Dragă cititorule, așa cum îți promiteam în articolul de săptămâna trecută, cel despre Marantz Cinema 30, revin astăzi cu un articol mai special, ce nu va fi un review, ci mai degrabă un how-to, în care îți voi vorbi pe larg despre pașii corecți pe care trebuie să îi urmezi pentru a calibra corect un sistem home cinema.
De fapt, o să pun mare emfază pe calibrare și o să îți mărturisesc că tocmai de aceea am preferat să îi dedic un articol separat, fiind, în esență, o chestiune fundamentală pentru buna funcționare a unui receiver home cinema.
Astăzi mă voi folosi de propriul meu sistem home cinema, cât și de noua mea adiție, Marantz Cinema 30, receiverul de top oferit de producătorul nipon. În articolul precedent îți mărturiseam că m-am îndrăgostit repede de Cinema 30 și că mi-a plăcut extrem de mult sunetul lui, cald, rotund, diferit față de fostul meu Denon 4700H.
Fără să fi programat toate acestea, Marantz Cinema 30 îl înlocuia pe Denon 4700H, aducându-mi acel strop de „je ne sais quoi” pe care îl căutam de multă vreme. Despre toate acestea poți citi în primul articol. De fapt, te încurajez să citești mai întâi acel prim articol, pentru că în el discut pe larg despre instalarea receiverului și despre toți pașii necesari înainte de a ajunge la calibrare, va fi un bun punct de plecare. De asemenea, chiar dacă nu ai un receiver Marantz, recomandările de acolo se aplică oricărui brand.
Revenind la articolul de astăzi, îl voi structura în așa fel încât să îți fie cât mai ușor să urmărești pașii calibrării. Îți voi explica câteva ponturi pe care le-am adunat în ani de zile de teste și optimizări, învățând că, de multe ori, erorile nevinovate pot duce la rezultate nesatisfăcătoare. O calibrare, dacă nu o faci cum trebuie și dacă nu respecți niște pași anteriori, poate să nu aibă un rezultat corect. Așa că, hai să începem!
SISTEMUL MEU HOME CINEMA
Înainte de toate, permite-mi să îți prezint sistemul meu de home cinema, aflat acum la aproximativ a zecea iterație, trecând prin extrem de multe variante până să mă opresc la el. Pasiunea mea pentru home cinema începe cu mulți ani în urmă, când, ca mai toți pasionații de muzică, aveam și eu în zona televizorului un sistem stereo pe care îl foloseam și la filme. Însă, contrar așteptărilor, chiar jumătatea mea mai bună, Lucia, a fost cea care m-a întrebat într-o bună zi: „Auzi, dar de ce noi avem doar două boxe aici, în living, și nu te ocupi să instalezi un sistem surround complet?”. Cu vocea tremurândă am întrebat-o: „Da? Vrei? Nu te-ar deranja?”. Mi-a confirmat și imediat am sărit în mașină și am cumpărat un sistem complet: boxe, cabluri, receiver ș.a.m.d.
De atunci, însă, au trecut foarte mulți ani și am traversat nenumărate upgrade-uri și iterații ale sistemului meu home cinema, alegând să separ cele două camere, cea de muzică și cea de film, și să am două sisteme complet separate. Pot să îți spun că, în propriul meu periplu prin lumea home cinema-ului, trecând de la boxele televizorului la un soundbar, apoi la un sistem stereo și, într-un final, la un sistem home cinema ca la carte, am observat că diferențele sunt mai mult decât semnificative.
