![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture2-1024x676.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n\u00cen esen\u021b\u0103, Inglourious Basterds nu este un simplu film de r\u0103zboi. Este o \u00eengem\u0103nare extraordinar de interesant\u0103 \u00eentre un spaghetti western \u0219i un film despre cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, o combina\u021bie complet atipic\u0103, \u00een care istoria, cinema-ul, violen\u021ba, umorul \u0219i dialogul se \u00eent\u00e2lnesc \u00eentr-un mod care putea ie\u0219i, probabil, doar din mintea lui Quentin Tarantino.<\/p>\n\n\n\n
Astfel, \u00een articolul de ast\u0103zi nu o s\u0103 \u00ee\u021bi a\u0219tern povestea filmului \u0219i nici nu o s\u0103 \u00ee\u021bi spun, scen\u0103 cu scen\u0103, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Prefer s\u0103 pun lupa pe felul \u00een care a fost construit, pe drumul lung p\u00e2n\u0103 la realizarea lui, pe film\u0103ri, pe oamenii din spatele camerei \u0219i, bine\u00een\u021beles, s\u0103 fac dou\u0103 opriri speciale la Quentin Tarantino \u0219i Christoph Waltz, cei doi mari protagoni\u0219ti ai pove\u0219tii noastre de ast\u0103zi. A\u0219a c\u0103, drag\u0103 cititorule, a\u0219az\u0103-te comod \u0219i urm\u0103re\u0219te-m\u0103. Hai s\u0103 dezarhiv\u0103m \u00eempreun\u0103 povestea fabulosului Inglourious Basterds.<\/p>\n\n\n
![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture3.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\nS\u0103 pornim astfel chiar de la conceptul din spatele Inglourious Basterds. Povestea filmului \u00eencepe undeva \u00een jurul anului 1998, imediat dup\u0103 Jackie Brown, c\u00e2nd Tarantino \u00eencepe s\u0103 lucreze la ceea ce ar fi trebuit s\u0103 fie urm\u0103torul s\u0103u scenariu. Numai c\u0103, a\u0219a cum i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 uneori lui Tarantino, povestea \u00eencepe s\u0103 creasc\u0103 aproape necontrolat. Apar personaje noi, situa\u021bii noi, capitole \u00eentregi, iar scenariul devine at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t \u00eencepe s\u0103 semene mai degrab\u0103 cu un roman dec\u00e2t cu un film. Pentru o vreme, Tarantino chiar \u00eel dezvolt\u0103 sub forma unei miniserii \u00een nu mai pu\u021bin de 12 capitole. Proiectul devenise pur \u0219i simplu prea mare, a\u0219a c\u0103 \u00eel pune deoparte \u0219i se apuc\u0103 de Kill Bill, urm\u00e2nd s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 asupra lui c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu.<\/p>\n\n\n\n
Momentul care avea s\u0103 schimbe lucrurile apare, surprinz\u0103tor, la o cin\u0103 cu Luc Besson. Tarantino le povestea entuziasmat lui Besson \u0219i partenerului s\u0103u de produc\u021bie despre ideea miniseriei, c\u00e2nd Besson \u00eei m\u0103rturise\u0219te c\u0103 el este unul dintre pu\u021binii regizori care \u00eenc\u0103 \u00eel determin\u0103 s\u0103 mearg\u0103 la cinema \u0219i c\u0103 ideea de a trebui s\u0103 a\u0219tepte poate cinci ani pentru urm\u0103torul s\u0103u film \u00eel \u00eentristeaz\u0103. Tarantino avea s\u0103 spun\u0103 ulterior c\u0103, odat\u0103 ce auzise acele cuvinte, \u00een\u021belesese c\u0103 trebuie s\u0103 fac\u0103 ceva. \u0218i-a dat seama c\u0103 trebuie s\u0103 transforme proiectul \u00eentr-un film. A \u00eenceput s\u0103 taie, s\u0103 comprime \u0219i s\u0103 abandoneze fire narative, iar atunci c\u00e2nd ideea cinematografiei din timpul celui de-al Treilea Reich, cu Goebbels \u00een postura unui adev\u0103rat \u201estudio head\u201d \u0219i cu fictivul Nation\u2019s Pride, a \u00eenceput s\u0103 se lege de restul pove\u0219tii, Tarantino a \u00een\u021beles, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00een ce direc\u021bie trebuia s\u0103 mearg\u0103 proiectul.<\/p>\n\n\n\n
