![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture2-5.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\nPornesc de la importan\u021ba pe care o are ast\u0103zi acest album \u00een cercurile audiofile. Am \u00eent\u00e2lnit Take Five acum foarte mul\u021bi ani, chiar \u00een showroom-urile audio, acolo unde saxofonul lui Paul Desmond, bateria lui Joe Morello, contrabasul lui Eugene Wright \u0219i, bine\u00een\u021beles, pianul lui Dave Brubeck r\u0103sunau at\u00e2t de magic, indiferent de sistemul audio pe care le-ai fi ascultat.<\/p>\n\n\n\n
De-a lungul anilor, \u00eentregul album a devenit un standard pentru testarea unui sistem audio, audiofilii fiind aten\u021bi la aerul dintre instrumente, la senza\u021bia de spa\u021biu oferit\u0103 de \u00eenregistrare, dar \u0219i la c\u00e2t de vii par instrumentele. \u00cen esen\u021b\u0103, albumul este o capsul\u0103 a timpului care, pe un sistem audio bine calibrat, \u00ee\u021bi poate oferi o adev\u0103rat\u0103 c\u0103l\u0103torie \u00eenapoi c\u0103tre 1959.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd pui pe ascultaret Time Out, auzi de \u00eendat\u0103 o calitate special\u0103 a sunetului, rotund\u0103, corporal\u0103 \u0219i vie. Senza\u021bia c\u0103 totul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 chiar acum este extrem de real\u0103, iar aceasta este poate particularitatea cea mai important\u0103 a acestui disc. Daca ar fi sa descriu Take Five, relatez c\u0103 piesa porne\u0219te lent, cu un fel de mini-mar\u0219 propus de bateria lui Morello, imediat pianul lui Brubeck a\u0219az\u0103 ritmul, iar saxofonul lui Paul Desmond preia centrul scenei, cumva prin recitaluri separate, \u00eens\u0103 \u00eenfr\u0103\u021bite sub aceea\u0219i melodie.<\/p>\n\n\n\n Separa\u021bia dintre aceste instrumente este fascinant de bun\u0103 pentru o \u00eenregistrare din 1959. De asemenea, c\u00e2nd ascult Time Out, \u00eemi place s\u0103 \u00eenchid ochii \u0219i s\u0103 \u00eencerc s\u0103 identific dimensiunile studioului de \u00eenregistrare. Aceast\u0103 informa\u021bie chiar exist\u0103 pe \u00eenregistrare \u0219i este tare interesant de urm\u0103rit. \u00cens\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 toate acestea, ceea ce trebuie urm\u0103rit \u00eendeaproape este dinamica. Bateria lui Morello trece rapid de la lovituri discrete la lovituri puternice \u0219i mai ap\u0103sat caden\u021bate, ceea ce subliniaz\u0103 exact senza\u021bia de sunet viu pe care o men\u021bionam mai sus. De asemenea, pianul lui Brubeck este extrem de precis \u0219i de clar, de parc\u0103 ar respira.<\/p>\n\n\n\n \u00cens\u0103 ceea ce m\u0103 impresioneaz\u0103 de fiecare dat\u0103 la acest disc sunt, \u00een mod cert, timbrele, \u00een special cel al saxofonului, acesta av\u00e2nd corp, dar \u0219i delicate\u021be, f\u0103r\u0103 a fi strident. Pianul lui Dave are atac, dar \u0219i greutate, ambele sus\u021binute de o lungime perfect natural\u0103 a notei. Tobele lui Morello sunt \u0219i ele foarte vii \u0219i corporale, iar cinelele sunt prezente, dar nu agresive sau stridente. Comparativ cu alte discuri mai moderne, contrabasul lui Eugene Wright nu este gigantic sau extrem de corporal, fiind mai discret, integrat \u00een fundal \u0219i foarte ritmic.<\/p>\n\n\n\n \u00cen opinia mea, un motiv foarte clar pentru care acest disc sun\u0103 at\u00e2t de bine este chiar muzica \u0219i rolul fiec\u0103ruia dintre membrii cvartetului. Fiecare muzician are momentul s\u0103u extrem de bine definit, aproape matematic, fiecare porne\u0219te \u00eentr-un moment precis, p\u0103\u0219ind parc\u0103 sub lumina reflectoarelor \u0219i ocup\u00e2nd centrul scenei.<\/p>\n\n\n\n Ultimul condiment care parc\u0103 leag\u0103 totul \u0219i d\u0103 savoare discului este chiar imperfec\u021biunea sa. \u00cen 1959 existau \u00eenc\u0103 limit\u0103rile tehnice specifice perioadei \u0219i, de aceea, vom \u00eent\u00e2lni acea separa\u021bie pronun\u021bat\u0103 a canalelor st\u00e2nga-dreapta, caracteristic\u0103 multor discuri din acea epoc\u0103, dar \u0219i zgomotul de fond al benzii de magnetofon sau anumite edi\u021bii \u0219i masteriz\u0103ri care scot prea mult \u00een eviden\u021b\u0103 anumite pasaje.<\/p>\n\n\n\n Revenind la conceptul acestui disc, este interesant faptul c\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, a fost unul dintre acele albume de jazz care nu fuseser\u0103 concepute pentru a deveni standardul suprem de ast\u0103zi. Cu piesa sa fabuloas\u0103, Take Five, despre care, atunci c\u00e2nd o ascul\u021bi, ai impresia c\u0103 exist\u0103 dintotdeauna, toate atributele albumului l-au determinat s\u0103 devin\u0103 repede un disc celebru, care a f\u0103cut \u0219i mai cunoscute numele lui Paul Desmond, Joe Morello, Eugene Wright \u0219i, bine\u00een\u021beles, Dave Brubeck.