Dragă cititorule, săptămâna aceasta îți voi povesti despre un album, despre o operă, puțin mai interesantă față de interesantul cu care te-am obișnuit. Dacă de obicei discutăm despre discuri și înregistrări legendare, de data aceasta discutăm despre o operă extrem de recentă, lansată în 2021, însă cu o istorie conceptuală care merge înapoi aproape 60 de ani.
Așadar, discul pe care ți-l aduc sub atenție este „Amazônia” compus și conceptualizat de Jean-Michel Jarre. Despre acest compozitor contemporan deja legendar nu o să spun atât de multe, pentru că am mai vorbit despre începuturile sale în articolul despre „Oxygène” pe care te invit să îl citești dacă nu ai făcut-o deja. Povesteam acolo cum JMJ crea un masterpiece în bucătăria sa din Champs-Élysées și intra în legendă pentru totdeauna.
De data aceasta însă, Jean-Michel Jarre a creat ceva atipic pentru muzica lui, a adus într-un album de 52 de minute esența pădurii tropicale Amazon. Inițial, Jarre, în 2019, a fost comisionat de Le Musée de la Musique din cadrul Filarmonicii Paris să realizeze o simplă ilustrație muzicală pentru un vernisaj de fotografie al lui Sebastião Salgado, despre Amazon, care urma să aibă loc în 2020 în multe locuri din lume.
JM Jarre, complet atras de fotografiile unice ale lui Salgado și de atmosfera dată de ele, cât și de propria sa pasiune creată în jurul conceptului, au dus la realizarea unei opere de 52 de minute extrem de interesantă pe care JMJ, în contextul pandemic, decide să o lanseze și într-un album. Trebuie, însă, să apreciem că inițial nu asta era ideea compoziției, ceea ce în accepțiunea mea o face și mai deosebită.
Când pui pe ascultare acest album, neapărat cu atmosfera necesară, cu liniște, cu întuneric, cu stare de bine, vei decoda imediat o lume fabuloasă, expansivă și mare a unui univers tropical unic și vei auzi voci de amerindieni, vei auzi elemente naturale și cu siguranță că vei începe să miroși pădurea tropicală.
Atmosfera creată de Jarre în această muzică este una inimaginabil de interesantă și este poate unul din cele mai maiestuos lucrate albume din portofoliul său. Senzația holografică și de transfer într-un univers paralel este greu de pus în cuvinte și te invit să experimentezi pe propria ta piele.
În acest sens este de menționat că albumul de față a fost lucrat de Jarre în stereo, însă, mai există două variante de mix ale acestui album, una creată în mix 5.1. multi-canal pentru setupuri de home-cinema și un mix creat cu o tehnologie mai aparte numită „binaural-audio”.
După ce achiziționezi Amazônia pe CD ori vinil, vei avea acces printr-un link și cod, direct pe site-ul JMJ, să descarci aceste două versiuni suplimentare: 5.1. și binaural.
Ca să îți dau un context despre cele două mix-uri suplimentare, trebuie să îți spun că am ascultat toate versiunile disponibile: stereo, 5.1. și stereo binaural, am făcut nenumărate comparații și am pregătit mai jos niște concluzii.
Versiunea stereo este clară: un mix excepțional marca Jean-Michel Jarre, care, dintr-o simplă imagine stereo, pe un sistem bine calibrat, aduce senzații holografice și o impresie de mare spațialitate.
Trecând la mix-ul 5.1., pe sistemul meu multi-canal, am realizat că magia stereo este împinsă de Jarre la un nivel extrem de superior, tot albumul capătă și mai mult sens și te vei afla și mai bine în centrul pădurii tropicale. Dacă ai ocazia să asculți mix-ul 5.1. îți recomand să o faci fără amânare. Pentru mine acest mix 5.1. a fost una dintre cele mai reușite mix-uri muzicale multi-canal ascultate până acum.
Jarre povestea într-un interviu că, în special pentru versiunile surround ale acestui album, a lucrat exclusiv în studiourile surround specializate aflate în interiorul Radio France Paris.
Trecând la versiunea binaurală a acestui album, îți spun că este o modalitate de mix și de înregistrare complet diferită de cea stereo. Chiar dacă versiunea binaurală din punct de vedere al mesajului, al sunetelor, este aceeași cu cea stereo și cu cea 5.1., modalitatea de producție binaurală implică multă muncă și o abordare cu totul diferită.
