Dragă cititorule, săptămâna aceasta o să îți atrag atenția cu un produs ce are legătură cu sunetul, însă nu este doar despre sunet, ci și despre video, în cazul de față un receiver, vârful de gamă de la Marantz, fabulosul Cinema 30.
Recunosc că îmi doream de foarte multă vreme să scriu un review despre un receiver, dat fiind că port o pasiune puternică home cinema-ului. Acum foarte mulți ani, ca mai toți pasionații de muzică, aveam și eu în zona televizorului un sistem stereo pe care îl foloseam atât pentru muzică, cât și pentru filme. Însă, contrar așteptărilor, chiar jumătatea mea mai bună, Lucia, a fost cea care m-a întrebat într-o bună zi: „Auzi, dar de ce noi avem doar două boxe aici, în living, și nu te ocupi să instalezi un sistem surround complet?”. Cu vocea tremurândă am întrebat-o: „Da? Vrei? Nu te-ar deranja?”. Mi-a confirmat și imediat am sărit în mașină și am cumpărat un sistem complet: boxe, cabluri, receiver ș.a.m.d.
De atunci însă au trecut foarte mulți ani și am traversat nenumărate upgrade-uri și iterații ale sistemului de home cinema, alegând să separ cele două camere, cea de muzică și cea de film, și să am două sisteme complet independente. Pot să îți spun că, în propriul meu periplu prin lumea home cinema-ului, trecând de la boxele televizorului la un soundbar, apoi la un sistem stereo și, într-un final, la un sistem home cinema ca la carte, am observat că diferențele sunt mai mult decât semnificative.
Nu pot să îți spun câtă plăcere am când mă așez în poziția din mijloc de pe canapea și mă las înconjurat de toate cele 7.4.2 canale ale sistemului meu home cinema, pe care îl poți observa în fotografia de mai sus. Scenele de film, concertele, jocurile pe consolă, până și serialele capătă o nouă dimensiune și nu aș putea să mă reîntorc la vreuna dintre soluțiile enumerate mai sus. Odată ce ajungi la un sistem home cinema complet, este foarte greu să te mai întorci la altceva.
Astăzi îți voi povesti despre ultimul meu upgrade, fascinantul Cinema 30 de la Marantz, ce înlocuia un Denon AVC-X4700H, o altă bestie, dar o bestie cu un caracter diferit. Însă, dat fiind că discutăm despre un aparat home cinema atât de complex, la baza acestuia stă calibrarea sa, fundamentală pentru a-i asigura funcționarea corectă. Așa că am decis să împart acest review în două episoade. În cel de față îți voi povesti, pe calapodul meu, tot ce se poate despre Cinema 30, iar în articolul următor îți voi oferi o procedură pas cu pas de calibrare a lui Marantz Cinema 30, care va conține sfaturi complete, recomandări și ponturi ce se vor putea aplica în întreg universul receiverelor home cinema. Așa că, dragă cititorule, așază-te comod în fotoliu și permite-mi să îți derulez mai întâi povestea lui Cinema 30. Iar, până atunci, notează-ți să nu ratezi și articolul următor, cel dedicat calibrării receiverelor home cinema.
Să vedem mai întâi ce îl recomandă pe acest Cinema 30, cu ce vine el nou și ce așteptări aveam de la el. Cinema 30 a fost lansat de Marantz în 2024 și reprezintă, în acest moment, vârful de gamă al producătorului nipon în ceea ce privește receiverele sale AV.
Ca o scurtă carte de vizită, vorbim despre un amplificator home cinema cu 11 canale de amplificare, capabil să proceseze până la 13.4 canale, dezvoltând 140 W pe canal și oferind suport pentru standarde audio precum Dolby Atmos, DTS:X Pro, Auro-3D și IMAX Enhanced. De asemenea, suportă 8K complet, având șapte intrări HDMI 2.1 și patru ieșiri independente pentru subwoofer. Este interesant că Cinema 30 sosește cu softul de calibrare Audyssey MultEQ XT32, însă se poate opta și pentru Dirac Live. Punctez aici și interesanta platformă HEOS, despre care povesteam și în celelalte review-uri dedicate aparatelor Denon și Marantz.
Apropo de Denon și Marantz, te informez că, dacă ești familiarizat cu receiverele Denon, vei observa multe similitudini între acestea și cele de la Marantz. Trecând de la Denon AVC-X4700H la Marantz Cinema 30, mi-a fost extrem de ușor să mă acomodez cu toate aspectele, acestea semănând ca două picături de apă, atât în ceea ce privește layout-ul fizic al porturilor de pe spate, cât și logica software și tipologia de utilizare.
Probabil că te întrebi de ce seamănă atât de mult. Răspunsul este extrem de simplu. Atât Denon, cât și Marantz fac parte astăzi din același grup, Masimo Consumer, cele două branduri împărțind aceeași platformă hardware și software pentru receiverele AV. Cel mai probabil, aceleași echipe de ingineri au contribuit la dezvoltarea receiverelor ambelor mărci. Din acest motiv, vei regăsi meniuri aproape identice, aceeași logică de configurare, același proces de calibrare Audyssey și chiar un layout foarte asemănător al conectorilor de pe panoul din spate.
Însă, în ceea ce privește sunetul lui Marantz Cinema 30, acesta diferă mult de Denon. Aici cele două branduri nu mai seamănă, fiecare păstrându-și semnătura consacrată de atâta vreme. Pe mine unul, Cinema 30 m-a surprins cu sunetul său, ceea ce, în esență, m-a și determinat să îl păstrez după ce review-ul avea să se încheie. Da, ai citit bine, Marantz Cinema 30 a rămas la mine.