<\/p>\n\n\n\n Continui periplul nostru cu un zoom-in asupra anului 1959 \u0219i a ceea ce \u00eensemna acesta din punctul de vedere al jazzului de atunci. Trebuie remarcat faptul c\u0103 ne aflam \u00een ni\u0219te vremuri legendare, \u00een acela\u0219i an fiind lansate albume precum Mingus Ah Um sau Kind of Blue, iar Dave Brubeck era deja un muzician de jazz foarte popular, inclusiv datorit\u0103 concertelor pe care le sus\u021binea \u00een campusurile universitare.<\/p>\n\n\n\n Time Out reprezenta un risc enorm pentru Columbia Records, fiind, \u00een esen\u021b\u0103, un disc atipic \u0219i ciudat, realizat de un cvartet de instrumenti\u0219ti \u0219i alc\u0103tuit din piese construite \u00een jurul unor m\u0103suri ritmice neobi\u0219nuite. P\u00e2n\u0103 \u0219i coperta era neconven\u021bional\u0103, o pictur\u0103 abstract\u0103, f\u0103r\u0103 imaginea celor care c\u00e2ntau. Reprezentan\u021bii Columbia aveau rezerve \u00een privin\u021ba tuturor acestor lucruri \u0219i se temeau c\u0103 discul nu va fi primit bine de public \u0219i c\u0103 nu se va putea dansa pe aceast\u0103 muzic\u0103, o chestiune extrem de important\u0103 pe vremea aceea. \u00cens\u0103, \u00een ciuda rezervelor ini\u021biale ale casei de discuri, albumul avea s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 un milion de exemplare v\u00e2ndute, s\u0103 intre \u00een National Recording Registry \u00een 2005 \u0219i \u00een Grammy Hall of Fame \u00een 2009.<\/p>\n\n\n\n Un lucru era cert, cvartetul lui Brubeck \u00ee\u0219i propusese un singur experiment major pentru acest disc: utilizarea unor ritmuri \u0219i m\u0103suri total neobi\u0219nuite \u00een jazz, cel pu\u021bin p\u00e2n\u0103 atunci. \u00cens\u0103 cum a ajuns Brubeck la aceste ritmuri \u0219i m\u0103suri?<\/p>\n\n\n\n Pentru a formula r\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare, trebuie s\u0103 ne \u00eentoarcem cu un an \u00eenainte, \u00een 1958, c\u00e2nd Brubeck, \u00een plin R\u0103zboi Rece, participa la un amplu turneu interna\u021bional. Pe vremea aceea, muzicienii de jazz erau trimi\u0219i \u00een diferite regiuni ale lumii ca adev\u0103ra\u021bi ambasadori culturali, jazzul fiind prezentat drept o expresie a libert\u0103\u021bii, improviza\u021biei \u0219i colabor\u0103rii. Timp de aproape patru luni, cvartetul lui Brubeck a sus\u021binut concerte, \u00eent\u00e2lniri \u0219i sesiuni muzicale \u00een Polonia, Turcia, India, Ceylon, actuala Sri Lanka, Pakistan, Afganistan, Iran \u0219i Irak.<\/p>\n\n\n\n Aici, Brubeck a intrat \u00een contact direct cu muzicieni pentru care ritmurile considerate neobi\u0219nuite \u00een jazzul american reprezentau o parte fireasc\u0103 a tradi\u021biei locale. Momentul decisiv s-a petrecut \u00een Turcia, unde Brubeck a auzit pe strad\u0103 c\u00e2\u021biva muzicieni c\u00e2nt\u00e2nd \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 de 9\/8, dar nu \u00een forma simetric\u0103 de 3+3+3, ci \u00eentr-o succesiune mult mai neobi\u0219nuit\u0103 pentru urechea occidental\u0103, 2+2+2+3. Fascinat, a memorat ritmul \u0219i, ajuns la \u00eent\u00e2lnirea cu orchestra unui post de radio, l-a reprodus vocal \u00een fa\u021ba muzicienilor turci. Ace\u0219tia au \u00eenceput imediat s\u0103 improvizeze pe el, iar unul dintre ei i-a explicat c\u0103, pentru ei, acel ritm era la fel de natural precum bluesul pentru americani.<\/p>\n\n\n\n \u00centors acas\u0103, Brubeck nu a copiat pur \u0219i simplu muzica auzit\u0103, ci a transformat acel ritm \u00eentr-o compozi\u021bie proprie, combin\u00e2nd m\u0103sura turceasc\u0103 de 9\/8 cu forma clasic\u0103 de rondo \u0219i cu pasaje americane de jazz \u0219i blues \u00een 4\/4. A\u0219a s-a n\u0103scut \u201eBlue Rondo \u00e0 la Turk\u201d \u0219i, odat\u0103 cu ea, ideea unui album \u00eentreg construit \u00een jurul timpului muzical.<\/p>\n\n\n\n Drag\u0103 melomanule, trebuie s\u0103 \u00een\u021belegem c\u00e2t de remarcabile sunt m\u0103surile speciale explorate pe Time Out, dat fiind c\u0103 jazzul anilor \u201950 era dominat de 4\/4 \u0219i, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 mai mic\u0103, de 3\/4. Time Out exploreaz\u0103 m\u0103suri precum 9\/8 \u0219i 5\/4, dar \u0219i diferite combina\u021bii \u0219i alternan\u021be \u00eentre ritmurile ternare \u0219i cele binare. A\u0219a cum observam \u0219i mai sus, \u201eBlue Rondo \u00e0 la Turk\u201d folose\u0219te un 9\/8 organizat \u00een grupuri de 2+2+2+3, \u201eTake Five\u201d este construit\u0103 \u00een 5\/4, iar \u201eThree to Get Ready\u201d \u0219i \u201eKathy\u2019s Waltz\u201d pun \u00een rela\u021bie m\u0103suri ternare \u0219i cvadruple.<\/p>\n\n\n\n Bine\u00een\u021beles \u00eens\u0103 c\u0103 Time Out nu ar fi putut deveni ceea ce este ast\u0103zi f\u0103r\u0103 fabulosul cvartet \u0219i f\u0103r\u0103 ceilal\u021bi oameni implica\u021bi \u00een proiect. Am alc\u0103tuit mai jos o list\u0103 cu principalii protagoni\u0219ti \u0219i \u021bi-am preg\u0103tit c\u00e2te un scurt paragraf despre fiecare.<\/p>\n\n\n\n \u00cencep cu Dave Brubeck \u0219i \u00ee\u021bi m\u0103rturisesc c\u0103 acesta nu era deloc un necunoscut atunci c\u00e2nd a intrat \u00een studio pentru a \u00eenregistra Time Out, ci unul dintre cei mai populari \u0219i mai respecta\u021bi muzicieni de jazz ai Americii. N\u0103scut \u00een 1920, \u00een Concord, California, \u00eentr-o familie de muzicieni, dar crescut \u00een mare parte la ferma tat\u0103lui s\u0103u, Brubeck \u00eencepuse s\u0103 c\u00e2nte la pian \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie \u0219i intrase \u00een forma\u021bii locale \u00eenc\u0103 din adolescen\u021b\u0103. A studiat la College of the Pacific, a servit \u00een armata american\u0103 \u00een timpul celui de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial, iar dup\u0103 r\u0103zboi a aprofundat compozi\u021bia cu Darius Milhaud, cel care l-a \u00eencurajat s\u0103 combine libertatea jazzului cu structurile muzicii clasice. \u00cen 1951 a format Dave Brubeck Quartet \u00eempreun\u0103 cu Paul Desmond, iar p\u00e2n\u0103 \u00een 1954 ajunsese deja pe coperta revistei Time, o recunoa\u0219tere enorm\u0103 pentru un muzician de jazz al acelei perioade. La sesiunile din vara anului 1959, Brubeck avea 38 de ani \u0219i se afla \u00eentr-un moment de maxim\u0103 maturitate artistic\u0103, cvartetul s\u0103u clasic, completat de Joe Morello \u0219i Eugene Wright, fiind deja foarte bine sudat \u00een urma concertelor \u0219i turneelor sus\u021binute \u00eempreun\u0103. \u00cen plan personal, era c\u0103s\u0103torit de aproape 17 ani cu Iola Whitlock, partenera sa de via\u021b\u0103, colaboratoarea \u0219i managerul s\u0103u, \u00eempreun\u0103 cu care avea deja cinci copii, familia locuind \u00eenc\u0103 \u00een California \u0219i preg\u0103tindu-se s\u0103 se mute, \u00een anul urm\u0103tor, pe Coasta de Est. Brubeck avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 activ timp de peste \u0219ase decenii, explor\u00e2nd at\u00e2t jazzul, c\u00e2t \u0219i muzica orchestral\u0103, coral\u0103 \u0219i religioas\u0103, p\u00e2n\u0103 la moartea sa, \u00een 2012, cu doar o zi \u00eenainte de a \u00eemplini 92 de ani.<\/p>\n\n\n\n Merg mai departe cu Paul Desmond, adev\u0103ratul poet al cvartetului. Acesta s-a n\u0103scut \u00een 1924, \u00een San Francisco, sub numele Paul Emil Breitenfeld. Tat\u0103l s\u0103u era pianist, organist \u0219i aranjor, inclusiv pentru cinematografele filmului mut, astfel \u00eenc\u00e2t muzica a fost prezent\u0103 \u00eenc\u0103 din copil\u0103ria sa. Desmond a \u00eenceput cu clarinetul, apoi a trecut la saxofonul alto \u00een perioada studiilor la San Francisco State College, \u00eenainte de a fi recrutat \u00een armata american\u0103 \u00een timpul celui de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial. Tocmai \u00een armat\u0103 l-a \u00eent\u00e2lnit pentru prima dat\u0103 pe Dave Brubeck, iar dup\u0103 r\u0103zboi cei doi aveau s\u0103 descopere o compatibilitate muzical\u0103 aproape miraculoas\u0103. \u00cen 1951, Desmond a devenit membru al Dave Brubeck Quartet, iar sunetul s\u0103u delicat, aerisit \u0219i elegant a ajuns s\u0103 reprezinte contrapunctul perfect pentru pianul robust \u0219i percutant al lui Brubeck. La sesiunile albumului Time Out, din vara anului 1959, Desmond avea 34 de ani \u0219i c\u00e2nta deja al\u0103turi de Brubeck de aproape un deceniu, fiind nu doar saxofonistul forma\u021biei, ci \u0219i unul dintre principalii s\u0103i arhitec\u021bi muzicali. Era un om cultivat, pasionat de literatur\u0103, \u00eenzestrat cu un umor sec \u0219i cu o personalitate mult mai discret\u0103 dec\u00e2t celebritatea de care avea s\u0103 se bucure. \u00cen timpul preg\u0103tirii albumului, Brubeck i-a cerut s\u0103 compun\u0103 o tem\u0103 care s\u0103 se potriveasc\u0103 ritmului \u00een 5\/4 explorat de Joe Morello, iar Desmond a adus dou\u0103 idei melodice pe care Brubeck le-a ajutat s\u0103 devin\u0103 Take Five. Piesa, c\u0103reia autorul ei nu i-a intuit ini\u021bial amploarea succesului, avea s\u0103 devin\u0103 cea mai cunoscut\u0103 compozi\u021bie a cvartetului \u0219i una dintre cele mai populare teme din \u00eentreaga istorie a jazzului. Dup\u0103 destr\u0103marea cvartetului, \u00een 1967, Desmond a continuat s\u0103 \u00eenregistreze al\u0103turi de muzicieni precum Gerry Mulligan, Chet Baker, Jim Hall \u0219i Ed Bickert, p\u0103str\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la final acel sunet inconfundabil despre care spunea c\u0103 ar trebui s\u0103 semene cu un martini sec. A murit \u00een 1977, la doar 52 de ani, din cauza cancerului pulmonar, iar drepturile sale de autor pentru Take Five au fost l\u0103sate Crucii Ro\u0219ii Americane, transform\u00e2nd succesul piesei \u00eentr-o mo\u0219tenire care continu\u0103 s\u0103 fac\u0103 bine mult timp dup\u0103 dispari\u021bia sa.<\/p>\n\n\n Joe Morello, motorul ritmic al cvartetului, s-a n\u0103scut \u00een 1928, la Springfield, Massachusetts, \u0219i a avut un \u00eenceput de drum cu totul nea\u0219teptat pentru unul dintre viitorii mari bateri\u0219ti ai jazzului. Afectat \u00eenc\u0103 de la na\u0219tere de probleme serioase de vedere, \u0219i-a \u00eendreptat aten\u021bia c\u0103tre muzic\u0103 \u0219i a \u00eenceput s\u0103 studieze vioara la v\u00e2rsta de \u0219ase ani, demonstr\u00e2nd foarte devreme un talent ie\u0219it din comun. Dup\u0103 ce l-a auzit \u00eens\u0103 pe marele Jascha Heifetz \u0219i a ajuns la concluzia c\u0103 nu va putea ob\u021bine niciodat\u0103 acel sunet, Morello a renun\u021bat la vioar\u0103 \u0219i, la 15 ani, s-a orientat c\u0103tre baterie. A studiat riguros cu Joe Sefcik, George Lawrence Stone \u0219i, mai t\u00e2rziu, Billy Gladstone, dob\u00e2ndind o tehnic\u0103 extraordinar\u0103, dar \u0219i convingerea c\u0103 trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentotdeauna \u00een slujba muzicii. Dup\u0103 mutarea la New York, a c\u00e2ntat al\u0103turi de arti\u0219ti precum Tal Farlow, Johnny Smith, Stan Kenton \u0219i Marian McPartland, iar \u00een 1956 a acceptat ceea ce trebuia s\u0103 fie doar un turneu de dou\u0103 luni al\u0103turi de Dave Brubeck Quartet, colaborare care avea s\u0103 dureze peste 12 ani. La primele sesiuni pentru Time Out, din iunie \u0219i iulie 1959, Morello avea 30 de ani, \u00eemplinind 31 de ani \u00eenaintea ultimei sesiuni, \u0219i venea dup\u0103 amplul turneu interna\u021bional din 1958, experien\u021b\u0103 care preg\u0103tise cvartetul pentru explorarea m\u0103surilor ritmice neobi\u0219nuite. Mai mult dec\u00e2t un simplu tobo\u0219ar, el a fost esen\u021bial pentru \u00eentregul concept al albumului, fiind capabil s\u0103 transforme ritmurile impare \u00een ritmuri fire\u0219ti \u0219i elastice. Ritmul s\u0103u \u00een 5\/4 a stat la baza piesei Take Five, conceput\u0103 ini\u021bial pentru a-i pune \u00een valoare interpretarea, iar solo-ul s\u0103u, construit mai degrab\u0103 din spa\u021biu, accente \u0219i treceri peste grani\u021bele m\u0103surii dec\u00e2t din vitez\u0103 demonstrativ\u0103, avea s\u0103 devin\u0103 unul dintre cele mai cunoscute solo-uri de baterie din istoria jazzului. Dup\u0103 \u00eencheierea perioadei Brubeck, Morello \u0219i-a dedicat o mare parte a vie\u021bii pred\u0103rii, clinicilor muzicale \u0219i scrierii unor lucr\u0103ri fundamentale despre tehnica bateriei, influen\u021b\u00e2nd genera\u021bii \u00eentregi de muzicieni p\u00e2n\u0103 la moartea sa, \u00een 2011, la v\u00e2rsta de 82 de ani.<\/p>\n\n\n\n Eugene Wright, cunoscut \u00een lumea jazzului sub porecla \u201eThe Senator\u201d, s-a n\u0103scut \u00een 1923, la Chicago, \u0219i a \u00eenceput s\u0103 studieze muzica interpret\u00e2nd la cornet \u00een perioada \u0219colii. Ulterior, a trecut la contrabas, instrument pe care l-a \u00eenv\u0103\u021bat \u00een mare parte singur, iar \u00een anii \u201940 conducea deja propria forma\u021bie de 16 membri, numit\u0103 Dukes of Swing. Modelul s\u0103u muzical era Walter Page, contrabasistul legendarei sec\u021biuni ritmice a orchestrei lui Count Basie, iar Wright avea s\u0103 ajung\u0103 el \u00eensu\u0219i s\u0103 c\u00e2nte al\u0103turi de Basie, dar \u0219i de arti\u0219ti precum Billie Holiday, Charlie Parker, Gene Ammons, Sonny Stitt \u0219i Carmen McRae. Dave Brubeck l-a cooptat \u00een cvartet pentru turneul interna\u021bional organizat de Departamentul de Stat \u00een 1958, iar \u00een acel an Wright a devenit membru al forma\u021biei, complet\u00e2nd formula clasic\u0103 al\u0103turi de Brubeck, Paul Desmond \u0219i Joe Morello. La sesiunile pentru Time Out, desf\u0103\u0219urate \u00een vara anului 1959, \u201eThe Senator\u201d avea 36 de ani \u0219i era cel mai nou membru al cvartetului, \u00eens\u0103 rolul s\u0103u era fundamental. Liniile sale de contrabas, solide, precise \u0219i lipsite de orice ostenta\u021bie, ofereau punctul de stabilitate de care ceilal\u021bi muzicieni aveau nevoie pentru a explora m\u0103surile impare \u0219i poliritmiile albumului. Brubeck avea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 Wright p\u0103stra ritmul f\u0103r\u0103 s\u0103 se abat\u0103, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd Morello c\u00e2nta un contraritm, iar pianul \u0219i saxofonul evoluau \u00eentr-o alt\u0103 direc\u021bie ritmic\u0103. Tocmai aceast\u0103 stabilitate face