 W pe 8 Ω și 400 W pe 4 Ω per canal. Așa cum menționam mai devreme, topologia bridged implică faptul că fiecare terminal al ieșirii este activ, fără masă. Amplificatorul funcționează în clasa AB și oferă un gain de 24 dB pe conexiunile XLR.

Atlas oferă o impedanță de intrare de 470 kΩ pe intrarea directă, cu un răspuns în frecvență extins de la 4 Hz până la 150 kHz și o sensibilitate de intrare de 2.3 V RMS pentru a atinge puterea maximă de 200 W în 8 Ω. Alimentarea este realizată printr-un transformator toroidal masiv și o armată de condensatori de filtraj, capabile să susțină vârfuri dinamice fără compresie, contribuind la un control excelent al basului și la o rezervă de putere impresionantă. Distorsiunile armonice totale sunt menținute sub 1% la 200 W în 8 Ω.

Versiunea Signature aduce upgrade-uri importante la nivelul componentelor interne, în special în zona condensatorilor și a selecției de piese, reducând zgomotul de fond și îmbunătățind rezoluția și microdinamica. De asemenea, Atlas vine cu o dotare tehnică atipică pentru un amplificator de putere, dispunând de crossover intern și de două input-uri, unul direct și unul ce trece prin crossover, chestiune ce rezolvă multe probleme de implementare. Frecvențele de tăiere ale crossover-ului pot fi selectate între 40 Hz și 200 Hz. Rămâne interesant faptul că Aesthetix au inclus această funcție în amplificatorul de putere și nu în preamplificator.

Specificații tehnice Atlas Signature:

• Putere RMS = 2 x 200 W @ 8 ohm / 2 x 400 W @ 4 ohm
• THD = sub 1% la 200 W @ 8 ohm
• 2 intrări RCA + XLR
• Frecvențe de tăiere crossover selectabile: 40, 50, 60, 70, 80, 90, 100, 110, 125, 135, 145, 155, 170, 180, 190, 200 Hz
• Gain = 24 dB XLR
• Răspuns în frecvență = 4 Hz – 150 kHz
• Impedanță intrare = 470 kΩ direct / variabilă pe intrarea high-pass
• Sensibilitate intrare = 2.3 V RMS pentru 200 W @ 8 ohm
• Trigger = 5V – 12 V
• Consum = 100 W standby / 150 W idle
• Dimensiuni = 19 cm înălțime / 46 cm lățime / 46 cm adâncime
• Greutate (cu ambalaje) = 45 kg

Privind partea din spate a lui Atlas Signature, poți observa că structura este simetrică, fiecare canal fiind separat clar, cu intrări atât pe XLR balansat, cât și pe RCA. Așa cum observam și mai devreme, este interesant că regăsim atât intrări directe, cât și intrări dedicate pentru crossover, semn că Atlas poate fi integrat și în sisteme mai complexe, active sau semi-active. În zona centrală se află alimentarea, într-un bloc compact și bine delimitat, alături de conectori de control și trigger. La extremități regăsim bornele de boxe, extrem de proprietare, solide, bine dimensionate și marcate clar, acestea trădând imediat arhitectura specială a amplificatorului, unde fiecare terminal este activ și trebuie tratat cu atenție, după cum spuneam.

De asemenea, este de observat în imaginea de mai sus că amplificatorul nu acceptă conectori de tip banană, ci doar spadă și, pentru a folosi și banane, trebuie să utilizezi un adaptor, așa cum am folosit și eu.

CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE CUPLUL AESTHETIX?

În perioada cât am avut în vizită cuplul Aesthetix am fost foarte inspirat de căldura lor, așa că am căutat în general discuri easy-listening și romantice, astfel a intrat în scenă Amore, poate cel mai inedit disc al Andrea Bocelli, lansat în 2006.