Sistemul meu, pe care îl poți vedea în imaginea de mai sus, dispune de 7.2.4 canale și este format din receiverul Marantz Cinema 30 și boxe din seria Bronze de la Monitor Audio – boxe frontale, boxă de centru, boxe de spate, boxe laterale și două perechi de boxe pentru efecte height, montate pe tavan. În imaginile de mai jos poți observa soluțiile pe care le-am găsit pentru a monta boxele de spate într-un living relativ mic, de aproximativ 30 mp. În partea din dreapta-spate am o scară ce urcă la etaj și nu am avut altă soluție decât să mă adaptez, montând două dintre boxe pe această scară:
Boxa de spate amplasată în spatele canapelei, deasupra caloriferului:
Cât și una dintre boxele montate pe tavan:
Pentru că, pe vremea când am construit casa, nu era în discuție un astfel de sistem, acesta fiind adăugat ulterior, toate cablurile boxelor sunt montate aparent, în canale de cablu cât mai subțiri, ce pot fi observate în imaginile de mai sus. Pentru boxele de front și centru am ales cablu la metru QED XT40i, iar pentru toate boxele surround am folosit cablu QED QX16/2. Dat fiind că sunt din aceeași familie, se completează frumos, iar QX16/2 este extrem de subțire și maleabil, permițându-mi să îl trec prin diferite zone dificile.
Pe mai departe, am optat pentru două subwoofere SVS SB-2000 Pro, ce au făcut pereche frumoasă cu toate iterațiile sistemului meu home cinema. Basul lor este adânc și exact ce îmi trebuie. Am ales o montare „peste” a boxelor de front, prin intermediul acestor mini-stative, așezate cu decuplare dublă, atât la nivelul inferior al stativelor, cât și la nivelul superior. Acest lucru reduce la minimum interferența dintre subwoofer și boxă. Sigur că este o soluție de compromis, însă, de altfel, una extrem de eficientă într-o cameră destul de mică, precum a mea.
Într-un final, atunci când vine vorba de sursa filmelor, serialelor și concertelor la care mă uit, folosesc aplicațiile de streaming disponibile pe televizorul meu LG OLED65C21LA. Pentru Blu-ray-uri folosesc Xbox Series X, iar pentru conținut local folosesc un Zidoo Z9X. Am ales să optimizez toate aceste surse printr-un acces la rețea optimizat, cu un switch dedicat sistemului home cinema, decuplat de rețeaua casei prin fibră optică, care conectează mai departe toate aparatele prin conexiuni cablate.
CE ESTE AUDYSSEY
Continui articolul de astăzi cu prezentarea Audyssey. Așadar, să vedem ce este acest soft de calibrare despre care se vorbește atât de mult în domeniul home cinema-ului. Audyssey își făcea apariția în jurul anului 2002, fiind dezvoltat de o echipă de cercetători de la University of Southern California, condusă de profesorul Tomlinson Holman, unul dintre oamenii care au contribuit la dezvoltarea standardului THX. Ideea din spatele Audyssey era pe cât de simplă, pe atât de ambițioasă: să permită oricărui utilizator să își calibreze corect sistemul home cinema, compensând automat problemele acustice ale încăperii și diferențele dintre boxe.
De-a lungul anilor, Audyssey a evoluat constant, iar astăzi există în mai multe variante, de la MultEQ și MultEQ XT până la vârful de gamă MultEQ XT32, implementat pe receivere precum Marantz Cinema 30. Acesta utilizează un microfon de măsură și analizează răspunsul în frecvență și în timp al fiecărei boxe din sistem, construind apoi filtre digitale de mare precizie care încearcă să aducă toate canalele cât mai aproape de comportamentul ideal. Rezultatul este de obicei o scenă sonoră mai imersivă, un bas mai controlat și o integrare mult mai bună între boxe și subwoofere.
Este Audyssey soluția perfectă? Îți pot spune că aduce cu adevărat schimbări în bine sunetului, lucru care ar fi extraordinar de greu de obținut fără o corecție de acest gen, dat fiind că un sistem home cinema conține atât de multe boxe și variabile. Însă trebuie să îți spun și că Audyssey nu poate face minuni. Dacă boxele nu sunt poziționate bine, dacă receiverul nu este așezat pe o suprafață corectă și ventilat cum trebuie, pe scurt, dacă toate condițiile nu sunt ideale, atunci Audyssey va îmbunătăți rezultatul, dar nu va putea face minuni.
În imaginea de mai sus poți observa cutia în care sosește microfonul de calibrare Audyssey al lui Cinema 30.