Dar de unde venise, de fapt, dorin\u021ba lui Tarantino de a face tocmai un astfel de film? O parte important\u0103 a r\u0103spunsului ne duce \u00eenapoi \u00een 1978, la regizorul italian Enzo G. Castellari, care realiza Quel maledetto treno blindato, cunoscut interna\u021bional sub titlul The Inglorious Bastards. Era unul dintre acele filme de r\u0103zboi de tip \u201emen on a mission\u201d pe care Tarantino le adora, cu un grup de solda\u021bi americani condamna\u021bi care evadeaz\u0103 \u0219i ajung implica\u021bi \u00eentr-o misiune \u00een spatele liniilor inamice. Tarantino a recunoscut c\u0103 ini\u021bial se g\u00e2ndise chiar s\u0103 preia ceva din premisa filmului lui Castellari \u0219i c\u0103 prima sa versiune urm\u0103rea, la r\u00e2ndul ei, solda\u021bi americani transporta\u021bi spre curtea mar\u021bial\u0103 \u0219i execu\u021bie. Numai c\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce scria, povestea lui s-a \u00eendep\u0103rtat tot mai mult de original. Ceea ce a r\u0103mas au fost \u00een special titlul, pe care Tarantino \u00eel considera extraordinar, \u0219i ideea fundamental\u0103 de \u201emen on a mission\u201d.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219adar, Inglourious Basterds nu este nicidecum un remake dup\u0103 filmul lui Castellari. Chiar Castellari avea s\u0103 spun\u0103 foarte clar c\u0103 filmul lui Tarantino este complet diferit \u0219i original, el oferindu-i doar o surs\u0103 de inspira\u021bie. De altfel, Castellari apare chiar \u00eentr-un mic cameo \u00een filmul din 2009, ca un omagiu al lui Tarantino c\u0103tre regizorul de la care \u00eemprumutase acel titlu fabulos. \u00ce\u021bi las mai jos o imagine cu acest cameo, \u00eel po\u021bi vedea pe Castellari chiar \u00een spatele lui Brad Pitt:<\/p>\n\n\n
![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture4.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\nMerg\u00e2nd mai departe, trebuie s\u0103 spun c\u0103 Tarantino porne\u0219te de la o pasiune veche pentru filmele de comando \u0219i aventurile de r\u0103zboi, dar, \u00een cei aproape zece ani \u00een care a lucrat la proiect, \u00eel las\u0103 s\u0103 se transforme \u00een ceva cu totul diferit: un film despre cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial trecut prin spaghetti western, cinema european, pulp, film de spionaj \u0219i, bine\u00een\u021beles, propria lui obsesie pentru istoria cinematografiei.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i mai exist\u0103, bine\u00een\u021beles, poate cel mai interesant detaliu: titlul este inten\u021bionat scris gre\u0219it. Filmul lui Castellari se nume\u0219te The Inglorious Bastards, pe c\u00e2nd Tarantino scrie inten\u021bionat Inglourious Basterds, ad\u0103ug\u00e2nd acel \u201eu\u201d \u0219i transform\u00e2nd \u201eBastards\u201d \u00een \u201eBasterds\u201d. Tarantino a fost \u00eentrebat de nenum\u0103rate ori despre titlu, dar a refuzat deliberat s\u0103 explice. La Cannes spunea c\u0103, dac\u0103 ar explica un asemenea gest artistic, ar distruge chiar gestul \u00een sine, iar \u00eentr-un alt interviu \u00eel numea pur \u0219i simplu un \u201egest artistic\u201d. C\u00e2nd a fost \u00eentrebat separat despre \u201eBasterds\u201d, r\u0103spunsul lui a fost aproape perfect Tarantino: \u201eThat’s just the way you say it: Basterds.\u201d <\/p>\n\n\n\n
\u00cens\u0103 cum de s-a g\u00e2ndit Tarantino s\u0103 amestece iconografia celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial cu un spaghetti western? Asta este poate una dintre cele mai interesante chestiuni din spatele filmului, pentru c\u0103, dac\u0103 \u00eei urm\u0103re\u0219ti atent dinamica, Inglourious Basterds are, \u00eentr-adev\u0103r, acel ritm tipic Tarantino, dar \u0219i ceva foarte familiar din westernurile italiene ale anilor \u201960. Coloratura lui Sergio Leone se simte imediat.<\/p>\n\n\n\n
