Dragă melomanule, astăzi o să îți vorbesc despre un disc tare interesant, lansat în 2004, acum peste 20 de ani, de misteriosul Seal. Dacă privești coperta de mai sus poți să te întrebi ușor: ce are de oferit atât de special acest disc, este doar un „Best of”, ce poate conține atât de important?
Ei bine, știi că eu, într-adevăr, nu prea scriu despre compilații sau „Best of-uri”, însă acest Best of este mult mai special decât altele, conținând un disc secret, un disc care m-a minunat și m-a fascinat încă de când l-am ascultat pentru prima dată. Consideră-l, te rog, dacă vrei, un easter egg, dat fiind că nu am găsit deocamdată un termen mai bun în limba română.
În varianta sa Deluxe, Best 1991–2004 nu conține doar un singur disc cu cele mai mari hituri ale lui Seal, ci, în mod interesant, conține și un disc surpriză, easter egg-ul de care pomeneam mai sus, „Disc Two: Acoustic Album”, un disc puțin cunoscut de publicul larg, un disc ce nu ar fi trebuit să fie al doilea disc al unei compilații, un bonus, ci ar fi trebuit, în opinia mea, să fie un album în sine, pentru că merită pe deplin. Permite-mi să îți explic în cele ce urmează de ce.
Pentru a îți oferi un context pentru toate acestea, voi începe cu momentul anilor 2000, când Seal ajunsese deja la o maturitate artistică importantă, fiind deja extrem de cunoscut pe tot mapamondul, având la activ hituri ca Crazy, Killer, Love’s Divine, Walk On By sau fabulosul Kiss from a Rose. Așa că, după ce făcuse legea în anii ’90 cu toate aceste hituri, era logic că era nevoie de un disc Best of.
Însă, cum spuneam, nu a fost vorba de un simplu Best of, Seal își dorea mult mai mult de atât. Așa că au fost puse la cale mai multe variante ale aceluiași album, mai toate lansate împreună în 2004. Versiunea standard includea doar discul de bază, cel ce reunește hiturile clasice ale lui Seal, practic Best of-ul în cauză.
A doua versiune se numea „Deluxe”, avea o împachetare mai deosebită, gen booklet, și includea un disc „surpriză”, acest Acoustic Album ce face obiectul acestui articol. În imaginea de mai jos poți observa chiar discul ce este inclus în colecția mea, inițial achiziționat de prietenul meu Adi în 2004 și pe care, acum câțiva ani, mi-l dona. Adi îl cumpăra ca și cadou pentru iubita sa, iar coperta albumului poartă și acum un mesaj pe care el i-l transmitea acesteia. Interesant cum un disc, atât muzical, cât și fizic, poate păstra amintiri frumoase, amintiri trecute, de acum peste 20 de ani. Pe această cale doresc să îi mulțumesc lui Adi pentru că mi l-a încredințat și să îi spun că sunt onorat să îl păstrez în colecția mea.
A treia variantă se lansa tot în 2004 și se numea „The DVD-Audio Edition”, incluzând cele două discuri din versiunea Deluxe, însă, suplimentar, și un DVD-Audio ce conținea piesele la rezoluție înaltă, cât și mixuri surround. Versiunile nu se opreau aici, a existat inclusiv o variantă extrem de rară numită „Special Surround / Video Box”, ce conținea toate cele de mai sus și material video, în special videoclipurile lui Seal. Franța a fost singura care a primit o variantă diferită față de restul lumii, discul standard Best 1991–2004 primind o piesă în plus, Les Mots, cântată de Seal împreună cu Mylène Farmer.
Astfel, la început de ani 2000, la 41 de ani, Seal se simțea cumva în fața unui macaz și simțea nevoia să recapituleze tot ce se întâmplase până atunci. Și, ce să vezi, dragă melomanule, ceea ce reușise el să realizeze era fabulos, o multitudine de hituri ce luaseră cu asalt mapamondul. Unde mai pui că urma să se căsătorească cu frumoasa Heidi Klum, cu care tocmai începea atunci, în 2004, la lansarea acestui album, o frumoasă poveste de dragoste.
Din păcate, Seal se despărțea de Heidi Klum după 8 ani de căsnicie, în 2012, cumva șifonați amândoi, o despărțire care a luat cu asalt mapamondul, aceștia fiind priviți ca unul dintre cele mai solide cupluri din showbiz. De altfel, acest lucru se oglindește și în muzica sa și este posibil ca albumul Acoustic, înregistrat în plin început de relație cu Heidi, să fie special tocmai din această cauză, încapsulând îndrăgostirea dintre cei doi. După despărțirea de Heidi Klum, muzica lui Seal a devenit diferită, cumva mai emoțională, nu la fel de puternică precum exemplele de dinainte. Din cântecul său putem înțelege prin ce a trecut.