UNBOXING ȘI PRIMELE IMPRESII
Cinema 30 sosește într-o cutie imensă, împachetat atent, ca un cadou de Crăciun.
În cutie găsești, pe lângă Cinema 30, telecomanda, baterii pentru telecomandă, cablul de alimentare, microfonul de calibrare Audyssey MultEQ XT32, un trepied din carton pentru poziționarea microfonului, două antene detașabile, etichete pentru identificarea cablurilor, ghidul de pornire rapidă și documentația aparatului. După ce îl scoți pe Cinema 30 din cutie, rămâi uluit de nivelul finisajelor. Îți las mai jos, mai întâi, o fotografie cu materialul din care este realizată partea inferioară a aparatului, acesta având o culoare de cupru ce îi oferă o tușă puternică de high-end:
Făcând zoom într-un loc special de pe spatele lui Cinema 30, aflăm și unde este fabricat: în fabrica Shirakawa Audio Works din Japonia, unde sunt construite cele mai importante produsele de top Marantz și Denon.
Fizic, Cinema 30 este masiv, fiind impresionant de greu și de corpolent, puțin mai înalt decât precedentul meu Denon 4700H. Privind prin fantele din partea de sus, observi un transformator cât toate zilele, așezat fix în mijlocul aparatului. Apoi, așezând Cinema 30 pe raft, observi imediat detalii duse la superlativ, aluminiu de cea mai bună calitate și finisaje fără cusur:
Arhitectura panoului frontal este specială, urmând noua direcție de design Marantz, pe care o recunoaștem imediat de la alte produse, de pildă MODEL 60n, STEREO 70s ori SACD 30n, cu acele laterale deosebite și cu niște mici LED-uri ascunse în spatele lor, care luminează în stânga și în dreapta, un design inedit și special. Cinema 30 merge și mai departe din punct de vedere al designului, încercând să se diferențieze față de Denon tocmai prin aceste elemente de design aparte, dar și prin discreție. Toate butoanele, precum și ecranul cel mare, sunt ascunse în spatele unui capac masiv din aluminiu. Cu acest capac închis, Cinema 30 arată foarte discret, așa cum ai observat în imaginile de mai sus, iar cu capacul deschis este ca și cum ai accesa o trapă secretă dintr-o mașină a lui James Bond:
Ecranul mic de deasupra poate fi observat mereu și oferă informații de bază, volum, sursă ș.a.m.d. În schimb, pe ecranul suplimentar ascuns în spatele capacului, poți citi informații complete, într-un layout identic cu ecranele de pe receiverele Denon.
De asemenea, aduc în discuție și telecomanda. Aceasta este extrem de calitativă, se simte premium, este realizată din aluminiu și are inclusiv un buton lateral pentru iluminarea tastelor, funcție pe care am găsit-o extrem de utilă seara:
Îți pomeneam mai devreme și de aceste stickere pentru marcarea cablurilor, extrem de utile și ele:
INSTALAREA ȘI CALIBRAREA
Pentru instalare trebuie să te înarmezi cu răbdare. Aceasta nu este complicată, dar necesită timp. Totul începe cu locul în care montezi Cinema 30. Îți recomand să nu îl poziționezi pe podea, ci să îl montezi fie pe un rack audio-video dedicat, fie pe o piesă de mobilier, însă să îi asiguri ventilație atât în părțile laterale, cât și, în special, în partea de sus. Cinema 30 degajă multă căldură, este complet pasiv, nu are ventilatoare și, fără spațiu în jur, nu va funcționa la parametri corecți și se poate defecta. De asemenea, am observat multe setup-uri în care peste receiver se poziționează altceva, de cele mai multe ori chiar boxa de centru. Nu îți recomand acest lucru, pe lângă lipsa ventilației, boxa de centru va transmite vibrații, ceea ce îl va determina pe Cinema 30 să nu sune la parametri corecți.
De asemenea, încearcă să faci un upgrade la cablul de alimentare al lui Cinema 30, discută cu colegii mei de la AVstore, sigur îți vor recomanda ceva de calitate. Însă, în esență, Cinema 30 va suna mult mai bine alimentat dintr-un distribuitor audio-video de calitate și cu un cablu de alimentare pe măsură.
Boxele se conectează ușor. Ai posibilitatea atât să conectezi cablul direct, ceea ce probabil se va și întâmpla în cazul multor boxe satelit, ale căror cabluri sunt montate fără mufe. Îți recomand să utilizezi cabluri de același tip pentru toate boxele pe care le conectezi la Cinema 30. În portofoliul AVstore vei găsi cablu la metru de la QED, de diferite calități și arhitecturi. Îți recomand cu încredere aceste cabluri, sunt foarte potrivite pentru home cinema.
Referitor la boxe, îți recomand, la fel ca în cazul cablurilor, să mergi pe un singur brand pentru întregul sistem. Într-adevăr, există sisteme home cinema cu boxe de la branduri diferite, iar sistemul de calibrare din Cinema 30 poate compensa anumite diferențe dintre două seturi de boxe. Însă, în esență, dacă nu folosești boxe de la același producător în tot sistemul, vei simți un mic dezechilibru, aspect ce nu va fi corectat integral de calibrare.
