Dragă melomanule, săptămâna aceasta o să îți vorbesc despre magnum opus-ul Madonnei, un disc lansat în 1998 care cumva a șocat întreaga lume, nimeni nu se aștepta ca bomba sexy a anilor 80 ce lansase piese ca Papa Don’t Preach sau Vogue, să lanseze un album cu un puternic iz de muzică electronică și new-age, care să transmită ascultătorilor importante mesaje spirituale. Albumul a surprins mapamondul printr-o Madonna schimbată, o muzică produsă de eclecticul William Orbit, una peste alta un sound cu totul deosebit care i-a schimbat imaginea cântăreței americane, dovedindu-ne tuturor potențialul ce se poate ascunde sub rigorile măștilor comerciale.
Înainte de Ray of Light, Madonna lansase 6 albume, Madonna (The First Album) – 1983, Like a Virgin – 1984, True Blue – 1986, Like a Prayer – 1989, Erotica – 1992 și Bedtime Stories – 1994, toate având cumva același leitmotiv lesne de dedus, este suficient să citim numele a 2-3 dintre titlurile albumelor de mai sus și totul va fi clar. Până la urmă, însă, aceasta era imaginea și conceptul Madonnei, nu era nici prima și nici ultima interpretă ce își vindea talentele în acest fel. Îți las mai jos o imagine cu Madonna din vremurile acelea:
De aceea, în 1998, după ce văzusem atâtea videoclipuri și concerte cu Madonna care îmi tulburaseră și cele mai liniștite vise, a fost un adevărat șoc să o văd și să o aud într-o ipostază neașteptată, pentru că atunci când am văzut pentru prima dată pe MTV videoclipul de la piesa Frozen, efectiv mi-am pus întrebarea dacă într-adevăr aceea era Madonna.
Clipul prezintă o femeie matură, departe de imaginea de mai sus, iar stilul piesei era unul cu totul neașteptat, de o finețe absolută, atât a vocii Madonnei, care, din punctul meu de vedere face minuni pe acest disc, însă și a producției muzicale, muzica în sine fiind cu totul alta față de ce eram noi obișnuiți de la Madonna. Dacă înainte aveam piese pop, ritmate, fără a fi extraordinar de elaborate, acum aveam niște piese cu totul altceva decât pop, având o calitate new-age electronica teribil de puternică. Îți las mai jos videoclipul piesei Frozen, așa cum l-am văzut eu în 1998 pe MTV:
Astfel, Madonna nu mai purta sutiene țuguiate, nu mai era blondă a la Marilyn Monroe, rujul roșu lipsea, însă, poate cel mai important, își schimbase și atitudinea, Frozen nu urma rețeta precedentă, nu prezenta nimic lasciv, incitant, sexy. Frozen era o poveste a unei inimi împietrite cântată de o Madonna îmbrăcată în negru, prezentând posturi de Ashtanga yoga și tatuaje hinduse.
Dragă melomanule, am ales astăzi să îți povestesc despre acest disc pentru că, la propriu, este unul din acele discuri fabuloase, care sună uimitor și ne prezintă muzical metamorfoza neașteptată a unui artist excepțional aflat la pragul maturității, lansând discul cel mai de preț din cariera sa. Până la urmă, Ray of Light asta și este, cel mai deosebit disc al Madonnei, așa cum îl numește chiar și ea.
Momentul în care aceasta decidea să realizeze un album „altfel” avea legătură cu nașterea fiicei sale Lourdes Leon în 1996, dar și cu rolul său din filmul Evita, în care a interpretat-o pe Evita Perón. Atât rolul Evitei cat și nașterea primului copil au însemnat pentru Madonna același lucru, o perioadă de profundă introspecție, ceea ce a dus și la necesitatea de a-și schimba stilul muzical. Sufletul Madonnei se distilase și dorea să ne-o demonstreze.
Pentru Evita luase lecții extensive de canto, ceea ce a ajutat-o mult să ridice ștafeta pentru Ray of Light, iar, partea de spiritualitate își avea fundația în faptul că începuse să practice Kabbalah și studiul Hinduismului, dar și practicarea Ashtanga Yoga. Toate acestea au determinat-o pe Madonna să reconsidere stilul său de la acel moment și să afirme că bună parte din vocea ei nu este pusă în valoare. Acestea erau primele cărămizi care stăteau la baza noului proiect.
