Dragă cititorule, săptămâna asta îți rețin atenția cu un review comparativ. Dat fiind că nu scrisesem până acum niciun review despre vreun aparat Chord Electronics și dat fiind că sunt în căutare de un preamplificator pentru sistemul meu, am decis să primesc în teste două dintre cele mai populare preamplificatoare din gama Chord Electronics – PRIMA, nu chiar un entry-level, și ULTIMA Pre 3, unul dintre cele mai lăudate preamplificatoare din piață la acest moment.
Comparația dintre cele două este, într-un fel sau altul, incorectă. PRIMA se află la baza gamei de produse Chord, iar ULTIMA Pre 3 se află în capătul opus. Chiar și așa însă, comparația este necesară și ridică o întrebare pe care mulți dintre noi o avem atunci când studiem linia de produse a unui producător – „merită să plătesc dublu pentru același tip de produs?”.
Așa că mi-am propus să le testez pe ambele în sistemul meu și să le compar în mod direct, să analizez ce au fiecare mai bun de oferit și să îți prezint concluziile mele. Așadar, să înceapă testele și să vedem care iese câștigător – ULTIMA Pre 3, premiantul, ori fratele mai mic, PRIMA. Răstoarnă buturuga mică carul mare? Hai să vedem!
CHORD ELECTRONICS – PROFIL DE COMPANIE
Chord Electronics este un nume foarte mare în industria High-End audio, reprezentând vârful rafinamentului britanic din acest domeniu. Compania a fost înființată în 1989 de inginerul aeronautic John Franks, acesta dezvoltând surse de alimentare pentru industria aeronautică înainte de a înființa Chord. Din industria riguroasă a aeronavelor, Franks a extras această rigoare și finețe, care mai târziu aveau să devină elemente de bază ale aparatelor Chord Electronics. Spre exemplu, o tehnologie Chord inspirată din industria aeronautică este cea numită „Dynamic Coupling”, o metodă inovativă de gestionare a alimentării amplificatoarelor, chestiune care reduce simțitor distorsiunile, crescând viteza și transparența. Îți las mai jos o fotografie cu John:
Ca orice poveste de succes, și compania lui Franks a început modest, din garajul acestuia, însă totul a explodat pentru mica companie la începutul anilor ’90, când BBC au început să utilizeze amplificatoarele Chord în studiourile lor. A fost un adevărat efect de domino, dat fiind că au urmat apoi și alte studiouri precum Skywalker Sound, Sony Music Studios, dar și legendarele Abbey Road.
Chord sunt recunoscuți pentru designul industrial neconvențional, aparatele lor arată și funcționează într-un mod tare interesant, se detașează teribil de mult de a fi niște simple cutii cu componente. Au lumini, vibrează în întuneric, butoanele și întrerupătoarele sunt și ele diferite, într-un cuvânt: recunoști un aparat Chord de la un kilometru distanță.
Însă Chord nu s-au oprit la amplificatoare, acum sunt recunoscuți și pentru DAC-urile pe care le produc. Qutest, Hugo sau DAVE sunt niște standarde în industrie, dezvoltate de Chord în colaborare cu designerul Rob Watts, o legendă în sunetul digital. Am avut ocazia să îl cunosc pe Rob în cadrul unui eveniment organizat de AVstore, acesta ținând o prelegere impresionantă despre cum a ajuns să dezvolte legendarele DAC-uri Chord.
CHORD ELECTRONICS PRIMA
Să începem cu primul din setul de candidați de astăzi, Chord Electronics PRIMA. Acesta m-a impresionat încă de la unboxing, având aceeași dimensiune și greutate ca și Chord DAVE, fiind construit pe același calapod, ambii făcând parte din Choral Series. PRIMA, la fel ca DAVE, poate fi montat pe suportul înclinat pe care Chord îl comercializează pentru acest form factor. Astfel, PRIMA nu este foarte mare, nu este foarte greu, este un preamplificator simplu, însă fără cusur urmărește designul fistichiu Chord. Iată-l mai jos:
Chord PRIMA este gândit să funcționeze în ecosistemul Choral Series, putând fi pus alături de amplificatoarele Étude sau Mezzo, însă poate fi inclus în orice setup audiofil, fiind un preamplificator extrem de potent. Însă, bineînțeles, ceea ce te lovește imediat este acest design atât de special, neconvențional.