POZIȚIONAREA BOXELOR ȘI A SUBWOOFERELOR
Trecem mai departe și îți voi vorbi despre poziționarea boxelor și a subwooferelor. Înainte de calibrarea propriu-zisă trebuie să parcurgem niște pași prealabili extrem de importanți. Aici îți readuc aminte să parcurgi articolul meu precedent, cel despre Marantz Cinema 30. Acolo descriu câțiva pași imperativi, prealabili calibrării, valabili pentru orice receiver home cinema.
Însă, în esență, ca în cazul oricărui sistem audio, cea mai importantă chestiune este poziționarea boxelor și a subwooferelor. Din păcate, în cazul boxelor surround este destul de dificil să experimentăm, majoritatea fiind montate fie on-wall, fie in-wall, soluții care nu permit mutarea lor. Practic, trebuie să le montăm și cam așa vor rămâne ulterior, fiind foarte important să decidem bine încă de la început poziția lor. În esență, aceasta este o schemă oficială Dolby după care te poți ghida pentru a poziționa boxele surround:
Eu folosesc această schemă în configurarea tuturor setup-urilor home cinema de până acum și am avut rezultate foarte bune. Sigur că, în practică, te poți lovi de diferite situații ciudate, nu întotdeauna o cameră este complet liberă sau simetrică, astfel încât să poți poziționa boxele exact ca în imaginea de mai sus. Amintește-ți de situația cu scara din livingul meu, prezentată cu câteva paragrafe mai sus. Aici intervine adaptarea, întotdeauna trebuie găsită o soluție. Ideea este să respecți, pe cât posibil, încadrarea din schema de mai sus, cu amendamentul că, atunci când o boxă nu poate fi poziționată pe traseul descris, trebuie aleasă cea mai apropiată poziție posibilă. În ceea ce privește pozițiile verticale, boxele trebuie montate la nivelul urechilor din poziția de ascultare, iar boxele de tavan, evident, trebuie montate la nivelul tavanului și orientate ușor către poziția de ascultare.
În cazul boxelor de front, aici îți recomand cu încredere să experimentezi puțin. Este bine să le poziționezi folosind muzică stereo. Ascultă îndelung și „joacă-te” cu ele până când obții o imagine sonoră stabilă, până când boxele dispar și auzi doar muzica. În ceea ce privește boxa de centru, și aceasta contează foarte mult ca înălțime. Dispusă prea jos față de televizor, vei avea impresia că vocile vin de prea jos, iar, montată deasupra, prea sus, senzația va fi la polul opus. Îți recomand să o montezi chiar sub televizor și cât mai aproape de acesta, iar, după caz, să o înclini puțin către tine, astfel încât să fie orientată perpendicular către poziția ta de ascultare. Exemplu mai jos:
Evită, pe cât posibil, montarea boxei de centru deasupra televizorului, în general nu se obține un rezultat satisfăcător astfel.
Mergând mai departe la subwoofere, am experimentat mult ca să îți pot spune acum că, într-un setup de genul acesta, cel mai bine se aud dispuse pe peretele din fața ta, în stânga și în dreapta boxelor de front. Iar, dacă ai doar unul, îl recomand în colțul din față, cel mai apropiat de sistem. În majoritatea cazurilor, subwooferele sună cel mai bine în colțuri, iar, așa cum spuneam, impactul cel mai mare îl obții cu ele dispuse frontal. Un singur subwoofer nu este întotdeauna de ajuns, mai ales într-o cameră dificilă. Cea mai bună soluție este să dispui de două subwoofere, iar ideal ar fi să ai patru subwoofere, câte unul în fiecare colț al camerei.
Subwooferele, la fel ca boxele de front, beneficiază și ele de avantajele micro-poziționării. Începe din colțuri și micro-poziționează-le în incremente de câțiva centimetri, mai departe sau mai aproape de pereți, astfel încât să obții cel mai rotund și mai curat bas. Prea aproape de colț va fi prea bubuit, prea departe își va pierde din carne. Te încurajez să experimentezi, este singura cale prin care poți obține cele mai bune rezultate.