Primii pași i-a făcut alături de Babyface, cu care mai lucrare pe albumul precedent, Bedtime Stories. Însă, chiar dacă acesta era un producător desăvârșit, nu a putut să îi ofere Madonnei ceea ce aceasta își dorea. După cum chiar Babyface declara, direcția a fost prea spre R’N’B, iar Madonna a considerat că nu dorea să se repete, nu dorea să creeze un al doilea Bedtime Stories, dorea ceva nou.
Astfel, cântecele realizate cu Babyface au fost abandonate, încercând să colaboreze cu Rick Nowels, un producător american ce avea în portofoliu pe Stevie Nicks și pe Celine Dion. Din această colaborare au rezultat șapte cântece, însă stilul expansiv și new-age pe care și-l dorea Madonna nu a fost de găsit, așa că a părăsit și această colaborare. Însă, totuși avem trei cântece compuse de Nowels care se află pe Ray of Light: The Power of Good-Bye, To Have and Not to Hold și Little Star.
A treia încercare a fost alături de Patrick Leonard, un producător cu care lucrase în anii 80, producând multe din hiturile sale consacrate. Însă, și cu acesta lucrurile s-au oprit, Madonna acuzând că rezultatul este mult prea aproape de un vibe de tip Peter Gabriel, chestiune care i-a displăcut cântăreței.
Al patrulea în linie a fost nimeni altul decât britanicul William Orbit, pe care îl poți vedea mai sus fotografiat alături de divă, la vremea aceea un producător și un artist consacrat, având la activ multe discuri, fiind foarte cunoscut în cercurile de muzică electronică, ambient și dance.
Mariajul muzical dintre cei doi a fost cu totul neașteptat, Madonna primind de la acesta o casetă cu câteva orchestrări pe care acesta i le propunea pentru noul album. A fost chimie imediată, artista adorând cele trimise de William, fiind exact ceea ce își dorea pentru noul album.
Adevărul este că aportul lui Orbit la Ray of Light a fost unul fundamental, fără mâna acestuia albumul nu ar fi fost ce este astăzi, anume aceste coordonate muzicale cu un profund iz ambiental, dance european clasic, însă și un puternic cânt new-age. Doar sufletul lui Orbit putea insufla toate acestea în Ray of Light.
Când pui pe ascultare Frozen, ești întâmpinat de o producție impresionantă, de viori și tobe electronice care te atrag într-o visare expansivă, scena muzicală fiind foarte largă, vocea Madonnei apărând mai târziu, însă completându-se perfect cu producția lui Orbit. Este mare lucru că cei doi s-au cunoscut și este mare lucru ce a ieșit din acest „mariaj” muzical.
William Orbit, pe numele sau adevărat William Mark Wainwright, născut în 1956 la Londra, este un producător, compozitor și muzician britanic, recunoscut pentru amprenta sa unică în muzica electronică și pop. Orbit a devenit celebru prin proiectele ambientale Strange Cargo și pentru colaborările cu artiști de top precum Blur, All Saints, U2 și, bineînțeles, Madonna. Stilul său combină texturi electronice sofisticate cu sensibilitate melodică, punând accent pe atmosferă și pe explorarea sonoră. De-a lungul carierei a câștigat mai multe premii Grammy și este considerat unul dintre cei mai influenți producători ai anilor ’90 și 2000, atât pentru abordarea inovatoare a tehnologiei în muzică, cât și pentru capacitatea de a păstra emoția vie în aranjamentele sale electronice.
Ca să îți faci o idee despre ce fel de personaj este Orbit, îți voi povesti o pățanie mai haioasă din vremea când a fost înregistrat și produs Ray of Light. William era atât de absorbit și de obsedat de muzica la care lucra, încât, în vremea Ray of Light a uitat cu totul de viața din exteriorul studioului său din Londra, unde a fost produs albumul, uitând până și să plătească curentul electric, acesta fiind întrerupt de compania de curent chiar într-un moment important când Madonna era acolo. Înregistrările au continuat cu un cablu de curent tras de la vecini.