Ideea din spatele modului binaural a fost prima dată stipulată și încercată în 1881 de un francez pe numele său Clément Ader. În principiu, soluția binaurală presupune utilizarea a cel puțin două microfoane pentru a capta informația tridimensională și implică ca ascultătorul să aibă la dispoziție căști. Efectul binaural nu se poate testa pe difuzoare clasice stereo ci doar pe căști, însă, nu este nevoie de un anume model de căști, ci funcționează cu orice fel de căști audio.
Spre exemplu, Ader, a făcut primul experiment binaural în 1881, cu un aparat numit „théâtrophone”, care consta într-un set de microfoane montate în fața scenei Operei Garnier din Paris, microfoane care captau sunetul și îl transmiteau peste niște linii telefonice speciale acasă la ascultător unde acesta folosea un set de căști stereo speciale care redau efectul tridimensional de la spectacol.
Prima înregistrare comercială binaurală a fost lansată în 1978 de Lou Reed, un album numit Street Hassle.
În acest fel este disponibil și Amazônia, în acest format special numit „binaural”. Recunosc că până la acest album nu experimentasem atât de mult cu înregistrările binaurale.
Îți voi spune din start că nu sunt un împătimit al căștilor, dat fiind că senzația pe care ți-o oferă un sistem stereo, cu informația sa despre scenă, despre atmosfera din studioul de înregistrare, în accepțiunea mea, sunt chestiuni care se pierd până și în cazul sistemelor de căști hi-end.
Așa că, am făcut testul destul de simplu: folosind varianta stereo și cea binaurală, făcând dese comparații de tip A la B. Am fost plăcut surprins să descopăr că modestele mele căști Meze 99 Classics, în momentul în care trec pe versiunea binaurală, sunetul capătă în capul meu o asemănare mai mare cu sistemul meu stereo, informația tridimensională apare și totul capătă un sens interesant.
Dacă toată muzica ar fi disponibilă și în mix binaural, în special înregistrările live care mie îmi plac foarte mult, ar fi mari șanse să devin un împătimit al sistemelor de căști. Spun asta pentru că acest album, pe căști, în mod binaural, a căpătat magia sistemelor stereo de boxe, într-un mod neașteptat. Așa că, mai ales dacă ești un pasionat de căști, nu ezita să testezi și versiunea binaurală pe care o poți descărca de pe website-ul jeanmicheljarre.com în baza codului pe care îl primești după ce achiziționezi discul.
Dacă dorești să faci parte din comunitatea noastră de melomani te invit pe grupul de Facebook „Melomani Romania” unde putem sa discutam pe larg despre versiunile si modul in care a fost realizat Amazônia.
Cei care au lucrat la acest album sunt:
Jean-Michel Jarre – producție, mixing
Patrick Pelamourgues – asistență tehnică
David Perreau – mastering
Sebastião Salgado – fotografii Amazônia
Gong Li – portret Jean-Michel Jarre
Renato Amoroso – portret Sebastião Salgado
Eric BDFCK Cornic – design grafic
Masterul final este realizat de David Dadwater la Yakuda Mastering.
Continuând cu motivul pentru care acest disc există, anume expoziția lui Sebastião Salgado care urma să aibă loc în multe locuri din lume, din cauza pandemiei s-a amânat și asta a stat la baza deciziei lui Jarre de a lansa un album audio din ceea ce ar fi trebuit la bază să fie doar o ilustrație muzicală pentru aceste vernisaje.
Sebastião Salgado este un fotograf brazilian în vârstă de 79 de ani cu o experiență și niște proiecte extrem de notabile în cariera sa. Salgado a călătorit de-a lungul timpului în peste 120 de țări pentru proiecte fotografice.
În cazul proiectului pădurii tropicale Amazon, Salgado a locuit împreună cu soția sa timp de 6 ani în interiorul pădurii unde a fotografiat pădurea, râurile, munții și oamenii care locuiesc acolo, punând totul într-un vernisaj de peste 200 de fotografii. Mai jos un exemplu de fotografie, marca Salgado, din acest set:
Am stat și am privit atent, minute în șir, fotografiile din acest set și am concluzionat că mă simt mic atunci când văd de astfel de exemple, în cazul de față avem un fotograf celebru care a ales ca împreună cu soția sa să își dedice complet 6 ani din viață locuind în această zonă mirifică însă necivilizată a planetei noastre, alegând să se împrietenească cu localnicii și cu pădurea.