Chiar Tarantino spunea c\u0103 \u00ee\u0219i dorise s\u0103 preia stilul dezvoltat de Leone \u0219i s\u0103 \u00eel aplice unui alt gen, iar influen\u021ba nu putea fi mai direct\u0103. Sergio Leone era regizorul s\u0103u preferat, iar The Good, the Bad and the Ugly filmul s\u0103u favorit. Chiar scena de \u00eenceput, cea despre care vorbeam mai devreme, cu Hans Landa ajung\u00e2nd la ferma familiei LaPadite, a fost conceput\u0103 \u00een spiritul primei apari\u021bii a lui Angel Eyes, personajul lui Lee Van Cleef din The Good, the Bad and the Ugly. Tarantino spunea f\u0103r\u0103 ocoli\u0219uri c\u0103 \u00eentreaga atmosfer\u0103 a acelei scene vine de acolo, din felul \u00een care Leone construia tensiunea \u00eenainte ca violen\u021ba s\u0103 izbucneasc\u0103.<\/p>\n\n\n
![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture5.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n\u0218i, odat\u0103 ce prive\u0219ti filmul prin aceast\u0103 optic\u0103, \u00eencepi s\u0103 vezi spaghetti western-ul peste tot. Povestea este \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een capitole, aproape ca \u00eentr-un roman, personajele intr\u0103 \u00een \u00eenc\u0103peri \u0219i se m\u0103soar\u0103 reciproc \u00eenainte s\u0103 fac\u0103 orice mi\u0219care, iar duelurile nu mai sunt neap\u0103rat purtate cu revolvere, ci cu vorbe, accente, priviri \u0219i t\u0103ceri. Minute \u00eentregi se construie\u0219te tensiunea \u0219i, exact ca la Leone, violen\u021ba vine apoi scurt, brutal \u0219i exploziv. \u00cen locul prafului din Vestul S\u0103lbatic avem Fran\u021ba ocupat\u0103, uniforme SS \u0219i c\u00e2rciumi europene, \u00eens\u0103 mecanismul este surprinz\u0103tor de asem\u0103n\u0103tor. Tarantino nu a f\u0103cut, \u00een esen\u021b\u0103, un spaghetti western despre cowboy, ci a luat ADN-ul acelui cinema \u0219i l-a transplantat \u00een cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial. Iar tocmai combina\u021bia aceasta imposibil\u0103 este una dintre marile identit\u0103\u021bi ale lui Inglourious Basterds.<\/p>\n\n\n\n Quentin Jerome Tarantino s-a n\u0103scut \u00een 1963, la Knoxville, Tennessee, \u00eens\u0103 copil\u0103ria \u0219i adolescen\u021ba lui aveau s\u0103 se lege mai degrab\u0103 de California, cresc\u00e2nd \u00een zona Los Angeles \u0219i dezvolt\u00e2nd foarte devreme o obsesie pentru cinema. Poate cea mai important\u0103 perioad\u0103 de formare vine \u00eens\u0103 la mijlocul anilor \u201980, c\u00e2nd ajunge s\u0103 lucreze la celebrul Video Archives, un magazin de \u00eenchirieri video \u00een care Tarantino nu doar c\u0103 vedea filme dup\u0103 filme, dar le \u0219i discuta ore \u00eentregi cu prietenul s\u0103u Roger Avary. Acolo \u00eencepe, \u00een esen\u021b\u0103, s\u0103 \u00ee\u0219i construiasc\u0103 propria \u0219coal\u0103 de cinema, una f\u0103cut\u0103 din western-uri, kung-fu, cinema european, noir, horror \u0219i tot felul de filme pe care le adora f\u0103r\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 cont de ierarhii sau de reguli. Tot \u00een acea perioad\u0103 \u00eencepe s\u0103 scrie serios, iar v\u00e2nzarea scenariilor pentru True Romance \u0219i Natural Born Killers \u00eei deschide drumul c\u0103tre primul s\u0103u lungmetraj, Reservoir Dogs, lansat \u00een 1992.<\/p>\n\n\n\n Apoi lucrurile se mi\u0219c\u0103 repede. \u00cen 1994, Pulp Fiction c\u00e2\u0219tig\u0103 Palme d\u2019Or la Cannes \u0219i \u00eel transform\u0103 pe Tarantino \u00eentr-unul dintre cei mai importan\u021bi cinea\u0219ti ai genera\u021biei sale. Urmeaz\u0103 Jackie Brown \u00een 1997, apoi cele dou\u0103 volume Kill Bill, iar \u00een 2007 vine Death Proof. C\u00e2nd ajunge, astfel, \u00een 2008-2009 la Inglourious Basterds, Tarantino nu mai este deloc regizorul t\u00e2n\u0103r care trebuie s\u0103 demonstreze ceva studiourilor de produc\u021bie, ci un autor cu suficient\u0103 putere artistic\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 fac\u0103 un film despre cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial exact a\u0219a cum \u00eel vedea el: francezii s\u0103 vorbeasc\u0103 francez\u0103, germanii german\u0103, americanii englez\u0103, iar limbile s\u0103 nu fie doar un element de autenticitate, ci chiar parte din mecanismul dramatic al filmului. Practic, dup\u0103 aproape dou\u0103 decenii de cinema, Tarantino ajunsese \u00een punctul \u00een care \u00ee\u0219i putea construi propria versiune de istorie f\u0103r\u0103 s\u0103 o treac\u0103 prin filtrul conven\u021biilor hollywoodiene.