Eu, în sistemul meu, folosesc în prezent boxe din gama Bronze de la Monitor Audio. Ba chiar am încercat, la un moment dat, să fac upgrade doar la anumite boxe din gama Silver și, chiar și așa, chiar dacă erau tot boxe Monitor Audio, tot am simțit diferențele și am preferat să mă reîntorc la consistența gamei Bronze. În cazul subwooferelor nu este atât de important să fie de la același brand ca boxele. În general, SVS reprezintă o soluție extrem de bună și se potrivește foarte bine cu orice tip de boxe. Îl poți vedea pe Cinema 30 mai jos, alături de unul dintre cele două subwoofere SVS SB-2000 Pro:
Așadar, după montarea fizică a boxelor, a subwooferelor, a cablurilor ș.a.m.d., receiverul te întâmpină pe ecranul televizorului cu un set de setări inițiale extrem de simplu de urmărit. După o scurtă configurare, ce vizează numărul de boxe și câteva setări suplimentare, se va realiza o calibrare inițială cu microfonul furnizat. Aceasta este, în esență, o etapă fundamentală pentru un receiver. Calibrarea este cel mai important aspect al sunetului unui receiver modern, însă fundamentul unei calibrări reușite îl reprezintă ponturile pe care ți le-am oferit mai sus, nu trebuie să le omiți.
Dat fiind că este mult de povestit despre configurația unui receiver și despre calibrarea lui, voi reveni în amănunt în articolul de săptămâna viitoare, dedicat tuturor acestor aspecte, așa cum îți spuneam și la începutul review-ului de astăzi.
DETALII TEHNICE
Ridicând capota lui Marantz Cinema 30, descoperim că avem de-a face cu cel mai avansat receiver AV construit până în prezent de compania japoneză. Acesta utilizează o arhitectură cu 11 canale de amplificare independente, capabilă să proceseze până la 13.4 canale și să dezvolte 140 W pe canal. Etajele de amplificare sunt construite în jurul modulelor analogice proprietare Marantz HDAM SA-2, completate de o sursă de alimentare liniară impresionantă, bazată pe un transformator toroidal de mari dimensiuni și condensatori cu capacitate ridicată.
Partea digitală este construită în jurul unei platforme HDMI complet compatibile cu standardul 8K, receiverul oferind șapte intrări HDMI 2.1 și trei ieșiri HDMI, una dintre acestea fiind dedicată zonei secundare. Cinema 30 suportă toate formatele moderne de sunet surround, inclusiv Dolby Atmos, DTS:X, Auro-3D, IMAX Enhanced și MPEG-H Audio, fiind pregătit atât pentru sisteme home cinema complexe, cât și pentru instalații multiroom prin intermediul platformei HEOS integrate.
Calibrarea de care vorbeam este asigurată de Audyssey MultEQ XT32, cu Sub EQ HT și Dynamic EQ, receiverul fiind compatibil și cu Dirac Live, inclusiv, opțional, cu Dirac Live Bass Control. La nivel de conectivitate, Cinema 30 oferă Wi-Fi dual-band, Bluetooth, AirPlay 2, Spotify Connect, TIDAL Connect, este certificat Roon Tested și poate fi controlat vocal prin Amazon Alexa, Google Assistant și Apple Siri.
Pe spatele lui Marantz Cinema 30 descoperim un layout logic și aerisit, specific receiverelor din universul universului Marantz/Denon. În partea superioară se află zona digitală, unde regăsim șapte intrări HDMI 2.1 compatibile 8K și trei ieșiri HDMI, dintre care una beneficiază de eARC pentru conectarea televizorului. Tot aici sunt disponibile două intrări optice Toslink, o intrare coaxială digitală, portul RJ45 pentru rețea, conexiunile pentru antenele Wi-Fi și Bluetooth, precum și un port USB destinat exclusiv alimentării.
Zona centrală este rezervată conexiunilor analogice și preamplificate. Aici găsim numeroase intrări RCA, inclusiv o intrare dedicată pickup-urilor MM, ieșiri complete de preamplificare pentru toate cele 13.4 canale procesate, patru ieșiri independente pentru subwoofer, ieșiri dedicate pentru Zone 2 și Zone 3, precum și porturi Trigger, RS-232C, IR și Flasher pentru integrarea în sisteme de automatizare. Partea inferioară este ocupată de cele 11 perechi de terminale pentru boxe, realizate din borne solide, compatibile atât cu mufe banana, cât și cu cablu dezizolat sau conectori tip spade.
APLICAȚIA ȘI ECOSISTEMUL HEOS
Ecosistemul Marantz și Denon dispune de o aplicație de streaming numită HEOS. O folosesc des și pot spune că este una dintre cele mai robuste și complete soluții de acest tip de pe piață. Interfața este intuitivă, răspunde rapid la comenzi și permite administrarea foarte facilă a tuturor aparatelor compatibile din ecosistem.
Pot spune că tot ce îi lipsește ar fi integrarea directă a serviciilor Apple Music și Qobuz în interiorul aplicației, acestea funcționând în principal prin AirPlay, respectiv prin aplicația nativă Qobuz (Connect). În rest, HEOS oferă acces la majoritatea serviciilor importante de streaming și pune la dispoziție numeroase funcții de configurare și control pentru aparatele compatibile.
În suita de imagini de mai sus poți observa pagina principală a aplicației HEOS (prima imagine), lista posturilor de radio disponibile, precum și felul în care arată aplicația atunci când unul dintre acestea este redat (a doua și a treia imagine). În ultima imagine poți observa integrarea serviciului TIDAL și modul în care acesta este prezentat în cadrul ecosistemului HEOS.