INSTALAREA RECEIVER-ULUI
Nu intru în foarte multe detalii despre instalarea propriu-zisă a receiverului, pentru că am acoperit acest subiect pe larg în articolul precedent, însă îți voi da câteva sfaturi înainte de calibrare. Așa cum subliniam săptămâna trecută, în cazul receiverelor high-end, contează foarte mult pe ce le poziționezi. Este imperativ să folosești un rack audio-video și să nu poziționezi receiverul pe jos sau pe orice fel de mobilier neoptimizat. Acest lucru îi va afecta profund performanța.
În același fel, și lipsa ventilației îl va afecta. Permite spațiu în jurul receiverului și nu poziționa altceva peste el. Dacă spațiul nu îți permite să lași loc deasupra și trebuie să montezi receiverul într-un spațiu restrâns, îți recomand produsele de la AC Infinity, special concepute pentru astfel de situații.
Pe mai departe, îți recomand ca, înainte de prima calibrare, atunci când receiverul este nou, scos din cutie, să îi permiți un rodaj minim de măcar două-trei ore. De asemenea, chiar și în cazul unui receiver deja rulat, este bine să îi acorzi tot două-trei ore de „încălzire” înainte de calibrare. Lasă-l să funcționeze redând muzică în mod constant, la un volum ceva mai ridicat, înainte de a începe procesul de calibrare.
ALȚI PAȘI ÎNAINTE DE CALIBRARE
- Alege pentru calibrare o oră din zi în care este liniște în casă și în jur.
- Evită orele la care toată lumea se întoarce acasă de la birou și sunt porniți toți consumatorii electrici. Poți face calibrarea fie după ora 21, fie dimineața, până în ora 10. De asemenea, intervalul 15:00-17:00 este potrivit pentru calibrare.
- Lasă sistemul să funcționeze pe toate boxele aproximativ 2-3 ore înainte de calibrare, la un volum mediu spre ridicat.
- Oprește toate sursele de zgomot din camera în care faci măsurătoarea. Scoate temporar din priză frigiderul, mașina de spălat, închide aerul condiționat. În timpul măsurătorii trebuie să fie liniște perfectă, Audyssey poate fi afectat de cel mai mic zgomot.
- Eliberează zona în care faci măsurătoarea de orice elemente care o pot influența – măsuța de cafea dintre televizor și canapea, scaune mari, perne mari și pufoase, mută-le temporar în altă cameră.
- De asemenea, în timpul calibrării este bine să fii singur acasă, să nu existe alte persoane care vorbesc, desfășoară alte activități sau stau în aceeași cameră în care se face calibrarea.
- Nu apropia microfonul de un obstacol precum un perete, canapea, pernă ș.a.m.d. Dacă te afli într-o astfel de situație, este de preferat să îl muți puțin mai departe, chiar dacă acest lucru înseamnă să te abați ușor de la poziția indicată.
- Pentru microfonul de calibrare nu folosi trepiedul de carton care sosește în cutie și nici orice alt mini-trepied care presupune a fi așezat pe fotoliu sau pe canapea. În acest fel, calibrarea va fi afectată. Este imperativ ca trepiedul să fie poziționat pe podea și să nu aibă contact cu canapeaua sau fotoliul. Folosește un trepied real, de preferat unul de tip mic-boom, așa cum se vede în fotografia de mai jos:
PAȘII CALIBRĂRII AUDYSSEY
Mai jos urmează, concret, pașii care trebuie urmați pentru a realiza calibrarea Audyssey. Calibrarea începe automat atunci când pornești receiverul pentru prima dată sau atunci când o accesezi din meniul „Setup”. Ecranul televizorului te ghidează și îți arată ce trebuie să faci. Aici trebuie să fim atenți, pentru că informațiile afișate pe ecran pot fi interpretate greșit, iar calibrarea poate fi realizată incorect.