Îndreptându-mi atenția către biografia lui Seal, îți spun că acesta se năștea la Londra în 1963, sub numele complet de Henry Olusegun Olumide Adeola Samuel, Seal fiind o prescurtare pentru numele său de familie, Samuel, primită în copilărie și adolescență, rămânându-i în final și nume de scenă. Originile sale sunt mixte, mama sa fiind de origine nigeriană, iar tatăl său având rădăcini africane și braziliene. Copilăria lui Seal nu a fost deloc una ușoară, crescând într-o familie destul de instabilă și trăind neînțelegeri puternice cu tatăl său. Astel, pornirea a fost grea pentru Seal, acesta având, ce este drept, o înclinație profundă pentru muzică, un sunet extrem de sensibil, însă negăsindu-și imediat drumul către muzică, studiind arhitectura mai întâi și lucrând o perioadă ca designer industrial, cântând în paralel în cluburi din Asia și Anglia.
Însă, destinul său avea să se schimbe radical atunci când l-a întâlnit pe legendarul producător Trevor Horn, cel responsabil pentru sunetul special al producțiilor Seal, acel sunet întunecat și introspectiv. Cu ajutorul lui Horn, Seal devenea una dintre cele mai recognoscibile voci masculine ale anilor ’90, devenind un adevărat fenomen internațional. Piese precum Crazy, Killer sau Kiss from a Rose îl propulsau în topurile muzicale din lumea întreagă, apariția sa fiind una de neconfundat și vocea sa una de neuitat. Îți las mai jos o imagine cu cei doi:
Astfel, cheia succesului lui Seal stă în legătura sa cu faimosul Horn, întâlnirea cu acesta fiind fundamentală în explozia sa artistică. Horn l-a auzit pe Seal pentru prima dată cântând vocea de pe piesa Killer a lui Adamski, aceasta fiind prima dată când Seal scotea capul la înaintare. Trevor a fost fascinat imediat de vocea lui Seal și de felul profund și emoțional de a cânta al acestuia. Întâlnirea dintre cei doi a fost una de zile mari, amândoi simțind o chimie artistică profundă, Trevor fiind obsedat de detaliu și de sunet mare și cinematic, acestea potrivindu-se perfect cu vocea misterioasă și adâncă a lui Seal.
Trevor a fost cel care l-a împins pe Seal să țintească mai sus decât își imagina vreodată, producțiile lui Trevor fiind de mare avangardă pentru începutul anilor ’90, folosind producție computerizată, MIDI, sisteme Opcode Studio Vision și secvențiere digitală.
Spre exemplu, spre uimirea lui Seal, piesa Crazy a fost construită în peste două luni. Contrar așteptărilor sale, el nu își dorea pentru început nimic altceva decât un album cool și clubby, dar Trevor îl obliga la mai mult. Trevor avea planuri mari pentru Seal și identificase un potențial pe care Seal încă nu îl conștientiza. Seal își pune încrederea în Trevor și îl urmează pe acesta la Los Angeles, unde aveau să construiască împreună acel sunet fabulos ce astăzi este identificat ca fiind sunetul Seal.
Amprenta lui Trevor Horn asupra muzicii lui Seal este uriașă și imposibil de separat de identitatea artistului. Practic, Horn a fost omul care a transformat vocea brută și profund umană a lui Seal într-un spectacol cinematografic gigantic, cu reverberații ample, structură orchestrală, bas profund și o scenă sonoră aproape tridimensională. Kiss from a Rose reprezintă poate punctul culminant al acestei colaborări, Seal mărturisind că inițial îi era rușine de piesa aceasta și că Trevor Horn a fost cel care a transformat o simplă idee uitată într-un fenomen mondial și într-unul dintre cele mai mari hituri ale anilor ’90.
Revenind la povestea lui Seal, dincolo de muzică publicul a fost mereu fascinat și de aspectul său aparte, cicatricile faciale fiind provocate de Discoid lupus erythematosus, o afecțiune autoimună cu care artistul a trăit încă din tinerețe și care, în mod paradoxal, au devenit parte din identitatea sa vizuală.
În prezent, Seal este activ muzical, ținând concerte și având apariții publice, însă nu la fel de multe ca în trecut. Ultimul său disc a fost lansat în 2017 și se numea Standards, o colecție interesantă de clasice jazz și swing, reinterpretate cu sârg de Seal. Când nu mai aveau speranță, fanii lui Seal au fost foarte surprinși în 2025, când artistul a lansat un nou single, All I Know Is Now, produs chiar de legendarul Trevor Horn, ceea ce, pentru mulți, a însemnat speranță că Seal plănuiește un mare comeback.