În imaginea de mai sus poți observa cât de interesante sunt cele două butoane rotative, cel din stânga fiind responsabil cu volumul și cel din dreapta cu balansul. De asemenea, inputul poate fi selectat de la cele două butonașe mici ce se găsesc deasupra butoanelor rotative, aflate într-o decupare gândită special pentru un deget uman. În dreapta se poate observa un ecran ce afișează input-ul sau volumul. Îți las mai jos nivelul de detaliu al acestui preamplificator:
Bineînțeles că nu poți să treci cu vederea „ocheanul” ce îți permite să te uiți înăuntrul Primei, prin care poți observa piesele ce o alcătuiesc. Bineînțeles că, asemenea oricărui aparat Chord, magia luminilor apare atunci când este întuneric în cameră. Ocheanul arată așa:
Trecând la partea tehnică a lui PRIMA, îți spun că acesta este un preamplificator complet balansat, proiectat în jurul arhitecturii proprietare Dynamic Coupling, pe care o menționam anterior. Tot din industria aeronautică vine și sursa de alimentare a aparatului, numită Ultra-High-Frequency, care operează la frecvențe mult mai ridicate decât sursele liniare tradiționale, permițând o filtrare mai eficientă și livrarea rapidă a curentului către etajele analogice. Controlul de volum este realizat printr-o rețea de precizie dotată cu rezistențe calibrate.
Pe panoul din spate poți observa un set de intrări balansate, o ieșire balansată, dar și cinci seturi de intrări de tip single-ended RCA.
CHORD ELECTRONICS ULTIMA PRE 3
Trecând la categoria grea, permite-mi să ți-l prezint pe Ultima Pre 3. Primul lucru care te frapează la el este, bineînțeles, designul. Dacă erau și la PRIMA elemente care îți atrăgeau atenția, atunci este de remarcat că Ultima Pre 3 îți va gâdila instantaneu entuziasmul. Ultima Pre 3 are fix designul consacrat Chord, seamănă cu toate aparatele lor, acest design special, cumva extraterestru, profund neconvențional.
Atunci când ai contact pentru prima dată cu un aparat Chord este interesant să descoperi cum funcționează totul. Și da, trebuie să descoperi cum funcționează totul pentru că, în general, ULTIMA Pre 3 abordează controale atipice. Spre exemplu, ca să îl pornești trebuie să apeși pe bila centrală, ce își schimbă culoarea în funcție de status. Mai ții minte cum era în Stargate, când pe consola de acces a porții se apăsau chevroanele și, la final, trebuia apăsată o bilă centrală pentru a forma adresa? Așa m-am simțit eu cât l-am folosit pe ULTIMA Pre 3.
Continuând cu „ciudățeniile” lui ULTIMA Pre 3, este interesant cum selectezi sursa – apăsând pe butonul de volum, inelul din jurul său luminează diferit în funcție de sursa selectată, practic nu ai un indicativ, ci doar o culoare. În cazul butonului din dreapta, selectorul de balans, îmi puneam întrebarea cum voi ști exact când este pe „zero”, pentru că nu avea un click central, așa cum au majoritatea butoanelor de balans. Ei bine, trebuie să te apropii mult și să te uiți la inelul luminat din spatele butonului, acolo vei observa că există un indicativ luminos care „potrivește” perfect pe mijloc butonul rotativ. Fascinant, nu-i așa?
Fiindcă designul aparatelor Chord m-a impresionat atât de mult, m-am documentat pentru că eram foarte curios cine este designerul acestor aparate. Evident că îmi creasem niște așteptări cum că voi descoperi acolo un nume mare de designer industrial, ori cine știe ce artist neașteptat. Ei bine, de fapt designul acestor aparate nu aparține vreunui designer celebru, nici măcar unei singure persoane, ci este atribuit întregii echipe Chord, fiind un efort de echipă realizat chiar în interiorul companiei. Însă este clar că designul aparatelor Chord are ceva din aeronautică în el, venind tot din experiența lui John Franks din acest domeniu. Îți las un detaliu de design mai jos:
Bineînțeles că și ULTIMA Pre 3 arată bestial pe timp de noapte, bagă un ochi:
Din punct de vedere tehnic, ULTIMA Pre 3 este dezvoltat în jurul arhitecturii specifice acestei serii, cu circuite similare topologic cu amplificatoarele de putere Chord Electronics. Se utilizează circuite cu etaje discrete, cu zgomot foarte redus, fiecare intrare fiind izolată împotriva influențelor RF, pentru a preveni contaminarea semnalului analog. Controlul de volum se realizează printr-un sistem de atenuare de mare precizie, cu potențiometru motorizat. Aceeași tehnologie este folosită și la partea de alimentare, același tip de sursă proprietară de frecvență înaltă, despre care vorbeam și la PRIMA.