Marantz Cinema 30 se integrează perfect în aplicația HEOS. Din aceasta îi poți oferi acces la o gamă largă de servicii de muzică, radio și podcasturi, așa cum spuneam și mai sus. Rămâne însă interesantă funcția de multiroom. Dacă ai un Cinema 30 în sufragerie, o boxă Home 400 de la Denon în dormitor și un CD player SACD 30n în altă cameră, le poți unifica pe toate în același grup în aplicația HEOS și le poți determina să redea aceeași muzică, același conținut, în același timp. Imaginează-ți că peste tot prin casă s-ar auzi aceeași muzică, în permanență. Interesant!
APLICAȚIA MARANTZ AVR REMOTE
La fel ca receiverele Denon, și cele de la Marantz pun la dispoziția utilizatorilor de Android și iOS o aplicație pentru controlul aparatelor, numită Marantz AVR Remote.
În suita de print screen-uri de mai sus poți observa, în prima captură, zona Home a aplicației, unde sunt specificate output-ul sistemului, tipul de sunet decodat (Dolby Atmos), precum și setările de volum, modul de sunet și opțiunile disponibile pentru sesiunea de redare. În a doua captură poți observa meniul disponibil în aplicație, cu diferite setări și secțiuni. A treia captură surprinde partea de telecomandă virtuală, disponibilă ca alternativă la telecomanda fizică.
În prima captură de sus poți observa setările audio disponibile în secțiunea „Audio”, apoi, foarte importante, setările specifice Audyssey, setările Dynamic EQ și Surround Level Adjustment, setări care pot fi accesate frecvent în timpul unui film. În ultima captură poți observa setările generale ale receiverului, identice, de altfel, cu cele disponibile și pe aparat.
Această aplicație ajută enorm, deoarece îți oferă acces mult mai rapid la toate aceste funcții decât telecomanda clasică. De asemenea, accesarea setărilor de mai sus în timp ce te uiți la un film nu implică afișarea acestora peste imaginea filmului. În schimb, atunci când le accesezi cu telecomanda, meniurile sunt afișate inevitabil pe ecran. Per total, aplicația reprezintă un mare câștig.
ERGONOMIA DE UTILIZARE
După ce am petrecut aproape o lună alături de Marantz Cinema 30, m-am gândit că ar fi oportun să îți aștern câteva gânduri despre cum se prezintă ergonomia sa în utilizarea de zi cu zi. După ce trecem de partea inițială de configurare și calibrare, utilizarea zilnică este extrem de facilă și de ergonomică. De multe ori m-am bucurat de telecomanda lui, cu un layout superb și cu acea funcție de iluminare, aceasta dispunând de un buton lateral ce „aprinde” imediat tastele. Dacă aș fi cârcotaș, tot ce aș putea spune despre această telecomandă este că butoanele sunt puțin zgomotoase. În rest, este superbă și se simte extrem de premium.
O bună parte din ergonomia de utilizare este dată și de aparatul în sine, iar aici mă întorc la cele două ecrane ale sale, cel permanent, sub forma unui „ochean”, cât și cel „secret”, ascuns sub ușa escamotabilă. Ecranul rotund de sus, pe care îl poți observa permanent, oferă informații imediate și de bază, precum nivelul volumului și sursa curentă. Pe când cel ascuns sub ușa escamotabilă este identic cu ecranele de pe receiverele Denon și oferă informații complete despre sursă, tipul de flux digital primit, layout-ul curent de intrare sau de ieșire al canalelor, volumul, precum și alte câteva informații vitale pentru un împătimit al home cinema-ului.
Bineînțeles că sub acel capac vei găsi și numeroase butoane, precum și două porturi, mufa jack pentru microfonul de calibrare și un port USB de tip host, unde poți conecta hard diskuri externe ori stickuri de memorie. Inițial nu am fost 100% încântat de acest capac, pentru că sunt genul căruia îi place să stea cu ochii pe ceea ce se întâmplă, câte canale și setări sunt active. Însă, cu timpul, am început să înțeleg rolul acestui capac. Cumva a reușit să mă îndepărteze de „grija” pentru sunet și, odată ce am făcut toate setările așa cum trebuie, am remarcat că nu prea mai am nevoie de ecranul mare, începând să apreciez mai mult caracterul discret al lui Cinema 30.
Cinema 30, de asemenea, comunică mult cu ecranul televizorului. Ai multe posibilități să îl configurezi așa cum îți place, să afișeze peste filmul tău informații despre volum, eșantionare, setări ș.a.m.d. Acestea sunt complet personalizabile din setări. Am observat că, din acest punct de vedere, Cinema 30 este superior lui 4700H.
CUM SUNĂ MARANTZ CINEMA 30?
Nu te mai țin în suspans. Sunetul lui Cinema 30 este tipic Marantz și asta este, în esență, ceea ce m-a surprins cel mai tare. Poate ești uimit: cum ai putea să fii surprins că un Marantz sună ca un Marantz? Ei bine, mi-au trecut multe receivere prin mână și de fiecare dată am observat că există o diferență mare între un receiver și un amplificator stereo. Receiverele parcă nu au același „ooomf” ca un amplificator stereo. Vorbesc aici de muzică, bineînțeles.
Cinema 30 sună pe muzică foarte aproape de cum sună mai toate amplificatoarele Marantz. DAC-ul din Cinema 30 este unul de calitate și reușește să reproducă fidel o scenă stereo. Probabil că, în ceea ce îl privește pe Cinema 30, am fost cel mai impresionat de calitățile sale pe muzică stereo. Este primul receiver ce mi-a trecut prin mână care îmbină muzica și filmul cu succes.