Când am pus pentru prima dată pe ascultare Amore, am rămas imediat impresionat de o producție specială, curată și liniștită, în același timp audiofilă, un sunet extrem de fidel și de bine lucrat. Muzica, indubitabil așezată în jurul vocii lui Bocelli, este de o sensibilitate aparte, ce se diferențiază puternic de muzica de operă în general, liniștind dinamica acesteia, ducând-o un pic mai spre pop, însă nu în sensul clasic. Comparativ cu pop-ul, Amore nu dispune de o orchestrație puternică, rămânând într-un stil atemporal, pe genul chanson-ului francez al anilor 60 și 70.

Ascultând albumul, te descoperi foarte aproape de Andrea, ca și cum ai avea ocazia să fii așezat chiar în fața sa, pe un fotoliu comod, cu un pahar cu licoare fină în mână, acest lucru fiind posibil datorită microfoniei speciale, înregistrarea fiind realizată într-un anume fel tehnic ce permite acest rezultat aparte.

Audiția acestui album este în principal intimă, vocea lui Andrea își face apariția ca o sculptură în fața ta, iar orchestrația, de altfel nelipsită, șade în fundal, într-un mod foarte inedit, fiind mare și prezentă, dar cumva păstrând o distanță față de Andrea, menținându-se în plan secund, șoptindu-și cântecul.

CUM SUNĂ CUPLUL AESTHETIX SIGNATURE?

Pornind de la discul de mai sus am observat cât de frumos se aud vocile pe acest combo Aesthetix, acesta este probabil primul aspect care m-a impresionat peste măsură. Cumva, vocile nu au mai sunat vreodată la fel în camera mea. Discul acesta de care îți povesteam mai sus, Amore, are un caracter profund relaxat, lucrat într-un fel foarte inedit de producătorul David Foster, în ideea ca orchestra să se audă cât mai în fundal, iar vocea lui Andrea Bocelli să preia centrul scenei.

Calypso și Atlas au redat această intenție cu brio, am avut impresia că Andrea era chiar acolo în fața mea, devenind corporal, prezent, iar, la vreo 20-30 de metri în spatele boxelor, am avut senzația că există o orchestră vastă ce îmi cânta în șoaptă, acompaniindu-l pe Andrea. Nota bene că în spatele boxelor mele există un perete la nici un metru distanță, dar, chiar și așa, senzația de spațiu realizată de aceste aparate este impresionantă.

Într-un cuvânt, combinația Aesthetix Calypso Signature și Atlas Signature sună aparent tipic ca o lampă, însă nu se apropie integral de sunetul clasic de lampă, ci mai degrabă am simțit sunetul lor ca o punte între sunetul clasic de lampă și cel modern de solid-state.

Semnătura Aesthetix este prezentă cu brio, sunetul fiind unul mare, relaxat, cu detalii, dar fără să fie incisiv, o scenă uriașă și foarte holografică, așa aș descrie în general sunetul de casă al acestui brand.

În imaginea de mai sus poți observa sistemul de test în care am ales să integrez acest combo, format din DAC Denafrips Pontus 15th, streamer DAC Eversolo DMP-A10, rețelistică complexă finalizată cu LHY Audio SW-06, cabluri Roboli și boxe Rose-Handwerk Vitesse Wave.

Le-am introdus pe cele două pe rând pentru că îmi doream să înțeleg ce aport aduce fiecare. Primul a fost preamplificatorul, am înlocuit Denafrips Athena-ul meu cu Calypso Signature. În general, aceste aparate nu sună bine reci, având uneori nevoie și de zile întregi să ajungă în parametri, însă chiar și așa, rece, Calypso Signature a sunat la multe constelații distanță față de Athena-ul meu, care, nu mă înțelege greșit, este deja un preamplificator surprinzător de bun, dar Calypso Signature este pur și simplu din altă ligă, am simțit asta imediat.

Următorul introdus a fost Atlas Signature, care a înlocuit MOON 330A. A fost interesant că mă așteptam la un sunet mult mai incisiv, dat fiind datele din fișa tehnică, însă am fost surprins să realizez că Atlas este un gentle giant, aducându-mi aminte de personajul Lennie din romanul lui John Steinbeck, Of Mice and Men. Atlas Signature nu a adus incisivitate, ba chiar pot să spun că Moon 330A era mai incisiv, însă Atlas a adus o liniște aparte, un dark-background mai bun, urcând sunetul câteva trepte de rafinament mai sus, fiind în esență o cu totul altă prezentare, mult mai relaxată și mai magică.