Recunosc în demersurile fotografului Salgado propriile mele demersuri în pasiunea pentru fotografie și anii în care am activat și eu ca fotograf, fără a mă putea însă compara cu el în vreun fel. Poate doar de a înțelege prin ce a trecut atunci când a pus camera la ochi și pentru a 500 parte dintr-o secundă și-a lăsat sufletul să translateze culoarea Amazonului în aceste nesfârșite și minunate nuanțe de gri.
Salgado, însă, a făcut mai mult decât să locuiască și să fotografieze în Amazon: a plantat împreună cu soția sa peste o mie de noi arbori într-o zonă liberă din pădurea tropicală.
Astfel, Salgado, cu acest vernisaj, trage un semnal de alarmă și ne arată cât de important este ca locurile acestea să fie lăsate în pace și să existe așa cum sunt, fără intervenția omului modern, fără efectul de domino pe care îl impune consumul nostru planetar.
Jarre i s-a alăturat în acest demers și a decis că mai bine de jumătate din profitul adus de pe urma acestui album să meargă direct la niște ONG-uri care se ocupă de conservarea pădurii Amazon.
Despre cum a realizat acest album, chiar JM Jarre ne povestește că a ajuns în legătură cu Muzeul Etnografic de la Geneva, care i-a pus la dispoziție niște înregistrări audio făcute intre 1960 și 2019 în Amazon. Jarre a preluat aceste înregistrări și le-a inclus în mix-ul acestui disc realizând, astfel, o atmosferă covârșitoare.
Vei auzi, astfel, sunet de vânt, de furtună, de ploaie, toate replicate cu ajutorul sintetizatoarelor și arpegiatoarelor pe care le cunoaștem din rețeta Jarre. Însă, diferit față de filosofia Jarre, vom auzi și sunete reale, voci, cascade, animale – înregistrările reale puse la dispoziție de Muzeul Etnografic de la Geneva.
Piesa mea preferată de pe acest album este Track 6, pe care am folosit-o în special pentru a compara versiunile stereo, binaurale și multi-canal. Este o piesă fabuloasă în care la început vei putea auzi niște păsări care se vor învârti în jurul tău într-un mod în care pe mine mă lasă fără cuvinte de fiecare dată. Este musai să încerci această piesă.
În concluzie vreau să spun că acest album îmi aduce foarte mult aminte de liniștea unui alt album Jarre, anume „Waiting for Cousteau”, care ne pune la dispoziție aceeași stare contemplativă. Dacă, însă, Waiting for Cousteau este puțin mai plat și mai drept, Amazônia este un album care în cele 52 de minute nu se oprește din a crește în intensitate, dacă la început este cuminte și liniștit, vei observa pe parcurs că ajunge la paroxism – și asta mi se pare magia acestui album și a modului în care redă intensitatea pădurii tropicale.
De departe, cea mai interesantă informație descoperită în studiul meu despre acest album, este cea că Jarre nu a fost niciodată în Amazon, contrar așteptărilor mele. Dat fiind experiența lui Salgado și dat fiind pasiunea cu care Jarre vorbește în interviuri despre Amazon, m-aș fi așteptat să fi locuit acolo luni de zile pentru a se încărca cu energia locului și ca să poată, ulterior, să îl reconstituie în acest album. Ei bine, spre surprinderea mea, nu este așa.
Puterea lui de contemplare se pare că este foarte mare, Jarre reușind, chiar și cu acest „neajuns”, să realizeze de la „distanță” un album foarte corect și, am putea spune, „romantic” la adresa pădurii tropicale – reușind să își exprime admirația în acest mod unic față de acest loc minunat fără ca să îl fi vizitat vreodată – probabil că însăși aceasta este mirodenia care dă savoarea acestui album grozav numit Amazônia.
După cum chiar Jarre declara: „am abordat această compoziție cu respect față de Amazon, însă cu o tușă poetică și impresionistă”.
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
Spotify:
Tidal:
Apple Music:
