CUM S\u0102 TE LA\u0218I SALVAT DE UN SINGUR DISC<\/p>\n\n\n\n
Drag\u0103 cititorule, ast\u0103zi voi \u00eencerca s\u0103 captez aten\u021bia melomanului din tine \u0219i poate doar mai pu\u021bin cea aaudiofilului. De foarte multa vreme voiam s\u0103 \u00eemi dau acest timp pentru a scrie o recenzie de album. Poate prea mult spus \u201erecenzie\u201d. A face o recenzie \u00eenseamn\u0103 s\u0103 \u00eent\u00e2mpini ceva nemaiauzit \u0219i apoi s\u0103 \u00ee\u021bi exprimi o opinie. Eu, ast\u0103zi \u00eens\u0103, \u00eentr-o cump\u0103n\u0103 teribil\u0103, a trebuit s\u0103 aleg acel prim album de care s\u0103 \u00ee\u021bi vorbesc, \u0219i am f\u0103cut asta dintre cele pe care le \u0219tiam deja. Mai greu \u00eens\u0103 s\u0103 aleg, hai s\u0103 \u00ee\u021bi povestesc de ce.<\/p>\n\n\n\n
Audiofil fiind dar \u0219i meloman fiind (pe primul loc), \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 sunt sute, poate mii de astfel de albume pe care le p\u0103strez \u00een inima mea. Inima mea, din p\u0103cate, are doar 4 camere \u0219i prima, de pe dreapta, \u00eei apar\u021bine jum\u0103t\u0103\u021bii mele mai bune, Lucia, iar a doua de pe st\u00e2nga, apar\u021bine lumii \u0219i tot ce este frumos \u00een ea, apoi, nu mai \u00eemi r\u0103m\u00e2n dec\u00e2t dou\u0103 camere, \u00een spatele inimii \u0219i acolo, ca ni\u0219te c\u0103m\u0103ri pline ochi, ticsite cu te miri ce, acolo \u021bin eu muzica. Mereu mai aflu c\u00e2te un album nou \u0219i \u00eel \u00eendes al\u0103turi de celelalte. Sunt a\u0219a de multe \u00eenc\u00e2t de abia \u00eenchid u\u0219a.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219adar, de acolo a trebuit s\u0103 aleg un singur album pentru acest articol. Care mai de care au \u00eenceput s\u0103 strige \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i promoveze albumele: Fleetwood Mac, Dave Brubeck, Pink Floyd… Dar, dintre to\u021bi, mi-a s\u0103rit imediat \u00een ochi doar unul: Yo-Yo Ma Plays Ennio Morricone. Nu ar fi avut cum s\u0103 fie altul. Hai s\u0103 \u00ee\u021bi povestesc de ce.<\/p>\n\n\n\n
Cred c\u0103 eram prea t\u00e2n\u0103r, acum vreo 17 ani, c\u00e2nd l-am auzit pentru prima dat\u0103. Nu aveam cine \u0219tie ce sistem pe vremea aia, dar nici str\u0103in de sunetul bun nu eram, \u00eens\u0103 chiar \u0219i a\u0219a, c\u00e2nd l-am auzit prima data, \u00eenc\u0103 de la prima pies\u0103, primele acorduri de orchestr\u0103, m-au blocat pe loc \u0219i apoi, violoncelul lui Yo, m-a f\u0103cut s\u0103 \u00eenchid ochii, s\u0103 stau acolo, a\u0219a, \u00een suspensie meloman\u0103, cu inima sus \u0219i cu imagina\u021bia deschis\u0103 larg, c\u00e2t o scen\u0103 audiofil\u0103 de kilometri \u00eentregi \u2013 Yo visa, \u0219i eu visam cu el, nu mai auzisem \u00een via\u021ba mea a\u0219a o sensibilitate emo\u021bionant\u0103, un violoncel s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 a\u0219a frumos. Un c\u00e2ntec de siren\u0103 mai aproape de mine ca oric\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
Chiar dac\u0103, cum facem to\u021bi, audiofilii, lu\u0103m pies\u0103 cu pies\u0103 de pe tot felul de albume \u0219i le punem \u00een playlist-uri, ca s\u0103 ne verific\u0103m sistemele \u0219i ba punem o bucat\u0103 de la Pink Floyd, s\u0103 verific\u0103m efectele holografice, ba o Norah Jones ca s\u0103 vedem cum se aude \u201evocea\u201d \u0219amd. Ei bine, c\u00e2nd a fost vorba de acest album, nu am putut niciodat\u0103 asculta o singur\u0103 pies\u0103 de pe el, \u00eentotdeauna, pentru mine, magia a fost at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t dac\u0103 am apucat s\u0103 \u00eei dau \u201eplay\u201d, nu m-am putut dezlipi p\u00e2n\u0103 nu l-am ascultat pe tot. Asta mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mereu cu albumul acesta. Dar, cumva, nu asta define\u0219te un \u201ealbum\u201d? S\u0103 fie un tot unitar care nu face sens a fi sec\u021bionat pe buc\u0103\u021bi?<\/p>\n\n\n\n
S\u0103 nu m\u0103 \u00een\u021belege\u021bi gre\u0219it, ca \u0219i sunet, ca \u0219i calitate a \u00eenregistr\u0103rii, ca \u0219i masterizare, nu este acolo sus. Ba chiar, daca \u00eel ascul\u021bi de sute de ori, ca mine, vei descoperi imediat gre\u0219eli: ba de \u00eenregistrare, ba sunete \u00een plus \u0219amd. Dar, Jesus, ce atmosfer\u0103, acolo, ce sentiment, ce muzic\u0103, ce suflu…<\/p>\n\n\n\n
E ciudat, pentru mine, un audiofil convins, \u00een cazul acestui disc, s\u0103 fiu \u00eenvins de cealalt\u0103 personalitate, anume melomanul, \u0219i, astfel, albumul meu preferat s\u0103 fie unul care nu prea e audiofil.<\/p>\n\n\n\n
\u00cens\u0103, Yo-Yo Ma Plays Ennio Morricone este ca o poveste, mul\u021bi dintre noi am crescut cu aceste c\u00e2ntece ale lui Ennio: Gabriel\u2019s Oboe din The Mission, Cinema Paradiso sau Malena (of… Monica Bellucci), Once Upon a Time in America ori The Good, The Bad and The Ugly \u2013 sunt doar c\u00e2teva din operele de art\u0103 create de Ennio \u0219i interpretate pe acest disc de Yo.<\/p>\n\n\n\n
Este foarte u\u0219or s\u0103 \u00eenchidem ochii \u0219i s\u0103 revedem cu urechile aceste filme fabuloase care au ie\u0219it din m\u00e2inile lui Giuseppe Tornatore, Brian De Palma sau Sergio Leone. Un film bun nu poate s\u0103 fie bun f\u0103r\u0103 o muzic\u0103 bun\u0103. Cel pu\u021bin a\u0219a era \u00eenainte. Acum, am putea reformula a\u0219a: un film \u201ebun\u201d nu poate f\u0103r\u0103 un \u201ebas\u201d bun. Deci, dac\u0103 filmele bune din vechime invocau pe unul ca Ennio s\u0103 le fac\u0103 \u0219i mai bune, acum, pentru un film actual \u201ebun\u201d ar trebui s\u0103 cheme cineva un inginer de la SVS.<\/p>\n\n\n\n
Discul este \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een 6 sec\u021biuni:<\/strong><\/p>\n\n\n\n The Mission (Tracks 1 si 2) \u2013 muzica din filmul cu acela\u0219i nume din 1986 cu Robert De Niro, Liam Neeson si Jeremy Irons. \u00cemi aduc aminte cum \u00eenc\u0103 de copil ascultam prin cas\u0103 crea\u021biile perfecte ale lui Ennio, piese ca Gabriel\u2019s Oboe, Le Vent Le Cri, The Sicilian Clan sau Chi Mai \u2013 care pur \u0219i simplu m\u0103 fasciunau \u0219i d\u0103deau o nou\u0103 dimensiune orelor petrecute cu trenule\u021bele mele electrice. \u021ain minte c\u0103 tat\u0103l meu l\u0103sa benzi cu Ennio s\u0103 curg\u0103 pe fundal \u0219i uneori alegeam s\u0103 ascult \u00een loc s\u0103 pornesc trenule\u021bele ca s\u0103 nu fac\u0103 g\u0103l\u0103gie \u0219i s\u0103 acopere muzica. At\u00e2t de mult \u00eemi pl\u0103cea ce auzeam, at\u00e2t de atins eram de geniul lui Ennio Morricone.<\/p>\n\n\n\n \u021aii minte catch-ul acela fabulos din The Sicilian Clan? Piesa asta spunea tot despre onoarea sicilienilor \u0219i a\u0219a f\u0103ceau sens acele multe momente f\u0103r\u0103 dialog din acel film minunat. Este suficient s\u0103 aud primele acorduri din piesa asta \u0219i imediat \u00eei v\u0103d pe Alain Delon, Jean Gabin sau Lino Ventura. Ce sinergie acolo. La fel ca \u00eentre Bowersurile mele \u0219i cablurile Charlin.<\/p>\n\n\n\n De Yo-Yo Ma \u0219tiam \u00eenc\u0103 dinainte ca acest disc s\u0103 apar\u0103 \u0219i m\u0103 fascinase mereu cum, cu look-ul s\u0103u de geek japonez, mereu t\u00e2n\u0103r, semi-pufos ca prezen\u021b\u0103 fizic\u0103 \u2013 ar fi fost a\u0219a ca \u0219i nepotul perfect pe care orice bunic\u0103 l-ar fi tras cu poft\u0103 de obraji iar el ar fi chicotit ca \u00eentr-o manga japonez\u0103. Trec\u00e2nd peste asta, Yo c\u00e2nt\u0103 fantastic, \u0219i felul \u00een care se exprim\u0103 la violoncel este extrem de vocal \u0219i aerisit, dar, mereu cu o not\u0103 de calm \u0219i sensibilitate care \u00eei apar\u021bin doar lui. Iar asta s-a sim\u021bit pe acest album de la prima la ultima pies\u0103.<\/p>\n\n\n\n A\u0219adar, dac\u0103 nu ai ascultat \u00eenc\u0103 acest disc, \u00eens\u0103 \u0219tii de Yo \u0219i \u0219tii de Ennio, este un regal. Cele doua lumi se m\u0103rit\u0103 \u00eentr-o sinergie paroxistic\u0103, Yo, cu violoncelul lui bine \u0219tiut spune din nou, altfel, povestea lui Ennio \u0219i se creeaz\u0103 un fel de nivel nou al compozi\u021biei italianului.<\/p>\n\n\n\n \u0218i s\u0103 \u0219tii, c\u0103, f\u0103r\u0103 cusur, se vede m\u00e2na ambilor acolo: Yo la violoncel pe fiecare piesa \u00een parte, dar Ennio nu foarte departe, \u0219i el acolo, pentru c\u0103 m\u00e2na lui a dirijat \u00eentreg recording-ul. Albumul a fost \u00eenregistrat \u00een 2003 la Roma, orchestra fiind Roma Sinfonietta Orchestra \u0219i la pian Gilda Buta. Morricone \u00een sine s-a implicat foarte mult, \u00een afar\u0103 de dirijare a participat la produc\u021bie si orchestra\u021bie, ceea ce pentru v\u00e2rsta lui de atunci era wow. S\u0103 fi avut cam 75 ani pe vremea aia.<\/p>\n\n\n\n Apoi, la fel de interesant este c\u0103 \u00eenregistrarea \u00een sine, chiar dac\u0103 f\u0103cut\u0103 f\u0103r\u0103 public, este un concert \u00een sine \u0219i asta este sim\u021bit\u0103 \u00een tot albumul, \u00eenregistr\u0103rile de tip one-shot transmit asta. Mai ar fi de zis \u0219i c\u0103 scopul lor nu a fost neap\u0103rat s\u0103 \u201escoat\u0103\u201d un disc, ci mai mult a fost vorba de un proiect \u00een care s-au implicat Sony, Ennio, Yo \u0219i foarte mul\u021bi studen\u021bi \u0219i profesori din \u0219coli de muzic\u0103 \u0219i film. A fost a\u0219a de fain ce au f\u0103cut acolo, \u00eenc\u00e2t s-a l\u0103sat cu o \u00eenregistrare \u0219i cu un album lansat.<\/p>\n\n\n\n \u00cen ni\u0219te for\u021b\u0103ri de tip Seppuku, \u00eel putem sim\u021bi pe Yo, pe Track 10, cum trage aer visceral, \u00eenainte de fiecare nota lung\u0103 \u0219i po\u021bi jura c\u0103 \u00eel auzi c\u00e2nt\u00e2nd, ca un Pavarotti, cu mana \u00een sus, \u00een mijlocul scenei mari de la Scala.<\/p>\n\n\n\n S-a vorbit mult despre sinergia din timpul \u00eenregistr\u0103rilor dintre Ennio Morricone si Yo-Yo Ma, felul \u00een care Ennio comunica cu to\u021bi cei implica\u021bi, \u00eens\u0103 \u0219i Yo, care, chiar din pozi\u021bia sa imobil\u0103, de la violoncel, mereu \u00eentorcea capul spre spate s\u0103 comunice din priviri cu colegii s\u0103i de pe scena. Mi se pare fabulos, sinergia asta cu cel pu\u021bin doi vizitii. E ca si cum ai avea o ma\u0219in\u0103 cu dou\u0103 volane, doi pilo\u021bi de Formula 1 pu\u0219i pe acela\u0219i monopost, devenit dualpost, \u0219i totu\u0219i ma\u0219ina s-ar deplasa efectiv \u0219i lin f\u0103r\u0103 probleme. Asta este, p\u00e2n\u0103 la urma, magia muzicii \u0219i felul \u00een care oamenii, arti\u0219tii, muzican\u021bii, las\u0103 problemele la o parte \u0219i se conecteaz\u0103 la aceasta vibra\u021bie minunat\u0103 care este muzica \u0219i pur \u0219i simplu c\u00e2nt\u0103, \u00eempreun\u0103, to\u021bi ca unul.<\/p>\n\n\n\n Ei bine, cum am fost salvat eu de acest disc? Yo-Yo Ma Plays Ennio Morricone m-a salvat de mai multe ori, a fost al\u0103turi de mine c\u00e2nd am fost fericit, c\u00e2nd am fost sup\u0103rat, c\u00e2nd am fost plictisit, c\u00e2nd am fost trist \u2013 \u0219i de fiecare dat\u0103 m-a aliniat, mi-a recalibrat vibra\u021bia \u0219i m-a re\u00eent\u00e2lnit cu mine. De fiecare dat\u0103 acest disc \u00eemi red\u0103 speran\u021ba \u0219i \u00eemi spune c\u0103 oamenii sunt buni \u0219i s\u0103 am r\u0103bdare. De fiecare dat\u0103 acest disc m\u0103 ap\u0103r\u0103 de ceilal\u021bi \u0219i, indefinit, de mine.<\/p>\n\n\n\n Dar, senza\u021bia pe care o primesc atunci c\u00e2nd scot acest disc din raft \u0219i \u00eel pun \u00een player \u0219i dau \u201eplay\u201d, este mereu aceea\u0219i: m\u0103 simt \u00eendr\u0103gostit \u2013 de muzic\u0103, de tine, de mine, de oameni, de lume \u0219i de geniul lui Ennio \u0219i al lui Yo. \u00cen felul acesta acest disc m\u0103 salveaz\u0103 de fiecare dat\u0103: sunt un om mai \u00eendr\u0103gostit, un meloman mai fericit \u0219i un audiofil mai \u00eemp\u0103cat.<\/p>\n\n\n\n Scoatem to\u021bi p\u0103l\u0103riile, \u0219epcile \u0219i c\u0103ciulile la voi, Ennio si Yo!<\/p>\n\n\n\n Silviu TUDOR
Giuseppe Tornatore (Tracks 3-7) \u2013 muzica din filmele create de marele maestru italian: The Legend of 1900 (Doamne, ce film!), Cinema Paradiso (Doamne, ce oper\u0103 de art\u0103), Malena \u0219i A Pure Formality. Sergio Leone (Tracks 8-12) \u2013 muzica din filmele create de marele maestru Leone: Once Upon a Time In America, Once Upon a Time in the West \u0219i The Good, The Bad and The Ugly.
Brian De Palma (Tracks 13 si 14) \u2013 muzica din filmele Casualties of War \u0219i The Untouchables.
Moses and Marco Polo (Tracks 15-17)
The Lady Caliph (Tracks 18-19)<\/p>\n\n\n\n
An article written in my sweet spot,
and this is what I\u2019ve heard.<\/p>\n\n\n\n