<\/p>\n\n\n\n Drag\u0103 cititorule, continu\u0103m cu piesa central\u0103 a acestui film, \u0219i anume Christoph Waltz, actorul austriac f\u0103r\u0103 de care acest film efectiv nu ar fi putut exista. Felul \u00een care Waltz \u00eel portretizeaz\u0103 pe Hans Landa este, pentru mine, una dintre cele mai grozave interpret\u0103ri din istoria cinematografiei. Christoph Waltz s-a n\u0103scut \u00een 1956, la Viena, un ora\u0219 minunat pe care eu \u00eel ador, \u0219i venea dintr-o lume actoriceasc\u0103 foarte diferit\u0103 de Hollywood. A studiat la celebrul Max Reinhardt Seminar din Viena, apoi la Lee Strasberg Theatre and Film Institute din New York, lucr\u00e2nd ulterior pe scene precum Burgtheater, Schauspielhaus Z\u00fcrich sau Festivalul de la Salzburg. Dinspre sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201970 \u0219i timp de aproximativ trei decenii, Waltz a f\u0103cut enorm de mult teatru \u0219i televiziune european\u0103, \u00een special \u00een spa\u021biul german, fiind un actor respectat \u0219i perfect capabil s\u0103 \u00ee\u0219i c\u00e2\u0219tige existen\u021ba din meserie, \u00eens\u0103 aproape necunoscut publicului american. De aceea, mul\u021bi numesc Inglourious Basterds debutul sau lansarea lui, \u00eens\u0103 mie \u00eemi place s\u0103 \u00eel privesc altfel: nu a fost descoperirea unui talent nou, ci confirmarea interna\u021bional\u0103, venit\u0103 foarte t\u00e2rziu, a unui actor care \u00ee\u0219i exersase deja meseria timp de 30 de ani.<\/p>\n\n\n\n Iar felul \u00een care ajunge \u00een film este o poveste aproape la fel de bun\u0103 ca filmul \u00eensu\u0219i. Hans Landa fusese creionat de Tarantino ca un adev\u0103rat geniu lingvistic, trebuia s\u0103 treac\u0103 natural \u00eentre german\u0103, englez\u0103, francez\u0103 \u0219i, \u00een anumite momente, italian\u0103, dar, mai important, trebuia s\u0103 poat\u0103 reda dialogul lui Tarantino \u00een toate aceste limbi. Regizorul audiase actori \u00een Germania \u0219i \u00eencepea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 scrisese pur \u0219i simplu un personaj imposibil de distribuit. Situa\u021bia devenise at\u00e2t de serioas\u0103 \u00eenc\u00e2t le-a spus produc\u0103torilor c\u0103, dac\u0103 nu g\u0103sesc Landa \u00een acea s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, opre\u0219te proiectul \u0219i public\u0103 scenariul. Casting director-ul din Berlin, Simone B\u00e4r, \u00eel aduce atunci la audi\u021bie pe Christoph Waltz, pe care Tarantino nu \u00eel cuno\u0219tea. Waltz intr\u0103 \u00een \u00eenc\u0103pere, unde se aflau Tarantino \u0219i produc\u0103torul Lawrence Bender, \u0219i \u00eencepe s\u0103 citeasc\u0103. Tarantino joac\u0103 celelalte personaje \u00eempreun\u0103 cu el, iar ceea ce trebuia s\u0103 fie o simpl\u0103 prob\u0103 se transform\u0103 \u00eentr-o lectur\u0103 lung\u0103, relaxat\u0103, aproape un joc \u00eentre actori. Tarantino avea s\u0103 spun\u0103 c\u0103, pe la jum\u0103tatea scenei de la ferm\u0103, \u0219tia deja c\u0103 \u00eel g\u0103sise pe Landa, iar dup\u0103 numai dou\u0103 scene el \u0219i Bender se uitau unul la cel\u0103lalt cu acela\u0219i g\u00e2nd: \u201eFacem filmul.