Calypso și Atlas merg extraordinar de bine împreună, iar asta s-a simțit cel mai bine în luna de audiție ce a urmat, nedorindu-mi să mai experimentez, nedorind să mai montez la loc componentele de dinainte, tot ce îmi doream era să le ascult pe ele împreună.

Ca și concluzie pe subiectul „sunet”, aș spune că principalul atribut care definește sunetul perechii Calypso și Atlas este mărimea sunetului, acesta nu numai că este cu totul din altă ligă decât pot livra în general aparatele solid-state, ci are și particularitatea de a fi mare. Dacă îmi permiți o mică butadă, sunetul Aesthetix este mare așa cum sunt multe lucruri din America, mașinile, casele, clădirile, străzile.

În același timp, după ce asculți preț de câteva săptămâni acest cuplu realizezi că sunetul acesta mare are multe alte atribute, însă cel mai important este acela că se „așază”. Este foarte interesant să realizez că, după vreo săptămână de mers încontinuu, sunetul din camera de audiție se liniștește cumva, evoluează, devine din ce în ce mai uman și mai grozav de ascultat. Aceasta este magia Aesthetix, magia lămpii și a sunetului american.

UN PONT AUDIOFIL – ALIMENTAREA AMPLIFICATORULUI DE PUTERE

Ajuns și la pontul audiofil de astăzi, m-am gândit că ar fi oportun să descifrăm împreună încă un mit audiofil, anume acela care spune: „amplificatorul de putere trebuie să fie conectat direct în priza de perete”. De-a lungul anilor am realizat multe teste în acest sens și mi-am spus că este momentul să așez niște concluzii în acest pont.

Chiar dacă noi, audiofilii, pentru a ne fi mai ușor și pentru a standardiza, tindem uneori să creăm niște idei imperative universale, așa cum este și cea de mai sus, acestea nu se potrivesc întotdeauna în toate cazurile. Este foarte important să păstrăm o minte deschisă și să ne bazăm convingerile pe domeniul empiricului și nu pe cel al preconcepției. Cum observam și cu ceva vreme în urmă, preconcepția este dușmanul cel mai de moarte al audiofilului.

Revenind la afirmația că „amplificatorul de putere trebuie să fie conectat direct în priza de perete”, eu îți mărturisesc că am realizat foarte multe teste în acest sens, cu multe echipamente și în mai multe camere de audiție și am ajuns la următoarele două concluzii în ceea ce privește acest aspect:

1. Cu amplificatorul de putere conectat în priza de perete, sunetul tinde să devină mai autoritar, mai rezolut, mai incisiv, mai puternic, însă toate acestea cu prețul unei filtrări mai mici, ceea ce duce, în mai toate cazurile, la pierderea de aer, de magie în scenă și de tridimensionalitate.
2. Cu amplificatorul de putere conectat în distribuitor, alături de celelalte componente, sunetul tinde să devină mai filtrat, ceea ce de cele mai multe ori se traduce în opusul punctului (1), mai puțină autoritate, mai puțină incisivitate și senzație de putere, însă cu câștig semnificativ pe aer, tridimensionalitate și magie.

În esență trebuie înțeles că niciunul dintre aceste două puncte nu este corect sau incorect, ci că trebuie aplicat după caz, în funcție de sistemul tău și de preferințele tale. Pentru mine a fost simplu să aleg, dat fiind că sunt etern în căutarea unui sunet vast și tridimensional, am ales scenariul 2 fără să stau pe gânduri.

Trebuie însă înțeles că, în scenariul 2, cel în care conectezi amplificatorul de putere în distribuitor, rolul distribuitorului devine critic și contează mult ce tip de distribuitor este (activ, pasiv, ce componente are etc.), pentru că, dacă ai parte de un distribuitor care filtrează prea mult, fie pasiv, fie activ, acesta poate deveni un bottleneck pentru amplificator.