Ray of Light nu a fost lucrat integral în studioul lui Orbit din Londra, doar conceputul inițial și ideile de bază au fost trasate acolo, Madonna fiind șocată de cât de mic este studioul lui Orbit și de cât de dezordonat este, cabluri peste tot, deranj și mizerie. Chiar și așa însă, începutul a fost unul prolific și trăsăturile fundamentale ale albumului au fost notate cu succes acolo în micul și întunecatul studio din Londra.
Să nu te aștepți că Orbit a făcut tot din punct de vedere al producției și Madonna doar a cântat, realitatea este cu totul alta. Madonna a stat sute de ore alături de excentricul Orbit, dorind să înțeleagă fiecare sample, fiecare loop, exprimându-și acordul sau dezacordul pentru toate ideile englezului. Momentele tensionate nu au fost nelipsite, Orbit povestind în multe interviuri despre cum Madonna îl „toca” ore întregi pe aceeași secvență vocală, până obținea vibrația pe care și-o dorea.
Spre exemplu, distratul Orbit a pierdut o întreaga sesiune de înregistrare din cauză că a uitat să facă backup unui hard-disk, ceea ce a obligat-o pe Madonna să se reîntoarcă la studio și să înregistreze din nou, acest lucru a înfuriat-o la culme. De asemenea, se spune că Madonna intra uneori în studio direct după orele de yoga sau de meditație și începea să cânte improvizat, iar Orbit capta aceste momente brute și apoi le transforma în piese – unele bucăți de pe Ray of Light s-au născut așa.
După sesiunile inițiale din Londra, producția s-a mutat în California, mai aproape de casa Madonnei, vocile și mixul fiind realizate la Westlake Studios și Larabee Studios, inginer de sunet fiind Patrick Leonard și mixingul fiind făcut de Dave Reitzas. Albumul a fost masterizat de Ted Jensen la Sterling Sound, New York.
Ca și instrumente au fost folosite cu precădere cele electronice: sintetizatoare analogice și digitale (Roland Juno, Access Virus, Korg Trinity, Moog etc.), drum machines și beat programming (Roland TR-808, 909, sampling digital), sampler Akai S-series pentru efecte și texturi, procesare digitală: delay, reverb, phasing, vocoder, însă și instrumente reale: chitară electrică și acustică – adesea procesată prin efecte, chitară bas, tobe și percuție live (chiar dacă dominate de programări), corzi (înregistrate și apoi manipulate digital) sau sitar. Tehnica specială a lui Orbit a fost cea de „sonic layering” – suprapunerea mai multor straturi subtile de sunet.
Concluzia referitoare la acest album este la fel de neașteptată ca și apariția acestuia în 1998, într-un fel sau altul Ray of Light este poate cel mai special album al anilor 90. Cine s-ar fi așteptat că o divă de calibrul Madonnei să se alieze cu un englez-șoarece de studio, și să producă împreună unul din cele mai surprinzătoare albume ale anilor 90, un adevărat magnum-opus pentru Madonna și o poartă uriașă pentru William Orbit către faimă.
Nu îl trece cu vederea, Ray of Light este mult decât un simplu disc „Madonna”, este o foaie de jurnal ce vorbește pe note despre metamorfoza unei cântărețe legendare. Atunci când simți că te afli într-un impas, că povestea pe care o spui este aceeași, că bați pasul pe loc, singura șansă este să îți aduni curajul și să te reinventezi, uneori este singura șansă pentru o metamorfoză de la un simplu interpret la un artist de legendă.
În final te las chiar cu cuvintele lui William Orbit care declara într-un interviu că a fost o adevărată șansă să o cunoască pe Madonna, dacă aceasta nu l-ar fi „tocat” la cap atât de agresiv, nu ar fi dus la bun sfârșit niște idei care altfel ar fi rămas doar niște schițe electronice și nimic mai mult. Așadar, William Orbit, trimisul universului, tocat la cap de o divă, a realizat un disc total neașteptat, intrat deja în legendă.
Te invit să ne mărturisești experiența ta cu acest disc fie în comentarii mai jos, fie pe grupul de Facebook „Melomani Romania”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