\u201d<\/p>\n\n\n \u0218i ce confirmare avea s\u0103 fie. Polite\u021bea aproape exagerat\u0103 a lui Landa, inteligen\u021ba, schimb\u0103rile de limb\u0103, z\u00e2mbetul acela cordial \u00een spatele c\u0103ruia sim\u021bi permanent ceva \u00eengrozitor \u0219i capacitatea lui Waltz de a trece, \u00eentr-o frac\u021biune de secund\u0103, de la comic la amenin\u021b\u0103tor au transformat personajul \u00eentr-unul dintre marii antagoni\u0219ti ai cinema-ului modern. Rolul \u00eei aduce lui Waltz premiul pentru Best Actor la Cannes \u00een 2009, apoi Oscarul pentru Best Supporting Actor, iar Hollywood-ul descoper\u0103 peste noapte actorul care, \u00een Europa, lucra deja de zeci de ani. Pentru Waltz urmeaz\u0103 Carnage, The Green Hornet, Water for Elephants, apoi Tarantino \u00eel cheam\u0103 din nou pentru Django Unchained, unde rolul lui Dr. King Schultz \u00eei aduce al doilea Oscar, iar mai t\u00e2rziu \u00eel vom vedea inclusiv \u00een Big Eyes sau drept Blofeld \u00een Spectre. Dac\u0103 Inglourious Basterds l-a lansat pe Waltz \u00een ochii lumii, eu cred c\u0103 formularea corect\u0103 este alta: IB nu l-a creat pe Christoph Waltz, ci a pus, \u00een sf\u00e2r\u0219it, reflectorul interna\u021bional direct pe el.<\/p>\n\n\n \u00cen jurul lui Christoph Waltz, Tarantino construie\u0219te o distribu\u021bie care pare aproape o mic\u0103 Europ\u0103 cinematografic\u0103 adunat\u0103 \u00eentr-un singur film. Brad Pitt \u00eel joac\u0103 pe locotenentul Aldo Raine, liderul Basterds, cu acel accent sudist exagerat \u0219i cu o energie aproape caricatural\u0103, perfect\u0103 pentru universul lui Tarantino. Fran\u021buzoaica M\u00e9lanie Laurent \u00eei d\u0103 lui Shosanna Dreyfus o combina\u021bie extraordinar\u0103 de fragilitate, r\u0103ceal\u0103 \u0219i for\u021b\u0103 interioar\u0103, \u00een timp ce Diane Kruger, n\u0103scut\u0103 \u00een Germania, devine Bridget von Hammersmark, actri\u021ba german\u0103 prins\u0103 \u00eentre cinema, spionaj \u0219i r\u0103zboi. Michael Fassbender, n\u0103scut \u00een Germania \u0219i crescut \u00een Irlanda, \u00eel interpreteaz\u0103 pe britanicul Archie Hicox, un ofi\u021ber care vine chiar din lumea criticii de film, iar Daniel Br\u00fchl, actor germano-spaniol, \u00eel joac\u0103 pe Fredrick Zoller, soldatul german transformat de propagand\u0103 \u00eentr-o vedet\u0103 de cinema. \u00cen jurul lor apar Eli Roth \u00een rolul lui Donny Donowitz, celebrul Bear Jew, germanul Til Schweiger drept Hugo Stiglitz \u0219i extraordinarul August Diehl \u00een rolul maiorului Dieter Hellstrom, unul dintre acele personaje care au nevoie de foarte pu\u021bin timp pe ecran pentru a deveni imposibil de uitat.<\/p>\n\n\n\n Poate \u00eens\u0103 cea mai important\u0103 decizie a lui Tarantino \u00een privin\u021ba distribu\u021biei a fost aceea de a nu \u201eamericaniza\u201d limbile filmului. Francezii vorbesc francez\u0103, germanii german\u0103, britanicii \u0219i americanii englez\u0103, iar atunci c\u00e2nd personajele trec dintr-o limb\u0103 \u00een alta, aceast\u0103 schimbare nu este doar decor sau autenticitate, ci devine parte din tensiune \u0219i din mecanismul pove\u0219tii. Accentul, pronun\u021bia \u0219i chiar felul \u00een care cineva vorbe\u0219te o limb\u0103 str\u0103in\u0103 pot spune cine este, de unde vine sau dac\u0103 apar\u021bine cu adev\u0103rat locului \u00een care pretinde c\u0103 se afl\u0103. Tocmai de aceea distribu\u021bia interna\u021bional\u0103 nu este doar o colec\u021bie de actori foarte buni, ci una dintre funda\u021biile filmului: \u00een Inglourious Basterds, limba \u00eens\u0103\u0219i poate deveni arm\u0103, ceea ce, \u00een esen\u021b\u0103, este extrem de fascinant.<\/p>\n\n\n\n Film\u0103rile pentru Inglourious Basterds au \u00eenceput pe 9 octombrie 2008, dup\u0103 aproape zece ani \u00een care Tarantino se luptase cu scenariul \u0219i numai 14 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de preproduc\u021bie. Centrul \u00eentregii opera\u021biuni a fost Studio Babelsberg din Potsdam, l\u00e2ng\u0103 Berlin, unul dintre cele mai vechi \u0219i mai importante studiouri de film din Europa, \u00eens\u0103 produc\u021bia s-a \u00eentins \u0219i prin Berlin, Brandenburg \u0219i Saxonia, cu c\u00e2teva film\u0103ri realizate \u0219i la Paris. Prima zi de filmare i-a dus chiar la Bad Schandau, aproape de grani\u021ba cu Cehia, acolo unde a fost realizat exteriorul fermei familiei LaPadite din celebra scen\u0103 de \u00eenceput. Tarantino \u0219i echipa au ales zona pentru relieful