Am lăsat pe final exact discul bonus, Acoustic, dat fiind că îmi doream mai întâi să trecem prin povestea interesantă a britanicului Seal, un personaj atât de interesant și un artist atât de special. Simt că acum povestea discului Acoustic va fi cu atât mai specială, dat fiind că știm că este creat de Seal și de Trevor Horn într-un cadru intim, însă, dacă sapi în literatura de specialitate, nu există multe informații despre sesiunea de înregistrări, despre conceptul din spatele discului, cum de au dorit să îl includă ca material bonus discului Best 1991–2004. În lipsa unor detalii concrete, tot ce avem la dispoziție pentru descifrare este coperta interioară a discului, cât și, bineînțeles, muzica de pe disc, cea mai de preț informație, de altfel.
Începând cu coperta, aflăm de aici că este produs de Trevor Horn, că a fost înregistrat în studiourile Sarm West Studios din London, având ca ingineri pe Julian Mendelsohn, Tim Weidner și Robert Orton, că a fost mixat de Tim Weidner la The Village Studios și, ar fi trebuit să o recunosc imediat după cât de bine sună, mâna lui Bob Ludwig pe partea de masterizare. Încă un album masterizat de acest geniu, Bob Ludwig. Fascinant.
Pe partea de muzicieni îl avem pe Eric Schermerhorn la chitare și marimbă, pe Chris Bruce la contrabas și chitară acustică, pe Ramy Antoun la baterie și percuții de tot felul (cutii de lemn, obiecte casnice), pe Deron Johnson la pian, orgă Hammond, harpsichord, celeste, pump organ și vibes, pe Ian Dankworth la contrabas, pe David Campbell și Chris Demetriou la aranjamente de coarde și, bineînțeles, pe Seal la voce și chitară acustică.
Când pui pe ascultare acest disc, primul lucru pe care îl simți este o senzație de intimitate profundă, Seal fiind fix în mijloc, având o prezență vie, corpolentă, mișcându-se ușor din stânga în dreapta, acest lucru fiind posibil datorită dispunerii apropiate a microfoanelor ce au captat cu maximă intimitate interpretarea.
Sunetul are o semnătură cărnoasă, chiar dacă este înregistrat cu instrumente reci, se simt foarte corpolent toate instrumentele de percuție ale lui Ramy Antoun, dar și basul rece al lui Ian Dankworth, sunetul simțindu-se „deconectat” de la curent electric, având o sensibilitate aparte din acest motiv. Acoustic este un disc foarte viu și foarte aparte, așa cum spuneam mai devreme, un disc care merita să existe complet separat de acest Best of.
Piesele de pe Acoustic sunt aproape aceleași ca și pe discul Best of, însă, de data asta, reinterpretate în acest stil unplugged, viu, cărnos, intim. Discul te surprinde la început cu Bring It On, de altfel o piesă foarte expansivă și „electronică” în mixul său clasic, aici surprinzând printr-o intimitate aparte, la limita dintre poezie și cânt. Discul continuă cu multe dintre hiturile lui Seal – Killer, Crazy, Kiss from a Rose ori Love’s Divine, toate așezându-se în același stil curat și intim, cumva creându-ți senzația că parcă sunt alte piese, dar, în același timp, parcă sunt tot piesele consacrate ale lui Seal.
Din punct de vedere audiofil, discul este o nestemată, oferind bucuria vocii, însă și puritatea instrumentelor. Cel mai interesant este să asculți această rotunjime aparte a instrumentelor reci, corpul creat de acestea, dar și de Seal, într-un sistem foarte bine pus la punct acest disc strălucește.
Vocea este cristalină și aproape, compresia este foarte puțină spre deloc, iar reverb-ul, chiar dacă prezent, este dat de camera de înregistrare și nu de un efect digital. Însă, de departe, ceea ce iese în evidență cel mai bine pe un sistem audiofil este aerul dintre instrumente, atât de bine pus în evidență de calitatea ridicată a înregistrării, a mixului și a masterului.
Ajuns la final de articol, încerc să formulez o traducere în română a termenului de easter egg, și, după ce am trecut prin toată povestea lui Seal și am ascultat de mai multe ori acest disc, sper să reușesc. Așadar, sper că ți-am trezit interesul pentru această „nestemată ascunsă”, poate nu suficient de cunoscută. Pentru mine, experiența cu acest disc rămâne de fiecare dată una foarte intimă, percepându-l pe Seal foarte diferit, fără armură, doar omul și vocea, simțindu-l o ființă foarte spirituală și adâncă, așa cum numai acest disc poate scoate la iveală. Vocea lui Seal, prezentată brut și cald pe Acoustic, rămâne una dintre cele mai celebre voci masculine din istoria muzicii, cu acest fel calm al său, fragil, dar matur, spiritual, dar liniștit.
Așa că, dragă melomanule, ia-ți un ceai de iasomie, așază-te comod între boxe, lasă geamul ușor crăpat să pătrundă mirosul primăverii de mai, închide ochii și ascultă Acoustic, cel mai inedit disc al lui Seal. Te las cu acest gând.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