ca experimentele de pe Time Out s\u0103 nu par\u0103 exerci\u021bii matematice, ci muzic\u0103 vie, cursiv\u0103 \u0219i perfect coerent\u0103. Prezen\u021ba lui Wright avea \u0219i o semnifica\u021bie uman\u0103 important\u0103. Fiind singurul muzician de culoare din cvartet, acesta s-a confruntat direct cu segregarea rasial\u0103 din Statele Unite, unele universit\u0103\u021bi \u0219i s\u0103li de concerte cer\u00e2ndu-i lui Brubeck s\u0103 \u00eel \u00eenlocuiasc\u0103 sau s\u0103 \u00eel \u021bin\u0103 \u00een afara privirii publicului. Brubeck a refuzat s\u0103 c\u00e2nte f\u0103r\u0103 el, accept\u00e2nd chiar anularea unor concerte, iar Wright a devenit astfel nu doar temelia ritmic\u0103 a forma\u021biei, ci \u0219i o parte important\u0103 a luptei acesteia pentru egalitate. Dup\u0103 desp\u0103r\u021birea cvartetului, a continuat s\u0103 c\u00e2nte, s\u0103 \u00eenregistreze muzic\u0103 pentru film \u0219i televiziune \u0219i s\u0103 predea, conduc\u00e2nd inclusiv departamentul de jazz al University of Cincinnati. A murit \u00een 2020, la v\u00e2rsta de 97 de ani, fiind ultimul membru r\u0103mas \u00een via\u021b\u0103 al formulei clasice Dave Brubeck Quartet.<\/p>\n\n\n\n De asemenea, discul nu ar fi ceea ce este ast\u0103zi f\u0103r\u0103 alte personaje-cheie, iar aici voi continua cu produc\u0103torul, legendarul Teo Macero, care a lucrat la Columbia Records timp de aproximativ dou\u0103 decenii \u0219i care, pe l\u00e2ng\u0103 Time Out, a produs \u0219i celebrul Bitches Brew al lui Miles Davis. Macero a fost mai mult dec\u00e2t un simplu produc\u0103tor, acesta era \u0219i saxofonist, compozitor \u0219i muzician format la Juilliard, ceea ce i-a permis s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 foarte bine experimentul pus la cale de Brubeck. \u00cen loc s\u0103 \u00eencerce s\u0103 simplifice ideile albumului sau s\u0103 le transforme \u00eentr-un produs mai conven\u021bional, el a coordonat sesiunile astfel \u00eenc\u00e2t complexitatea m\u0103surilor impare s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 intact\u0103, f\u0103r\u0103 ca muzica s\u0103 \u00ee\u0219i piard\u0103 accesibilitatea \u0219i naturale\u021bea.<\/p>\n\n\n\n Pe l\u00e2ng\u0103 Macero, un rol fundamental l-a jucat \u0219i inginerul de sunet Frederick Plaut, practic omul din spatele sunetului, cel care a captat tocmai naturale\u021bea \u0219i acel echilibru special dintre instrumente, dar \u0219i senza\u021bia de sunet \u201eviu\u201d.<\/p>\n\n\n\n Prin intermediul lui Plaut ajung \u0219i la felul \u00een care a fost \u00eenregistrat Time Out, \u00een legendarul Columbia 30th Street Studio din New York, o fost\u0103 biseric\u0103 apreciat\u0103 pentru acustica \u0219i reverbera\u021bia sa natural\u0103. Plaut a reu\u0219it s\u0103 p\u0103streze un echilibru remarcabil \u00eentre instrumente, pianul av\u00e2nd greutate \u0219i atac, saxofonul respir\u00e2nd liber, contrabasul oferind stabilitate, iar bateria lui Joe Morello r\u0103m\u00e2n\u00e2nd spectaculoas\u0103, dinamic\u0103 \u0219i perfect conturat\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 acopere restul forma\u021biei. Spa\u021biul pe care \u00eel auzim \u00eentre muzicieni \u0219i ambian\u021ba care \u00eenconjoar\u0103 fiecare not\u0103 nu sunt simple ornamente audiofile, ci o parte esen\u021bial\u0103 din magia albumului, rezultatul \u00eent\u00e2lnirii dintre acustica unei \u00eenc\u0103peri extraordinare \u0219i sensibilitatea unui inginer care a \u0219tiut c\u00e2t s\u0103 \u00eenregistreze \u0219i, la fel de important, c\u00e2t s\u0103 nu intervin\u0103.<\/p>\n\n\n\n Time Out nu a fost \u00eenregistrat \u00eentr-o singur\u0103 sesiune, ci \u00een trei etape desf\u0103\u0219urate \u00een vara anului 1959, pe 25 iunie, 1 iulie \u0219i 18 august, \u00een Columbia 30th Street Studio din New York. Prima \u00eent\u00e2lnire a cvartetului cu studioul a produs versiunile definitive ale pieselor \u201eThree to Get Ready\u201d, \u201eKathy\u2019s Waltz\u201d \u0219i \u201eEverybody\u2019s Jumpin\u2019\u201d. Pe 1 iulie au fost \u00eenregistrate \u201eStrange Meadow Lark\u201d \u0219i \u201eTake Five\u201d, iar sesiunea din 18 august a completat albumul cu \u201eBlue Rondo \u00e0 la Turk\u201d \u0219i \u201ePick Up Sticks\u201d. Faptul c\u0103 albumul a avut nevoie de trei sesiuni ne arat\u0103 c\u0103 nu a fost vorba despre o simpl\u0103 interpretare spontan\u0103, surprins\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 sear\u0103. Muzicienii \u00eenc\u0103 descopereau cum s\u0103 fac\u0103 aceste m\u0103suri neobi\u0219nuite s\u0103 curg\u0103 firesc, \u00eencerc\u00e2nd diferite tempouri, accente, introduceri \u0219i structuri, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd fiecare pies\u0103 \u0219i-a g\u0103sit forma final\u0103.