ei neobi\u0219nuit, cu forme st\u00e2ncoase \u0219i dealuri care aminteau aproape de peisajele Vestului american, \u00eenc\u0103 o leg\u0103tur\u0103 subtil\u0103 cu spaghetti western-ul despre care vorbeam mai devreme. \u00ce\u021bi las mai jos o imagine cu ferma \u0219i desf\u0103\u0219urarea de for\u021be din jurul ei din timpul film\u0103rilor:<\/p>\n\n\n Interiorul fermei \u00eens\u0103 nu se afla acolo, ci a fost construit de la zero pe platourile Babelsberg. \u0218i aici apare un alt detaliu foarte interesant: filmul a fost turnat aproape \u00een \u00eentregime \u00een ordine cronologic\u0103, lucru destul de rar pentru o produc\u021bie at\u00e2t de mare, astfel \u00eenc\u00e2t chiar scena cu care \u00eencepe filmul a fost \u0219i una dintre primele pe care echipa le-a realizat.<\/p>\n\n\n\n Babelsberg avea s\u0103 devin\u0103 apoi, practic, mica Fran\u021b\u0103 ocupat\u0103 a lui Tarantino. Acolo au fost construite nu doar interiorul fermei, ci \u0219i interiorul tavernei La Louisiane \u0219i, foarte important, cinematograful Shosannei. Pentru acesta din urm\u0103, production designer-ul David Wasco s-a inspirat inclusiv din dou\u0103 cinematografe adev\u0103rate din Los Angeles, Vista Theatre \u0219i Los Angeles Theatre, combin\u00e2nd elementele lor \u00eentr-un cinema francez cu puternic aer Art Deco. Exteriorul cinematografului a fost ridicat tot la Babelsberg, iar lobby-ul \u0219i sala propriu-zis\u0103 au fost construite pe celebrul Marlene Dietrich Stage. Mai mult, echipa a construit chiar \u0219i o replic\u0103 a s\u0103lii \u00eentr-o fabric\u0103 de ciment abandonat\u0103, aflat\u0103 la aproximativ o or\u0103 de Berlin, pentru secven\u021bele care necesitau condi\u021bii speciale de filmare. Practic, o bun\u0103 parte din ceea ce pare Paris, Fran\u021ba ocupat\u0103 sau interior european autentic este, \u00een realitate, o lume construit\u0103 minu\u021bios \u00een \u0219i \u00een jurul Babelsberg. Mi se pare fascinant c\u0103 un film at\u00e2t de dependent de senza\u021bia de spa\u021biu real este, \u00een mare m\u0103sur\u0103, rezultatul unor decoruri fabricate at\u00e2t de bine \u00eenc\u00e2t uit\u0103m complet c\u0103 sunt decoruri.<\/p>\n\n\n\n \u0218i, pentru c\u0103 Inglourious Basterds este genul de film \u00een jurul c\u0103ruia s-au adunat o mul\u021bime de pove\u0219ti fabuloase, \u00ee\u021bi las mai jos c\u00e2teva dintre cele care mi s-au p\u0103rut cele mai interesante. \u00cen primul r\u00e2nd, Adam Sandler trebuia s\u0103 fie Donny Donowitz, celebrul \u201eBear Jew\u201d, nu Eli Roth. Tarantino spunea mai t\u00e2rziu c\u0103 scrisese acest personaj chiar cu Sandler \u00een minte, numai c\u0103 actorul era deja prins \u00een produc\u021bia lui Funny People, iar programul nu i-a permis s\u0103 accepte. Rolul avea s\u0103 ajung\u0103, astfel, la Eli Roth. La fel de interesant\u0103 este povestea lui Diane Kruger, pe care Tarantino aproape c\u0103 nici nu voia s\u0103 o audieze, dup\u0103 ce o v\u0103zuse \u00eentr-un film care nu \u00eei pl\u0103cuse deloc. Kruger a insistat, \u0219i-a pl\u0103tit singur\u0103 zborul pentru audi\u021bie \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, l-a convins c\u0103 ea este Bridget von Hammersmark. Iar Til Schweiger, actor german care refuzase ani de zile roluri ce \u00eel obligau s\u0103 poarte uniform\u0103 nazist\u0103, accept\u0103 aici tocmai pentru c\u0103 Hugo Stiglitz este un german care \u00eei omoar\u0103 pe nazi\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n Dar poate povestea mea preferat\u0103 este cea a lui M\u00e9lanie Laurent. Pentru ca Shosanna s\u0103 par\u0103 credibil\u0103 ca proiec\u021bionist\u0103, Tarantino a trimis-o la New Beverly Cinema din Los Angeles, unde a trecut printr-un adev\u0103rat \u201eprojectionist boot camp\u201d \u0219i a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 opereze proiectoare reale de film. Examenul final? S\u0103 proiecteze chiar Reservoir Dogs pentru public, singur\u0103 \u00een cabin\u0103, f\u0103r\u0103 ca spectatorii s\u0103 \u0219tie cine se afla \u00een spatele aparatului. M\u00e9lanie avea s\u0103 povesteasc\u0103 ulterior c\u00e2t de m\u00e2ndr\u0103 a fost c\u0103 totul a mers perfect.