În general, semnătura de sunet a lui Cinema 30 este tipică Marantz, cumva dulce, rotundă, cu un bas viu și o bulă interesantă ce se așterne în jurul tău. Această semnătură se aplică și filmelor, aceeași senzație de dulceață per total.
Filmele se aud excepțional pe Cinema 30. Am urmărit nenumărate scene pe care o să ți le prezint mai jos și am rămas impresionat peste măsură de ceea ce poate oferi acest Cinema 30. La prima vedere ai impresia că Cinema 30 este dulce și relaxat, însă, pe măsură ce am urmărit scene de film din ce în ce mai dificile pentru controlul boxelor și pentru rezoluție, am realizat că Cinema 30 este un gentleman ce nu își scoate la înaintare puterea decât atunci când este nevoie. Cele mai complexe scene de film au fost redate superb, cu un control și cu o adâncime speciale.
Per total, nu designul său și nici felul său de a fi au fost cele care m-au determinat să îl păstrez, ci sunetul său. Acesta a fost factorul decisiv care m-a determinat să achiziționez Cinema 30. Înainte de el, era ceva acolo, în livingul meu, care nu mă convingea până la capăt. Știam că se poate mai bine, știam că am nevoie de o semnătură de sunet specială și atunci a apărut Cinema 30. Nu am să îi mai dau drumul.
CE FILME AM VĂZUT PE CINEMA 30?
O scenă de film la care mă reîntorc mereu, aproape obsesiv, este scena „decolării” din Top Gun: Maverick (2022), cu Tom Cruise. Acest film este realizat superb din punct de vedere al sunetului. Scena aceasta o să te ajute enorm să analizezi dacă ai calibrat bine un sistem home cinema. Scena începe în jurul minutului 12 și vei vedea mai întâi un dialog, care te va ajuta să analizezi vocile, urmat imediat de decolarea ce pornește apoteotic, odată cu pornirea motoarelor supersonicului.
Momentul în care pornește motorul din stânga ar trebui să îl auzi venind din stânga, iar momentul în care pornește motorul din dreapta ar trebui să îl auzi venind din dreapta. Per total, ar trebui să simți toate acestea în piept. Scena debordează de dinamică, poți testa efectele Dolby Atmos atunci când avionul decolează și trece peste Ed Harris și peste tine, dispărând undeva în spate. Toate acestea ar trebui să le simți aievea, fără niciun fel de limitări. Asta înseamnă că ai calibrat corect sistemul.
Filmul continuă cu un Ed Harris ce trântește nervos ușa spre stânga, vei auzi bubuitura ușii în partea stângă-față. Avionul se prăbușește, Tom Cruise supraviețuiește, iar scena se încheie cu un elicopter, un alt bun moment pentru a verifica efectele difuzoarelor Atmos.
CE CONCERTE AM VĂZUT PE CINEMA 30?
Pentru Cinema 30 am ales să revăd concertul „The Dance” al Fleetwood Mac, susținut pe 23 mai 1997 la Warner Bros. Studios din Burbank, California. Am ales The Dance datorită fascinației mele pentru piesele Fleetwood Mac în forma lor vie, așa cum sunt interpretate în acest concert. A existat, în acel moment din 1997, o aliniere specială a forțelor și putem simți cum fiecare dintre cei cinci se bucura din suflet să cânte vechile lor piese, dar și să cânte din nou împreună. Asemenea discurilor de jazz pe care le iubesc atât de mult, tocmai prin natura lor vie, și acest concert, neprelucrat excesiv în producție și înregistrat aproape ca un one-shot, încapsulează această senzație de viu și prezența artiștilor în fața ta atunci când îl asculți.
De altfel, The Dance este chiar ultimul concert al Fleetwood Mac, de pe urma sa lansându-se și un album cu același nume. După acest concert, Fleetwood Mac erau din nou în topuri, după mai bine de 10 ani de absență. Albumul s-a vândut în peste un milion de exemplare în primele 8 săptămâni, FM intrând din nou sub lumina reflectoarelor.
Am revăzut cu plăcere acest concert și grație tehnologiei moderne, atât video cât și audio, am avut într-o seară plăcerea să revăd alături de jumătatea mea mai bună acest concert grozav. Am fost pe loc atrași în energia serii respective de 1997, unde am evadat pentru două ore și am putut să punem o imagine peste cele ce le ascultasem de atâtea ori înainte.
I-am văzut acolo pe scenă pe toți, am descoperit un Mick Fleetwood la fel de energic și de jucăuș în spatele arsenalului său impresionant de tobe, îmbrăcat în același stil caracteristic de pirat educat și fercheș. Cum am putea, de asemenea, să uităm „fețele” pe care le face acesta când interpretează la tobe? Nu uiți așa ceva niciodată:
Am rămas amândoi pe loc uimiți de bucuria cu care Christine McVie cânta și cât de iscusită era la clape și pian. Stevie Nicks a păstrat centru-stânga al scenei de unde a colaborat bine și ne-a încântat cu cea mai grozavă compoziție a sa și poate cea mai grozavă piesă FM: „Dreams”. John McVie, la fel ca în trecut, a stat cuminte la basul său jucăuș și specific cu care a strălucit nespus pe „The Chain”. Sigur însă că Lindsey Buckingham rămâne, pentru mine, membrul cel mai interesant al Fleetwood Mac, cu talentul său unic de a cânta la chitară și cu interpretările vocale la limita unde se rupe sufletul.