Cea mai neînțeleasă situație este cea legată de distanța dintre punctele de măsurare cu microfonul, pictogramele puse la dispoziție de Marantz și Denon nefiind, din păcate, foarte ajutătoare. Acestea pot lăsa impresia că microfonul trebuie mutat în puncte mult mai îndepărtate decât ar fi necesar. Acest lucru poate determina un rezultat imperfect al calibrării, de cele mai multe ori rezultând un sunet mai subțire și o integrare mai slabă a basului. Regula este simplă: punctul inițial contează enorm și, de asemenea, este la fel de important ca niciunul dintre punctele următoare de calibrare să nu se afle la o distanță mai mare de 60 cm față de primul punct. Însă hai să vedem, pas cu pas:
- PRIMUL PAS – MONTAREA MICROFONULUI
Receiverul te invită să montezi microfonul pe trepied și să îl introduci în mufa de pe fața aparatului, acolo unde, de obicei, este inscripționat „Setup Mic”.
- VOLUMUL SUBWOOFERELOR
Prima dată este măsurat volumul subwooferelor. Dacă ai unul singur, este mai simplu, aplicația te va ghida să îi setezi volumul corespunzător. Dacă ai două sau mai multe, va fi nevoie să faci acest lucru pentru fiecare subwoofer în parte. După ce volumele subwooferelor sunt setate corespunzător, se poate merge mai departe.
- PRIMUL PUNCT DE MĂSURARE
Așa cum spuneam și mai devreme, acesta este și cel mai important punct. Ca să îl identifici, tot ce trebuie să faci este să te așezi pe canapea sau pe fotoliu, acolo unde stai de obicei și unde se află centrul perfect al sistemului tău home cinema. Stai relaxat, așa cum stai de obicei, și notează atent coordonatele poziției tale, atât pe verticală și pe orizontală, cât și pe înălțime, în special nivelul urechilor. Ulterior, poziționează atent microfonul exact în acest punct, respectând toate coordonatele notate anterior. Practic, microfonul trebuie să stea exact acolo unde se află, în mod normal, capul tău. La mine așa arată:
Atenție la acest prim punct, este foarte important pentru Audyssey, fiind luat ca măsurătoare de bază. Observi în imaginea de mai sus cât de pufoase sunt pernele spătarului canapelei mele? Ei bine, acestea sunt elemente care pot influența măsurătoarea. Audyssey recomandă să lași totul în cameră așa cum este de obicei, însă, în timp, eu am observat că, dacă dau la o parte pernele de care îți spuneam și măsuța de cafea dintre canapea și televizor, obțin rezultate mult mai bune. Îți recomand și ție la fel.
Poți face acum prima măsurătoare a acestui prim punct. După ce o finalizezi, trecem la punctul următor.
- AL DOILEA PUNCT DE MĂSURARE
Al doilea punct păstrează tot ce am spus până acum, inclusiv înălțimea. Însă, dacă te uiți pe schema oferită pe ecran de Marantz și Audyssey, poți înțelege foarte ușor, în mod greșit, că distanța dintre primul punct și al doilea este generoasă, de exemplu de la mijlocul canapelei până la marginea ei, aceasta putând avea, în funcție de caz, chiar și peste 100-120 cm. Ei bine, aici se produce confuzia și, implicit, eroarea despre care povesteam mai devreme, cea care poate da peste cap calibrarea Audyssey. În realitate, regula este simplă și este scrisă chiar pe ecran, contrar impresiei lăsate de pictograme: „nu mai mult de 60 cm distanță între puncte”.
Așadar, ia o ruletă și blocheaz-o la 60 cm, marchează primul punct pe canapea și, de acolo, măsoară în direcția explicată pe ecran cei 60 cm. Acolo poziționează microfonul pentru a doua măsurătoare. Completează a doua măsurătoare și apoi continuăm.
- AL TREILEA PUNCT DE MĂSURARE
La fel, măsori 60 cm de la primul punct, nu de la al doilea, spre direcția indicată pe ecran și acolo poziționezi microfonul. Completezi și această măsurătoare, apoi mergem mai departe.