<\/p>\n\n\n\n Dar obsesia lui Tarantino pentru detaliu merge chiar mai departe: fictivului film de propagand\u0103 Nation\u2019s Pride nu i s-au realizat doar cele c\u00e2teva secunde necesare pentru poveste, ci i s-a dat suficient\u0103 via\u021b\u0103 \u00eenc\u00e2t Eli Roth s\u0103 \u00eel regizeze ca pe un film \u00een film propriu-zis, cu Daniel Br\u00fchl \u00een rol principal. Roth a filmat aproximativ 200 de cadre \u0219i a creat o versiune de sine st\u0103t\u0103toare de aproximativ cinci minute \u0219i jum\u0103tate. Un film \u00eentr-un film, fabulos!<\/p>\n\n\n\n Drag\u0103 cititorule, am ajuns \u0219i la finalul acestui articol despre un film despre care nu pot spune dec\u00e2t c\u0103 este legendar. Urm\u0103rindu-l \u00een seara aceea cu Toto, dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani de la realizarea lui, am \u00een\u021beles c\u0103 Inglourious Basterds nu a \u00eemb\u0103tr\u00e2nit absolut deloc, se simte la fel de proasp\u0103t ca \u00een prima zi. Este un film extraordinar, viu, un film care strig\u0103 din to\u021bi r\u0103runchii \u201eTarantino\u201d, dar care ne ofer\u0103, \u00een acela\u0219i timp, exact acel sentiment fascinant de spaghetti western amestecat cu iconografia celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial \u0219i cu \u00eentunericul perioadei naziste. \u0218i, cumva, \u00eel vedem aici \u0219i pe un Tarantino pu\u021bin mai \u00eembl\u00e2nzit. Violen\u021ba exist\u0103, bine\u00een\u021beles, \u00eens\u0103, pentru o mare parte din film, ea nu mai este permanent \u00een prim-plan, ci este l\u0103sat\u0103 s\u0103 izbucneasc\u0103 dup\u0103 perioade lungi de dialog \u0219i tensiune. Poate c\u0103 a\u0219a \u0219i trebuia s\u0103 fie. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, vorbim despre una dintre cele mai \u00eentunecate perioade din istoria Europei, iar Tarantino pare s\u0103 fi \u00een\u021beles foarte bine c\u0103 uneori cruzimea devine mai puternic\u0103 tocmai atunci c\u00e2nd nu este evident\u0103.<\/p>\n\n\n\n Bine\u00een\u021beles c\u0103 r\u0103m\u00e2ne memorabil felul \u00een care Christoph Waltz \u00ee\u0219i construie\u0219te locul \u00een acest film. Un actor fabulos, peste care Inglourious Basterds a pus, \u00een sf\u00e2r\u0219it, reflectorul interna\u021bional. Iar confirmarea a venit imediat: interpretarea lui Hans Landa i-a adus lui Waltz Oscarul pentru Best Supporting Actor, transform\u00e2nd definitiv acest rol \u00een momentul care i-a deschis por\u021bile cinematografiei mondiale.<\/p>\n\n\n\n Scena de \u00eenceput r\u0103m\u00e2ne, pentru mine, una dintre marile scene ale cinematografiei moderne. Dac\u0103 \u00een primele minute ai impresia c\u0103 poate urmeaz\u0103 ceva aproape comic, polite\u021bea lui Hans Landa \u00eencepe \u00eencet s\u0103 devin\u0103 ap\u0103s\u0103toare, apoi amenin\u021b\u0103toare, iar \u00een cele din urm\u0103 \u00een\u021belegi cruzimea extraordinar\u0103 care se ascunde \u00een spatele personajului. Landa ar fi putut rezolva totul rapid \u0219i brutal. \u00cen schimb, prefer\u0103 s\u0103 stea de vorb\u0103, s\u0103 observe, s\u0103 \u00eentrebe, s\u0103 aib\u0103 r\u0103bdare \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i construiasc\u0103 minu\u021bios momentul. Iar tocmai faptul c\u0103 Shosanna scap\u0103 din acea scen\u0103 \u00eei permite lui Tarantino s\u0103 duc\u0103 mai t\u00e2rziu ideea filmului \u00eentr-un loc aproape genial: cinema-ul ajunge s\u0103 se r\u0103zbune asupra istoriei chiar prin cinema. Avem un film \u00een film, propagand\u0103 folosit\u0103 drept arm\u0103 \u0219i, \u00eentr-un mod extraordinar de ironic, Goebbels, omul care \u00een\u021belesese perfect puterea imaginii cinematografice ca instrument politic, ajunge \u00een universul lui Tarantino s\u0103 fie \u00eenfr\u00e2nt chiar de aceast\u0103 putere. M\u0103 feresc s\u0103 fac o paralel\u0103 \u00eentre Tarantino \u0219i Goebbels ca oameni, bine\u00een\u021beles, mai degrab\u0103 observ cele dou\u0103 moduri radical opuse de a \u00een\u021belege for\u021ba cinemaului. Unul \u00eel folose\u0219te pentru propagand\u0103, cel\u0103lalt \u00eel folose\u0219te, c\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu, pentru a rescrie simbolic istoria.