Apropo de un sistem home cinema bine calibrat, acest concert, chiar și din 1997, păstrează intactă atmosfera de atunci. Coloana sonoră nu este Dolby Atmos, Auro-3D sau DTS:X, ci o simplă coloană Dolby Digital 5.1, standardul disponibil la acea vreme. Însă, chiar și așa, Cinema 30 are capacitatea de a face upmix de la 5.1 canale la numărul maxim de canale conectate, toate boxele auzindu-se, Cinema 30 simulând o matrice surround foarte convingătoare. Ascultând chiar în mijloc, vei auzi imediat sala în spate, scena în față, reflexiile de pe tavan, în esență vei simți că ești acolo.
CE JOCURI AM JUCAT PE CINEMA 30?
Chiar dacă acum este iulie deja, îți mărturisesc că primisem de Crăciun un joc pe care mi l-am dorit enorm: Mafia: The Old Country. Era un joc pe care îl așteptam cu nerăbdare, fiind un fan înrăit al seriei Mafia. Nu sunt un gamer obsedat, nu mă joc zilnic, uneori pot trece și luni de zile până când mai pornesc consola să văd ce jocuri au mai apărut. Însă, de data asta, am amânat vreo șase luni să joc Mafia, iar când, în sfârșit, l-am jucat, a fost interesant că momentul s-a suprapus cu perioada în care testam Cinema 30.
Ca de obicei, cei de la 2K Games nu ne dezamăgesc și ne oferă, de data aceasta, o poveste din patria-mamă, din Sicilia, sursa „mafiei”, dacă am putea spune așa. Le-a reușit foarte bine acest aspect, universul sicilian al anilor ’20 fiind redat cu măiestrie. Este o plăcere să te pierzi pe drumurile neasfaltate, fie călare, fie la volanul mașinilor de atunci.
Sunetul redat de consola Xbox, conectată direct la Cinema 30 prin cablu HDMI 2.1, pentru a asigura cea mai înaltă rezoluție și cea mai bună calitate, păstrează în Cinema 30 un sunet bogat, plin, cu un surround de zile mari, în format Dolby Atmos.
Pe mine, ca gamer, sunetul surround mă ajută enorm să fiu mai bun în jocuri. Pot să aud imediat când un inamic se apropie din spate ori când cineva mă strigă, putând localiza cu ușurință sursa. În esență, se creează o stare de imersiune specială. Nu m-aș putea întoarce la căști, la un sistem stereo sau la boxele televizorului pentru a mă juca astfel de jocuri.
CE MUZICĂ AM ASCULTAT PE CINEMA 30?
Cât timp l-am avut pe Cinema 30 cu mine, mi-a plăcut mult să ascult muzică din anii ’70, cu acest tip de înregistrare și masterizare extrem de naturale și de rotunde, aspecte pe care Marantz Cinema 30 le-a redat cu brio, fiind în elementul său natural. Așa am ajuns la acest disc, lansat de Decca Music Group Ltd. sub labelul Philips în 1984, numit The Lonely Shepherd și interpretat de nimeni altul decât de Gheorghe Zamfir.
Albumul este, de fapt, o compilație, reunind cele mai bune piese ale lui Zamfir și se regăsește pe toate platformele de streaming și, cel mai important pentru noi, audiofilii și melomanii, se aude extraordinar de bine, păstrând acea savoare vie a anilor ’70 ca mod de înregistrare și masterizare.
Noi, românii, dacă ascultăm The Lonely Shepherd, putem imediat să afirmăm că este o piesă românească. Însă, în mod paradoxal, nu este, fiind compusă de un german, James Last, independent de Zamfir, pentru albumul său din 1977, Russia with Love, Zamfir fiind invitat ca solist.
În opinia mea, aici intervine geniul lui Gheorghe Zamfir, pentru că a turnat câteva picături din sufletul său în această piesă și, indubitabil, a făcut-o românească. Ascultând naiul lui Zamfir pe această piesă, identifici imediat melancolia doinei românești și, bineînțeles, atmosfera pastorală.
Când pui pe ascultare The Lonely Shepherd, ești înmărmurit imediat de o senzație de „viu” foarte specială a acestei înregistrări și de sensibilitatea solistului, naiul devenind mai mult decât un simplu instrument, devenind o voce — vocea lui Zamfir. Însă ești imediat impresionat și de calitatea înregistrării: chiar dacă realizată în anii ’70, aceasta este foarte similară cu ceea ce se producea la vremea respectivă în Germania, Italia și Franța — o chitară bas extrem de vie și bine definită, o baterie percutantă și cărnoasă, piesa fiind, per total, mixată și masterizată conform vremii, cu magie analogică și cu mult bun gust.
Orchestrația, aranjamentul și felul compoziției sunt foarte specifice lui James Last, însă, chiar și așa, Gheorghe Zamfir a strălucit, folosindu-se de aceste prerogative pentru a aduce esența României peste hotare, ceea ce, în sine, la acel moment, a fost mare lucru. Din punct de vedere tehnic a fost piesa lui Last, dar emoțional a fost piesa lui Zamfir — sinergia celor două planuri fiind neașteptată.
CUM SE COMPARĂ MARANTZ CINEMA 30 CU DENON 4700H?
Purtam de ceva vreme cu mine o întrebare: cum sună un receiver Marantz în comparație cu unul Denon? Mai ales că știam că sunt extrem de înrudite, eram curios cum ar arăta o comparație directă. Pe Denon 4700H îl aveam cu mine de ceva vreme, încă de când a fost lansat. Acesta livrase fabulos de bine, oferindu-mi tot ce aveam nevoie. Însă, totul s-a schimbat pentru mine când pe ușă a intrat Marantz Cinema 30. Sunetul Marantzului este diferit față de cel al lui Denon și tocmai asta a fost ceea ce m-a câștigat imediat.