<\/p>\n\n\n M\u0103 \u00eentorc la locul \u00eenregistr\u0103rii, Columbia 30th Street Studio, pentru c\u0103 este extrem de important s\u0103 subliniez c\u0103 acesta a avut un rol esen\u021bial \u00een sunetul special al albumului Time Out. Supranumit \u0219i \u201eThe Church\u201d, studioul fusese amenajat \u00eentr-o fost\u0103 biseric\u0103 \u0219i era renumit pentru dimensiunile sale generoase \u0219i pentru acustica ampl\u0103 \u0219i natural\u0103. \u00cen locul unui sunet uscat, ob\u021binut prin izolarea complet\u0103 a fiec\u0103rui instrument, camera permitea notelor s\u0103 respire \u0219i s\u0103 interac\u021bioneze cu spa\u021biul din jur. Pianul lui Brubeck p\u0103streaz\u0103 greutatea \u0219i atacul clapelor, saxofonul lui Desmond pare suspendat \u00een aer, contrabasul lui Wright are o pozi\u021bie clar\u0103, iar bateria lui Morello beneficiaz\u0103 de energie \u0219i amploare f\u0103r\u0103 s\u0103 acopere restul forma\u021biei.<\/p>\n\n\n\n Fred Plaut nu a \u00eencercat s\u0103 elimine acustica \u00eenc\u0103perii, ci a folosit-o ca parte a \u00eenregistr\u0103rii, g\u0103sind un echilibru \u00eentre sunetul direct al instrumentelor \u0219i ambian\u021ba studioului. Cl\u0103direa era at\u00e2t de important\u0103 pentru Columbia, \u00eenc\u00e2t echipa tehnic\u0103 dezvoltase inclusiv panouri \u0219i elemente acustice mobile pentru a controla enormul spa\u021biu al fostei biserici.<\/p>\n\n\n\n Cercetarea benzilor originale a scos la iveal\u0103 aproximativ 24 de \u00eencerc\u0103ri ale piesei \u201eTake Five\u201d, anterioare versiunii finale. \u00cen cazul altor piese, precum \u201eKathy\u2019s Waltz\u201d \u0219i \u201eStrange Meadow Lark\u201d, versiunile finale con\u021bineau por\u021biuni \u00eembinate din duble suplimentare. Editarea presupunea atunci t\u0103ierea \u0219i reunirea fizic\u0103 a benzii magnetice, astfel \u00eenc\u00e2t impresia de interpretare \u201evie\u201d pe care o p\u0103streaz\u0103 albumul este rezultatul \u00eent\u00e2lnirii dintre spontaneitatea cvartetului \u0219i o munc\u0103 atent\u0103 de selec\u021bie \u0219i montaj.<\/p>\n\n\n\n Pentru aprofundarea acestor sesiuni, recomand discul Time OutTakes, lansat \u00een 2020, dup\u0103 descoperirea \u00een arhiva familiei Brubeck a unor benzi nefolosite din sesiunile originale. Discul con\u021bine versiuni alternative ale celor mai multe compozi\u021bii de pe Time Out, dar \u0219i conversa\u021bii \u00eentre membrii cvartetului, permi\u021b\u00e2ndu-ne s\u0103 \u00eei auzim nu ca pe patru muzicieni care au intrat \u00een studio \u0219i au creat instantaneu un album perfect, ci ca pe ni\u0219te arti\u0219ti care \u00eencearc\u0103, gre\u0219esc, discut\u0103 \u0219i construiesc albumul.<\/p>\n\n\n\n \u00cen versiunea alternativ\u0103 a piesei \u201eTake Five\u201d se simte c\u00e2t de dificil era \u00eenc\u0103 pentru forma\u021bie s\u0103 transforme m\u0103sura de 5\/4 \u00eentr-un ritm complet natural, \u00een timp ce o alt\u0103 interpretare a piesei \u201eCathy\u2019s Waltz\u201d a fost considerat\u0103 de Chris Brubeck comparabil\u0103 sau poate chiar mai bun\u0103 dec\u00e2t cea aleas\u0103 pentru albumul original. Time OutTakes nu ar trebui s\u0103 lipseasc\u0103 din colec\u021bia de audi\u021bie a niciunui fan al Dave Brubeck Quartet.<\/p>\n\n\n Revenind la povestea piesei \u201eTake Five\u201d, dup\u0103 cum observam \u0219i la \u00eenceputul articolului, aceasta fusese g\u00e2ndit\u0103 ini\u021bial mai degrab\u0103 ca un cadru \u00een care Joe Morello s\u0103 \u00ee\u0219i poat\u0103 demonstra m\u0103iestria. Brubeck \u00eel auzise pe Morello \u00eenc\u0103lzindu-se pe un ritm \u00een 5\/4 \u0219i i-a cerut saxofonistului Paul Desmond s\u0103 transforme acea idee \u00eentr-o compozi\u021bie. Desmond a venit cu dou\u0103 fragmente melodice, iar Brubeck le-a ordonat, le-a legat \u00eentr-o structur\u0103 coerent\u0103 \u0219i a inventat titlul \u201eTake Five\u201d, o trimitere at\u00e2t la m\u0103sura de cinci timpi, c\u00e2t \u0219i la expresia american\u0103 folosit\u0103 pentru o pauz\u0103 scurt\u0103. Compozi\u021bia \u00eei apar\u021bine oficial lui Paul Desmond, \u00eens\u0103 numele lui Dave Brubeck a r\u0103mas inseparabil de pies\u0103, deoarece aceasta a fost \u00eenregistrat\u0103 de The Dave Brubeck Quartet, a ap\u0103rut pe albumul condus de el, iar interven\u021bia sa a fost decisiv\u0103 \u00een transformarea ideilor lui Desmond \u0219i Morello \u00een forma definitiv\u0103 pe care o cunoa\u0219tem ast\u0103zi. Aproape jum\u0103tate din \u00eenregistrare este dedicat\u0103 bateriei, de\u0219i nu avem un solo complet izolat, pianul \u0219i contrabasul continu\u00e2nd acea tem\u0103 repetitiv\u0103 peste care Morello deplaseaz\u0103 accentele, modific\u0103 intensitatea \u0219i pare s\u0103 se joace cu limitele m\u0103surii, f\u0103r\u0103 s\u0103 piard\u0103 nicio clip\u0103 ritmul. Benzile alternative publicate ulterior pe Time OutTakes ne arat\u0103 c\u0103 aceast\u0103 naturale\u021be nu a ap\u0103rut instantaneu, cvartetul \u00eent\u00e2mpin\u00e2nd dificult\u0103\u021bi \u00een transformarea noii m\u0103suri \u00eentr-un groove care s\u0103 curg\u0103 f\u0103r\u0103 efort. Un efort creativ fascinant.