În fotografia de mai sus poți observa partea din spate a lui ULTIMA Pre 3, cu cinci seturi de intrări, două balansate XLR, trei single-ended RCA, o intrare XLR specială pentru A/V de tip Home-Theater bypass, ce îți permite să intri cu un volum variabil dintr-un procesor de home-cinema, pentru a putea utiliza sistemul stereo ca parte dintr-un astfel de sistem multi-canal. Avem în dotare și două ieșiri pentru amplificatorul de putere, fie XLR balansat, fie single-ended RCA. De asemenea, observăm și un port USB de 5V la 3.0A, ce se utilizează strict pentru alimentare, fiind gândit pentru aparatele Chord, DAC-uri ș.a.m.d.
CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE CHORD PRIMA ȘI ULTIMA PRE 3?
Așa cum fac de fiecare dată, m-am gândit bine și de această dată ce disc li s-ar potrivi lui PRIMA și ULTIMA Pre 3 și, într-un final, m-am oprit la o trilogie pe care o apreciez foarte mult, Brian Culbertson – The Trilogy, ce cred că s-ar potrivi foarte bine ca și caracter muzical Chord-urilor. Brian Culbertson lansa trilogia în 2021, aceasta conținând trei albume distincte, Red, Blue și White, fiecare transmițând o anumită stare.
„Red” se aude organic, cu un bas foarte viu și omniprezent, o muzică caldă și jucăușă care se plimbă din stânga în dreapta prin tot spectrul stereo, cu elemente holografice deosebite, care creează o adevărată plăcere de audiție. Red este un regal sexy neașteptat, asta apropos de paralela de mai sus cu Barry White. Pianul lui Culbertson cred că este cel mai sexy dintre toate pianele din smooth-jazz. La fel de sexy sunt și piesele de pe Red: „Feel The Love”, „Come On Over”, „Deep in The Night”, „Eyes Closed” sau, inevitabilul, „Lost in You”.
„Blue” reprezintă acea parte de acomodare dintr-o relație, când pasiunea de început s-a consumat și începe apoi construcția prieteniei dintre cei doi. Perioada aceasta care apare imediat după ce pasiunea se domolește, este foarte dificilă, cred că știm toți acest lucru. Brian este poate primul muzician care povestește muzical aceste dificultăți. Până și titlurile care se regăsesc pe acest album îți explică ce înseamnă muzica din spatele lor: „A Love Lost”, „Don’t Give Up” și, bineînțeles, „Come Back To Me”. Nu multe relații rezistă acestei a doua etape, dificilă și grea, dar edificatoare. Pentru o relație de iubire, etapa „Blue” este cea mai importantă fiindcă ori face ca drumurile celor doi să se despartă, fie să se unească și mai tare, începând amândoi să construiască fundația pentru ceea ce va urma, speranța.
„White” este unda verde pe care relația o primește după ce a trecut cu bine de „Blue”, după cum chiar Brian Culbertson o descrie, etapa White este, în esență, un „să trăim fericiți până la adânci bătrâneți”. Nu mulți suntem însă norocoși să ajungem cu o relație în această etapă. Dacă ar fi să înțelegem White ca un album plin de speranță, atunci piesa „Step Into Love” este o clarificare că de abia acum, după ce pasiunea s-a consumat, după ce melancolia a trecut, face ca o relație să poată exista cu adevărat, cei doi pășind pe noi teritorii pline de viitor. Piese ca „Love Everlasting”, „You Are My Everything” sau „Summer Hideaway” clarifică că ceea ce își dorește cu adevărat Brian Culbertson este această etapă White, în care dragostea se stabilizează și devine eternă.
CUM SUNĂ PRIMA ȘI ULTIMA PRE 3? CUM SE COMPARĂ?
Așadar, acum că ți le-am prezentat pe PRIMA și pe ULTIMA Pre 3 și că știi și ce muzică am ascultat pentru a le testa, a sosit momentul să îți spun și cum se aud și, poate și mai important, cum se compară, de altfel scopul acestui articol.
Prima ascultată a fost, evident, PRIMA. Am păstrat-o în sistem aproape o săptămână, timp în care am înțeles ce tip de cabluri apreciază, cum este mai bine a fi poziționată ș.a.m.d. Poți observa sistemul de test mai sus. PRIMA și ULTIMA Pre 3 au funcționat alături de un amplificator de putere Moon 330A, sursa muzicii fiind un EverSolo DMP-A10.