Denon tinde să sune, în general, mai aerisit, mai detaliat și mai luminos, pe când Marantz tinde să fie cumva opusul, mai puțin incisiv, mai dulce, mai bun pe muzică și mai bun pentru relaxare. Este ca și cum l-am compara pe Eminem cu Aaron Neville. Amândoi sunt cântăreți americani consacrați, însă fiecare cântă pe limba lui. Eminem (Denon 4700H) este despre viteză, tehnică, detaliu, forță, precizie și tact, pe când Aaron Neville (Marantz Cinema 30) este despre relaxare, dulceață și sentiment. În final, este o chestiune de gust, de potrivire cu sistemul tău și cu ceea ce cauți, dar, în esență, este tare interesant ce au reușit să realizeze Denon și Marantz împreună, o serie de receivere aparent asemănătoare, dar cu niște voci complet diferite.
UN PONT AUDIOFIL – PLATFORMELE DE STREAMING VS. BLURAY
Ajuns și la Pontul Audiofil de astăzi, îți voi atrage atenția asupra sursei filmelor tale și îți voi face o comparație directă între serviciile de streaming video (Disney+, Netflix, Amazon Prime Video, HBO Max, SkyShowtime ș.a.m.d.) și Blu-ray, din punctul de vedere al calității video și audio.
În primul rând, am pornit de la experiența mea și de la testele extensive pe care le-am făcut de-a lungul anilor cu serviciile de streaming audio, existând diferențe notabile între TIDAL, Spotify, Deezer și Qobuz. Pornind de la această idee, am realizat că și în cazul platformelor de streaming video pot exista aceleași tipuri de diferențe, mai ales că aici este vorba atât de informație video, cât și de informație audio. Și, ce să vezi, dragă cititorule, așa a și fost, există diferențe! Așa că le-am comparat pe toate și iată concluziile mele de mai jos.
SKYSHOWTIME – este un serviciu mai nou în România. Chiar dacă vorbim de un colos precum Sky, calitatea nu este atât de bună. Serviciul nu oferă, în general, nici Dolby Atmos și nici Dolby Vision, iar calitatea este scăzută atât la imagine, cât și la sunet. Îi acord nota 4/10.
NETFLIX – oferă o calitate satisfăcătoare a imaginii, cu toate că, în general, am observat că aceasta este mai „neclară” și mai „lăptoasă” decât pe alte platforme. Sunetul, la fel, parcă suferă de o compresie, de o limitare. Cu toate acestea, există conținut disponibil în Dolby Atmos și Dolby Vision pentru o bună parte din librăria lor. Lui Netflix i-aș acorda nota 5/10.
DISNEY+ – are o calitate mai bună a imaginii decât Netflix, puțin mai sharp și puțin mai luminoasă. La sunet stă, de asemenea, mai bine. În multe cazuri avem Dolby Atmos la sunet și Dolby Vision la imagine, dar nu atât de des ca în cazul Netflix. Lui Disney+ i-aș acorda nota 6/10.
HBO MAX – chiar dacă are un conținut superb, nu are o calitate uimitoare. În general avem conținut fără Dolby Vision și Dolby Atmos, acestea întâlnindu-se destul de rar. Imaginea în cazul HBO Max este decentă, chiar și fără Dolby Vision, comparabilă cu Disney+, însă la sunet această platformă are cel mai mult de pierdut. Sunetul pe HBO Max tinde să fie puțin strident și compresat. Îi ofer nota 6/10.
AMAZON PRIME VIDEO – în testele mele are cea mai bună calitate dintre toate serviciile de streaming, având și conținut cu Dolby Atmos și Dolby Vision, însă nu atât de des întâlnit ca pe Netflix. Calitatea imaginii este cea mai bună dintre toate serviciile de streaming și, la sunet, de asemenea, se apropie cel mai mult de cea a unui Blu-ray. Îi acord nota 7/10.
BLU-RAY – trecând la lucruri serioase și comparând toate aceste platforme cu un disc Blu-ray, care, prin definiție, nu este livrat de pe un server și nu este supus acelorași limitări de compresie specifice streamingului, este evident că acestuia îi voi aloca nota 10/10 fără să stau pe gânduri. Când pui un disc Blu-ray după ce ai văzut același film pe toate platformele de mai sus, realizezi imediat că imaginea capătă noi dimensiuni, negrul va fi mai negru, umbrele vor fi mult mai bine definite, culorile vor fi mai bogate, totul va fi la superlativ. Iar, când vine vorba de sunet, avem fix aceeași situație. Aici diferențele vor fi și mai mari decât la imagine, sunetul va fi absolut superb, cu un bas mult mai bine definit și mai adânc, efecte surround mai clare și mai imersive, iar rezoluția suplimentară se va simți imediat. Vei rămâne cu gura căscată văzând și auzind diferențele uriașe dintre un Blu-ray și streaming.
Știu că poate este greu de crezut și, de aceea, îți înțeleg pe loc întrebarea: „Cum pot să existe diferențe atât de mari?” ori „Fugi, domnule, de aici, că sunt doar biți, nu au cum să fie diferențe”. Ei bine, sunt diferențe și ele sunt uriașe. Adevărat, avem de-a face doar cu biți de informație, dar este vorba despre cum sunt livrați și câți sunt. Spre exemplu, un disc Blu-ray are, în general, în jur de 100 GB de informație pentru un film, pe când același film pe un serviciu de streaming rareori depășește 20 GB. Ei bine, trebuie să ne întrebăm: „Unde s-au dus cei 80 GB diferență și ce am pierdut?”. Am pierdut calitate, aceea am pierdut.