<\/p>\n\n\n Nu a\u0219 putea \u00eencheia acest articol f\u0103r\u0103 s\u0103 vorbesc \u0219i despre coperta sa. Aceasta este aproape la fel de celebr\u0103 precum muzica pe care o ascunde \u0219i a fost realizat\u0103 de S. Neil Fujita, pictor, designer grafic \u0219i director artistic al casei Columbia Records \u00een acea perioad\u0103. \u00centr-o vreme \u00een care albumele de jazz erau prezentate adesea prin fotografii ale muzicienilor, Brubeck \u0219i-a dorit ca Time Out s\u0103 poarte pe copert\u0103 o pictur\u0103 abstract\u0103, alegere care a st\u00e2rnit rezerve \u00een interiorul companiei, al\u0103turi de celelalte elemente considerate greu de v\u00e2ndut, compozi\u021bii originale, ritmuri neobi\u0219nuite \u0219i lipsa unor standarde cunoscute.<\/p>\n\n\n\n Fujita, care folosea frecvent propriile picturi pentru a le oferi albumelor Columbia o identitate modern\u0103, a creat o compozi\u021bie alc\u0103tuit\u0103 din forme neregulate, linii, pete de culoare \u0219i suprafe\u021be care par s\u0103 se mi\u0219te \u0219i s\u0103 se intersecteze, asemenea ritmurilor de pe disc. Coperta nu spune o poveste concret\u0103 \u0219i nu trebuie \u201ecitit\u0103\u201d ca o imagine figurativ\u0103, \u00eens\u0103 poate fi v\u0103zut\u0103 ca o transpunere vizual\u0103 a muzicii. Fiecare form\u0103 pare s\u0103 urmeze propria direc\u021bie \u0219i propriul tempo, dar toate ajung s\u0103 func\u021bioneze \u00eempreun\u0103 \u00eentr-un echilibru surprinz\u0103tor. Culorile puternice \u0219i geometria fragmentat\u0103 sugereaz\u0103 modernitate, sincop\u0103, mi\u0219care \u0219i ruperea conven\u021biilor, exact ceea ce f\u0103cea \u0219i cvartetul prin m\u0103surile de 5\/4 \u0219i 9\/8 sau prin alternan\u021bele ritmice ale albumului.<\/p>\n\n\n\n Alegerea unei picturi \u00een locul unei fotografii transmitea, a\u0219adar, c\u0103 Time Out nu trebuia privit doar ca o nou\u0103 apari\u021bie semnat\u0103 de Dave Brubeck Quartet, ci ca o oper\u0103 complet\u0103, \u00een care experimentul muzical \u0219i cel vizual vorbeau aceea\u0219i limb\u0103. Originalul picturii avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een posesia lui Brubeck \u0219i s\u0103 ocupe un loc important \u00een camera sa dedicat\u0103 muzicii, semn c\u0103 imaginea lui Fujita devenise inseparabil\u0103 de identitatea albumului.<\/p>\n\n\n\n Continu\u00e2nd cu ultima sec\u021biune a acestui articol, ridic \u00eentrebarea: \u201eCare versiune a albumului Time Out este cea mai bun\u0103 \u0219i ar trebui s\u0103 fac\u0103 parte din colec\u021bia mea?\u201d. Nu exist\u0103, din p\u0103cate, un r\u0103spuns definitiv la aceast\u0103 \u00eentrebare. De-a lungul anilor au ap\u0103rut nenum\u0103rate edi\u021bii ale acestui disc, diferite mixuri, fie mono, fie stereo, masteriz\u0103ri \u0219i remasteriz\u0103ri realizate de diferite case de discuri. Pe coperta acestui articol po\u021bi observa vinilul din colec\u021bia mea, nimic extraordinar, o edi\u021bie DOL cu num\u0103rul de catalog DOL705HP. Aceasta este o edi\u021bie de tip picture disc, av\u00e2nd imprimat\u0103 pe suprafa\u021ba vinilului chiar coperta albumului. Discul arat\u0103 extrem de bine, \u00eens\u0103 \u00ee\u021bi m\u0103rturisesc c\u0103 nu se aude la fel de grozav.<\/p>\n\n\n \u00cen imaginea de mai sus po\u021bi observa \u00eens\u0103 discul din colec\u021bia mea. Este, de fapt, un SACD publicat de Columbia, cu num\u0103rul de catalog CH 65122. Pe acesta \u00eel vei g\u0103si la un pre\u021b decent \u0219i \u00ee\u021bi m\u0103rturisesc c\u0103 se aude extrem de bine. De asemenea, \u00ee\u021bi recomand edi\u021biile Analogue Productions, at\u00e2t pe SACD, c\u00e2t \u0219i pe LP, \u00een general, cu acestea nu vei da gre\u0219.<\/p>\n\n\n\n Ajung\u00e2nd la finalul acestui articol, m\u0103 reg\u0103sesc \u00een fa\u021ba poate a celei mai dificile concluzii pe care a trebuit s\u0103 o formulez. Dac\u0103 ar fi s\u0103 pornesc de la ceva, voi porni chiar de la numele s\u0103u, Time Out, un nume at\u00e2t de simplu, dar care \u00eenseamn\u0103 at\u00e2t de multe.<\/p>\n\n\n\n Cineva care nu cunoa\u0219te povestea m\u0103surilor muzicale speciale ale acestui album poate asocia simplu titlul Time Out cu ideea c\u0103 timpul s-a oprit sau a ajuns la cap\u0103t. Privit astfel, titlul albumului devine un paradox, pentru c\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, timpul lui Time Out nu s-a terminat niciodat\u0103. \u00cenc\u0103 de c\u00e2nd a fost lansat, albumul a devenit etern, complet nemuritor, av\u00e2nd timp din bel\u0219ug \u00eenaintea sa \u0219i promisiunea de a r\u0103m\u00e2ne viu mult dup\u0103 ce noi nu vom mai fi.