PRIMA m-a surprins pentru că aveam niște așteptări limitate. Probabil că cea mai mare preconcepție o aveam în ceea ce privește forma și gabaritul lui PRIMA, fiind atipice, credeam că nu va fi suficient de rafinată, că va fi o jucărie cu care mă voi distra câteva zile.
Bineînțeles că nu a fost deloc așa, PRIMA poate arăta atipic, însă sunetul său este tipic High-End, rotund, rafinat, puțin colorat în zona de medii și foarte autoritar în zona de bas. Nu mă așteptam să recunosc la PRIMA caracterul lui DAVE, de exemplu, PRIMA chiar îi seamănă foarte mult, acel sunet autoritar, puțin incisiv, cu un foarte bun grip pe bas. Nu am schimbat nimic în sistem, ci doar preamplificatorul, pe PRIMA, și atunci când l-am introdus am simțit imediat că parcă am schimbat amplificatorul, nu preamplificatorul. Sistemul suna cu totul altfel, repet, de parcă introdusesem mai multă putere în sistem și până acum funcționase pe „low-battery”.
Din zilele petrecute cu PRIMA am înțeles că preferă cabluri mai ascuțite ca sunet, Roboli, Crystal, ori în general orice cu un pic de „înțepătură” la sunet. Sunt mare fan al cablurilor RAMM Audio, ce au un sunet american mai rotund și mai dulce cumva, ei bine, cu PRIMA nu au mers deloc.
Așadar săptămâna cu PRIMA a fost grozavă, am reușit într-un final să îi potolesc incisivitatea, ducându-i sunetul spre ceea ce îmi place mie. Este clar însă că și după match-ing caracterul său s-a păstrat. La acest moment aș fi putut lejer să trăiesc cu PRIMA în sistem, însă un pitic din interiorul minții îmi spunea că se poate mai mult. Încerc pe cât posibil să nu îmi ascult piticii, dar de data aceasta am decis să merg mai departe către ULTIMA Pre 3, fiind foarte curios ce poate oferi în plus față de PRIMA.
Am montat ULTIMA Pre 3, l-am lăsat să se așeze și apoi am ascultat și ascultat, și iar am ascultat. Nu îmi venea să cred cât de diferite sunt. Îmi era clar acum că PRIMA este partea fun din gama Chord, fiind acel prieten pe care adori să îl chemi la toate petrecerile, el va anima distracția și îți face enormă plăcere să îl ai în preajmă.
ULTIMA Pre 3 nu este un prieten fun, cu siguranță – ci, mai degrabă, este acel prieten pe care îl suni atunci când ai nevoie de o discuție elevată. Ascultându-l pe ULTIMA Pre 3, am observat că nivelul de rafinament a crescut teribil, incisivitatea și autoritatea Chord păstrându-se însă sub altă formă, nu la fel de evidente ca în cazul lui PRIMA. Scena a devenit mult mai elaborată cu ULTIMA Pre 3, crescând în toate direcțiile.
Nu am mai simțit să îl „luminez” pe ULTIMA Pre 3 din cabluri, acceptând cumva cabluri de mai multe tipuri, acceptând și RAMM și Roboli și Crystal, cumva ULTIMA Pre 3 fiind mult mai neutru decât PRIMA, mult mai cameleonic, mult mai inteligent, având o capacitate de a se mula mult mai mare. Cum spuneam mai sus, capabil de discuții foarte elevate.
Cumva, fără să vreau, în rândurile de mai sus le-am comparat direct ca sunet pe ULTIMA Pre 3 și pe PRIMA, însă, ca să pun și o concluzie pe acest capitol, spun așa: PRIMA este mult mai fun și mai colorată decât ULTIMA Pre 3, pe când ULTIMA este cu adevărat un standard de rafinament, mult mai transparentă și mai aerisită decât PRIMA.
Știu că acum te întrebi pe care dintre cele două să o alegi. Îți voi face o recomandare la finalul articolului atunci când îmi voi formula concluzia.
UN PONT AUDIOFIL – POWER ȘI PRE: DOUĂ PERECHI DE INTERCONNECT-URI IDENTICE?
Dat fiind că astăzi ți-am vorbit de preamplificatoare și de amplificatoare de putere, este clar că vei avea două perechi de cabluri interconnect pentru un astfel de cuplu, o pereche să transporte semnalul de la sursă (DAC, pick-up, magnetofon, CD-Player etc.) către preamplificator și o altă pereche de cabluri să transporte semnalul de la preamplificator la amplificatorul de putere.