Și este normal, pentru că serviciile de streaming nu ar avea cum să ofere un stream curat 1:1 de 100 GB către televizorul tău, rețeaua și internetul nu ar putea susține așa ceva. Este normal să existe compresie, load balancing pe serverele lor ș.a.m.d. În esență, trăim astăzi în streamingul video ceea ce reprezentau fișierele MP3 pentru muzică în trecut.
Scopul acestui Pont Audiofil era să te fac conștient că există diferențe și că este periculos să îți verifici și să îți calibrezi sistemul home cinema folosind servicii de streaming de calitate redusă. Este ca și cum ai merge la curse cu o Dacia Spring și te-ai întreba de ce nu câștigi. Dacă nu ai posibilitatea să folosești discuri Blu-ray, atunci mergi măcar pe Amazon Prime Video, care, în esență, se apropie destul de mult de Blu-ray. Însă, fără doar și poate, dacă ești videofil, sursa contează, iar o colecție Blu-ray și un player pe măsură sunt calea.
SFATURI
- Atenție mare la alimentarea lui Cinema 30. Folosește un distribuitor de calitate și un cablu de alimentare pe măsură.
- Contează mult pe ce îl așezi. Neapărat pune-l pe un rack audio-video dedicat, nu pe podea și nici pe o masă oarecare.
- Permite-i spațiu de ventilație în laterale, în spate și deasupra, de cel puțin 20 de centimetri.
- Nu așeza nimic peste el.
- Fă o calibrare ca la carte. Documentează-te. Calibrarea este o chestiune fabulos de importantă.
- Ai grijă la sursa de pe care redai conținut (filme, concerte ș.a.m.d.), contează extrem de mult. Îți recomand un player Blu-ray pentru calitate maximă.
- Rodajul acestui aparat nu durează mult. După 2-3 zile de funcționare continuă, Cinema 30 va suna așa cum trebuie, însă nici în acele prime trei zile nu va suna deloc rău.
DE BINE
- Design superb, discret și special.
- Finisaje de top.
- Construit ca un tanc.
- Sunet specific Marantz, cald, dulce și rotund.
- Este un receiver care se aude superb și pe muzică, nu doar pe filme.
- Este vârful de gamă din seria de receivere Marantz, practic nu îi lipsește nimic.
- Telecomanda dispune de iluminare, o funcție extrem de utilă.
CONTRE
- Ca în cazul tuturor receiverelor Denon și Marantz, mi-ar fi plăcut să regăsesc pe telecomandă un shortcut către Dynamic EQ. Este setarea la care umblu cel mai des și trebuie, de fiecare dată, să traversez multe meniuri ca să ajung acolo.
- Telecomanda este de calitate, însă butoanele sunt puțin zgomotoase.
- Ecranul rotund mic are o altă nuanță față de ecranul mare de sub capac.
CONCLUZIE
Ajuns la final, îți voi spune pentru cine consider eu că este Marantz Cinema 30. Cu siguranță, Cinema 30 nu este pentru începătorul în ale home cinema-ului. Pentru asta avem Denon AVR-S670H, Sony STR-DH590, Yamaha RX-V4A ori Marantz Cinema 70s. Pentru a-l pune pe Cinema 30 în mâinile cui trebuie, ar trebui să țintim sus de tot, la vârful pasiunii. Acesta este potrivit celor mai exigenți dintre noi, celor ce își doresc maximul din sistemul lor home cinema.
Cinema 30 este, în mod indubitabil, un vârf de gamă, iar, fără doar și poate, acest lucru se observă imediat în sunetul său, o performanță greu de obținut de la modelele entry-level pe care le pomeneam mai sus. Așadar, Cinema 30 nu este pentru oricine. Este pentru un pasionat, pentru cel ce este dispus să ducă drive-ul de duminică în altă ligă și își alocă economiile pentru o mașină cu adevărat sport. Marantz Cinema 30 este acea mașină sport, dar este una extrem de rafinată și de clasică. Dacă ar fi să îl compar pe Cinema 30 cu vreun brand de mașini sport, mă duc imediat cu gândul către firma britanică Morgan, mașini eminamente clasice, însă cu o inimă modernă, capabile de mari performanțe.
Așa este și Cinema 30, are capabilități moderne și un concept 100% actual, însă, în sufletul său, în sunetul său, rămâne pe veci un Marantz, sunând superb pe muzică și la fel de bine pe filme, aducând acel strop de sunet Marantz, dulce și rotund, pe care nu îl regăsești în altă parte.
Poate că particularitatea sa de top cea mai importantă este faptul că sună atât de bine pe muzică, audiofil, la fel ca un amplificator stereo dedicat. Aici văd că își joacă moneda, împăcând cu succes două lumi, cea a home cinema-ului și cea a muzicii, putând fi companionul perfect atât pentru un iubitor de muzică, cât și pentru un iubitor de film.
Așadar, cred că am acoperit tot, te-am purtat prin tot ce poate acest receiver modern, ți-am descris pe larg experiența mea cu el, însă ți-am oferit și câteva sfaturi practice, ce, în esență, ar trebui să te pună pe făgașul corect. Rămâne să ne reîntâlnim în articolul următor, când îți voi vorbi pe larg despre calibrare, esența din spatele acestui receiver fabulos. Să ne recitim cu bine!
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