<\/p>\n\n\n\n \u00cens\u0103, dac\u0103 \u00eei cunoa\u0219tem povestea \u0219i m\u0103surile muzicale speciale, \u00een\u021belegem c\u0103 numele ales de Brubeck are o semnifica\u021bie aparte \u0219i poate fi interpretat cu totul diferit. \u00cen englez\u0103, time \u00eenseamn\u0103 \u201etimp\u201d, dar, \u00een context muzical, poate desemna \u0219i m\u0103sura sau organizarea ritmic\u0103, iar expresia time out \u00eenseamn\u0103 \u0219i \u201epauz\u0103\u201d, o scurt\u0103 ie\u0219ire din desf\u0103\u0219urarea obi\u0219nuit\u0103 a lucrurilor. Brubeck o folose\u0219te aici pentru a sugera c\u0103 albumul iese din m\u0103sura muzical\u0103 conven\u021bional\u0103 a jazzului. \u00cen rom\u00e2ne\u0219te, am putea interpreta poetic acest titlu drept \u201ea ie\u0219i din m\u0103sur\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n Tocmai aceste fine\u021buri ale discului sunt cele care \u00eel propulseaz\u0103 spre eternitatea pe care o men\u021bionam mai sus. Time Out \u0219i piesa \u201eTake Five\u201d r\u0103m\u00e2n memorabile at\u00e2t pentru melomani, c\u00e2t \u0219i pentru audiofili, \u00eembin\u00e2nd cu succes valoarea muzical\u0103 \u0219i calitatea \u00eenregistr\u0103rii, dou\u0103 lucruri care nu sunt \u00eentotdeauna \u00eent\u00e2lnite \u00eempreun\u0103.<\/p>\n\n\n\n Time Out r\u0103m\u00e2ne un experiment care a revolu\u021bionat jazzul \u0219i a influen\u021bat profund muzica anilor \u201960, dar care r\u0103m\u00e2ne modern \u0219i ast\u0103zi, viu, curajos \u0219i, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, etern, reu\u0219ind s\u0103 p\u0103streze \u00een \u00eenregistrare ceea ce este, de fapt, definitoriu pentru acest disc, interac\u021biunea \u0219i sinergia dintre cei patru, Brubeck, Paul Desmond, Joe Morello \u0219i Eugene Wright. O leg\u0103tur\u0103 muzical\u0103 care r\u0103m\u00e2ne complet vie \u0219i la aproape \u0219apte decenii de c\u00e2nd a fost \u00eenregistrat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Silviu TUDOR![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture3-4.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture4-2.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture5-3-1024x768.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture6-3.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture7-3.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture8-3.jpg\")
<\/figure>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture9-2.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture10-3.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture11-4.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/Picture12-3.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\n
An article written in my sweet spot,<\/em>
and this is what I\u2019ve heard.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Drag\u0103 melomanule, s\u0103pt\u0103m\u00e2na aceasta voi pune lupa pe unul dintre cele mai ascultate albume din lumea audiofililor, un…\n","protected":false},"author":211,"featured_media":17408,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"csco_singular_sidebar":"","csco_page_header_type":"","csco_appearance_grid":"","csco_page_load_nextpost":"","csco_post_video_location":[],"csco_post_video_location_hash":"","csco_post_video_url":"","csco_post_video_bg_start_time":0,"csco_post_video_bg_end_time":0,"footnotes":""},"categories":[1167,958,912],"tags":[520,2347,1143,491,484,2348,1168,1197,2349,1198],"class_list":["post-17407","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","category-despre-muzica","category-guest-posts","category-muzica","tag-avstore","tag-brubeck","tag-dave","tag-jazz","tag-muzica","tag-quartet","tag-recenzie","tag-silviu","tag-time-out","tag-tudor","cs-entry","cs-video-wrap"],"views":85,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17407","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/211"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17407"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17407\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17422,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17407\/revisions\/17422"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media\/17408"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17407"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17407"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.avstore.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17407"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}