Există o vorbă în „legea audiofilă” cum că aceste două seturi de cabluri ar fi imperativ să fie identice, pentru a transporta cât mai persistent semnalul de la sursă prin preamplificator și apoi către amplificatorul de putere. Astfel, astăzi ridic întrebarea: este această regulă corectă? Ce se întâmplă în realitatea practică?
Am făcut foarte multe teste în acest sens, cu multe perechi de cabluri identice de la mai mulți producători, dar și cu cabluri diferite, amestecând cele două perechi fie de la diverși producători, fie game diferite din cadrul aceluiași producător.
Făcând aceste teste de-a lungul anilor, am descoperit că această „regulă” de mai sus este corectă de principiu, fiind de obicei calea cea mai rapidă către un echilibru corect. Însă legea aceasta devine insuficientă atunci când găsești o combinație de două cabluri diferite care bate în mod clar o combinație de două cabluri identice.
Revin la ideea mea de bază atunci când vorbim de potrivirea aparatelor dintr-un sistem High-End audio: match-ul, în acest singur concept stă tot echilibrul. De aceea, probabil că este mai ușor să obții persistență cu două seturi de cabluri identice, însă nu te oprește nimic să le amesteci, uneori „cireașa de pe tort” se obține fix din această „amestecare”.
Practic, dacă ești în căutarea unei soluții de interconectare între pre și power și dorești să „rezolvi” cât mai repede, atunci mergi clar pe o pereche de interconnect-uri identice, împrumută sau cumpără câteva perechi, ascultă-le, decide care merg cel mai bine în sistemul tău și oprește-le pe cele care îți așază cel mai bine sunetul.
Însă, pe viitor, dacă simți că dorești mai mult, că poate sunetul are nevoie de o mică înțepătură ori, la polul celălalt, de o mică liniștire, nu te da în lături de la a schimba unul dintre cele două interconnect-uri, este posibil ca așa să obții echilibrul căutat.
În testele mele am observat că prima cheie este să identifici un cablu care să ofere fundația corectă între pre și power, acela este foarte important, cumva dă întreg tonul sistemului. Apoi, dacă vreunul dintre cele două merită să fie schimbat pentru acel condiment în plus, atunci schimbă-l pe cel dintre DAC/sursă și preamplificator, acela este responsabil de microcontrast, de acolo umbli la micile detalii.
SFATURI
- Mergi pe PRIMA dacă ești în căutarea unui preamplificator cu personalitate, cu condiment în sunet și care să nu te afecteze atât de mult la portofel.
- Mergi pe ULTIMA Pre 3 dacă dorești rafinament la superlativ și bugetul nu este o problemă.
DE BINE
- Valabil pentru amândouă: un design pe care nu îl uiți.
- Tot pentru amândouă: construcție robustă.
- PRIMA: ecosistemul Choral Series este tare fain.
- ULTIMA Pre 3: rafinament fără cusur.
CONTRE
- Valabil pentru amândouă: luminile nu se pot dezactiva complet.
CONCLUZIE
Iată, dragă cititorule, că am ajuns și la final. Testele cu Chord Electronics PRIMA și ULTIMA Pre 3 s-au încheiat, le-am împachetat și mă pregătesc să le returnez la AVstore. Au trecut vreo câteva zile de când le-am tras pe dreapta și îți spun sincer că designul lor și acele lumini interesante deja îmi lipsesc, îmi intraseră pe sub piele.
Da, ULTIMA Pre 3 este clar mai bun decât PRIMA, mult mai rafinat, mult mai detaliat și mai High-End, însă îmi va lipsi mult și cel mic, PRIMA, cumva parcă mi-a intrat la suflet și mai mult. Nu pot să afirm că vreunul dintre cele două câștigă detașat acest test comparativ. Fiecare, în felul lui, are un caracter aparte, cum spuneam mai sus, ULTIMA Pre 3 câștigă din perspectiva rafinamentului audiofil, însă și PRIMA are șarmul său, mai jucăuș, mai fun.
Astfel, pentru cine sunt PRIMA și ULTIMA Pre 3? Aici putem departaja ușor. Nu au fost gândite pentru același public. PRIMA este potrivit pentru un audiofil/meloman care are un buget mai limitat și care nu își dorește să extragă cu orice preț și ultima picătură de rafinament din sistemul său și este în căutarea unui sunet fun, mai colorat și mai jucăuș. La polul opus îl avem pe ULTIMA Pre 3, care este mai potrivit pentru un audiofil hardcore, dornic să extragă și ultimul gram de rafinament din sistemul său, fiind mereu atent la detalii și la precizia scenei, mult mai încântat de matematica și corectitudinea unui sistem.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