Așadar, dacă ai amplificator și preamplificator separate, atunci sfatul meu rămâne acesta: încearcă și cu amplificatorul de putere în priza de perete, încearcă și cu el în distribuitor și decide care dintre cele două configurații sună mai bine pentru tine, este singura cale de a te alege.

Posibil să mai ai o întrebare: „dacă am un amplificator integrat, se aplică cele de mai sus?”. Am făcut multe teste și în acest caz și îți spun că aici lucrurile tind să fie mai clare, în majoritatea cazurilor am observat că un amplificator integrat se aude mai bine în distribuitor decât direct în perete.

SFATURI

• Atlas este foarte greu, la instalare este nevoie de două persoane pentru a-l manipula.
• Atenție mare la lămpi, montează-le cu mănuși de protecție și respectând însemnele Aesthetix (care și în ce slot trebuie instalată).
• Dacă vrei să faci tube-rolling, fă-o abia după ce ai înțeles pe deplin caracterul Calypso și Atlas, dar începe cu Calypso, lasă-l pe Atlas la final.
• Îți recomand să le poziționezi într-un spațiu generos și cu o bună ventilație, dat fiind că avem lămpi, produc căldură semnificativă, mai ales la volum generos (Atlas).
• Atenție mare la conectarea subwoofer-elor High-Level input la Atlas, să respecți întocmai procedura pe care o detaliam mai devreme.

DE BINE

• Ergonomie de utilizare inedită.
• Construcție ireproșabilă, de tip „tanc”.
• Finisaje fără cusur.
• Capace cu prindere de tip velcro, ce îți permit acces imediat la lămpi.
• Atlas dispune de crossover intern, ceea ce poate rezolva multe situații de implementare.

CONTRE

• Telecomanda livrată cu Calypso este mult prea „standard” pentru clasa aparatului, fiind necesară achiziția unei telecomenzi suplimentare.

CONCLUZIE

În formularea concluziei de astăzi o să mă ajut de întrebarea „pentru cine sunt Aesthetix Calypso Signature și Atlas Signature?”. Ei bine, dat fiind ce am trăit alături de ele luna aceasta, consider că sunt potrivite unui audiofil extrem, care nu își dorește decât ceea ce este mai bun și caută o echipă amplificator de putere și preamplificator pe care să le țină alături un timp foarte îndelungat.

Calypso Signature și Atlas Signature nu sunt niște echipamente pe care le cumperi astăzi și le vinzi mâine, ci sunt niște echipamente pe care le vei ține cu tine mai toată viața. Așa cum ne place nouă, audiofililor, să spunem, Atlas și Calypso pot fi un „End-Game”. Sincer, nu cred că îți trebuie mai mult. Da, deasupra lor mai sunt variante, avem un preamplificator și mai bun deasupra lui Calypso, numit Callisto, dar avem și o variantă îmbunătățită de Atlas, vârful de gamă, Atlas Eclipse. Însă, la ce nivel de sunet am auzit eu în această lună care a trecut, nu cred sincer că trebuie să cheltui mai mult. Atlas Signature și Calypso Signature reprezintă sweet spot-ul perfect al gamei Aesthetix.

Rămân foarte atașat de sunetul realizat de cele două, un sunet extrem de specific Aesthetix, un sunet „american”, cald, mare, holografic și cu o scenă de zile mari. De asemenea, libertatea de configurare pe care ți-o oferă lămpile mă duce cu gândul la o expresie americană celebră, care nu poate fi spusă altfel decât pe limba Aesthetix: „the sky is the limit”.

O să îmi lipsească cele două și, dacă ar fi să mi le doresc, ori, mai bine zis, dacă ar fi să mi le permit, ori, și mai bine zis, dacă ar fi să am un setup pe măsura lor, nu mi-aș dori nici Calypso separat, nici Atlas separat, ci mi-aș dori fix perechea aceasta, care, pentru mine, ar fi cu adevărat un End-Game. Te las cu acest gând.

Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.