<\/p>\n\n\n\n \u00cen esen\u021b\u0103, a\u0219 putea spune c\u0103 Inglourious Basterds este manifestul artistic pe care cineastul Quentin Tarantino \u00eel aduce \u00een povestea cinematografic\u0103 a nazismului. Avem nenum\u0103rate filme despre al Treilea Reich, despre r\u0103zboi, lag\u0103re, persecu\u021bie \u0219i toate acele lucruri cumplite care au definit perioada aceasta. Inglourious Basterds vine \u00eens\u0103 cu o perspectiv\u0103 complet diferit\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i permite, poate mai mult dec\u00e2t multe alte filme, s\u0103 strecoare \u0219i z\u00e2mbetul \u00een aceast\u0103 poveste, f\u0103r\u0103 s\u0103 uite vreodat\u0103 ce realitate istoric\u0103 teribil\u0103 se afl\u0103 \u00een spatele lui. Dac\u0103 ar fi s\u0103 \u00eei repro\u0219ez ceva, poate c\u0103 a\u0219 privi c\u0103tre final, c\u0103tre acea desc\u0103tu\u0219are aproape total\u0103 de for\u021be, tipic Tarantino, care mi s-a p\u0103rut, pentru c\u00e2teva momente, pu\u021bin prea mult chiar \u0219i pentru acest film. Dar, pe de alt\u0103 parte, poate c\u0103 Inglourious Basterds nici nu putea s\u0103 se termine altfel. Pentru c\u0103 atunci n-ar mai fi fost Tarantino, nu-i a\u0219a? Te las cu acest g\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n Silviu TUDOR![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture6.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture7.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture8.png\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture9.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture10.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture11.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/10\/Picture12.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n
An article written in my sweet spot,\u00a0<\/em>
and this is what I\u2019ve heard.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Drag\u0103 cititorule, \u00eentr-o bun\u0103 sear\u0103 de august am avut ocazia s\u0103 aleg orice film a\u0219 fi vrut s\u0103 v\u0103d. Eram…\n","protected":false},"author":211,"featured_media":17543,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"csco_singular_sidebar":"","csco_page_header_type":"","csco_appearance_grid":"","csco_page_load_nextpost":"","csco_post_video_location":[],"csco_post_video_location_hash":"","csco_post_video_url":"","csco_post_video_bg_start_time":0,"csco_post_video_bg_end_time":0,"footnotes":""},"categories":[958,2044],"tags":[520,1585,2380,1013,2381,325,1168,538,1202],"class_list":["post-17542","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","category-guest-posts","category-recenzii-de-film","tag-avstore","tag-film","tag-guest-post","tag-home-cinema-2","tag-inglorious-basterds","tag-prezentare","tag-recenzie","tag-showroom","tag-silviu-tudor","cs-entry","cs-video-wrap"],"views":36,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17542","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/211"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17542"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17542\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17555,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17542\/revisions\/17555"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/17543"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17542"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17542"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17542"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}