- AL PATRULEA PUNCT DE MĂSURARE
La fel, măsori 60 cm de la primul punct, nu de la al treilea, spre direcția indicată pe ecran și acolo poziționezi microfonul. Completezi și această măsurătoare, apoi mergem mai departe.
- AL CINCILEA PUNCT DE MĂSURARE
La fel, măsori 60 cm de la primul punct, nu de la al patrulea, spre direcția indicată pe ecran și acolo poziționezi microfonul. Completezi și această măsurătoare, apoi mergem mai departe.
- AL ȘASELEA PUNCT DE MĂSURARE
Aici intervine o modificare față de ce vezi pe ecran. Pe ecran vei observa în mod clar că trebuie să muți microfonul în spatele poziției 1. Ei bine, aceasta este una dintre chestiunile care, de asemenea, poate nărui rezultatele Audyssey. Microfonul poziționat în spatele canapelei, de obicei foarte aproape de un perete sau în spațiul liber din spatele canapelei, poate genera o calibrare cu un sunet aplatizat și un bas mult mai anemic. Din testele mele am descoperit că cele două măsurători din spate, atât aceasta, cât și punctul următor, ultimul, trebuie făcute la nu mai mult de 1-2 cm în spatele poziției 1, chiar dacă pe ecran apare altceva. Așadar, poziționează microfonul în acest fel și fă măsurătoarea, apoi putem trece la punctul următor.
- AL ȘAPTELEA PUNCT DE MĂSURARE
Practic, copiem ce am spus la punctul precedent, în partea opusă, așa cum indică pe ecran. Efectuează și această ultimă măsurătoare. Gata, acestea au fost măsurătorile, poți deconecta microfonul.
- LA FINALUL CALIBRĂRII
După o scurtă procesare, pe ecran vei fi întrebat dacă dorești să pornești Dynamic EQ. Răspunsul este da. De asemenea, vei fi întrebat dacă dorești să pornești Dynamic Volume. Răspunsul este nu. Asupra Dynamic EQ voi reveni în paragraful următor, iar, în cazul Dynamic Volume, îți spun de pe acum că este mai sigur să îl ții oprit. Acesta face exact ceea ce îi spune numele, menține un nivel sunet perfect plat, cu același volum în orice moment, practic anulând dinamica unui film sau a unui concert. Sunt situații în care poate ajuta, însă nu și pentru ceea ce urmărim noi astăzi, un sunet cât mai fidel și cât mai apropiat de ceea ce au gândit producătorii.
PAȘI ESENȚIALI DUPĂ CALIBRARE
>>> RECONFIGURAREA CROSSOVER-ELOR
Imediat după calibrare ne interesează, cu prioritate, rezultatele acesteia în ceea ce privește crossover-ele setate automat de Audyssey. Îți las mai jos cum arată acestea după calibrarea efectuată de mine:
După cum observi, acestea nu sunt toate la fel. În mare parte, Audyssey a decis corect. Spre exemplu, sateliții au fost configurați la cel mult 90 Hz. În fapt, acele incinte nici nu ar putea oferi un bas mai jos de atât, deci este corect. Unde Audyssey nu decide întotdeauna optim este la crossover-ele boxelor de front și ale boxei de centru. După cum vezi mai sus, boxele mele de front au fost detectate ca fiind „Full Range”, aceasta însemnând că primesc întreg spectrul de frecvențe joase, de la aproximativ 20 Hz în sus. Este o setare care nu face decât să trimită către aceste boxe frecvențe pe care ele nu sunt capabile să le redea în condiții optime. La fel este și cazul boxei de centru, care, chiar dacă pe hârtie poate coborî până la 50 Hz, nu este capabilă să redea un bas corect în zona 60-70 Hz. În acest caz, recomandarea Dolby este ca toate boxele configurate sub 80 Hz, în cazul meu fronturile, centrul și surroundurile, să fie ridicate la 80 Hz, basul redirecționat de aici mergând către subwoofere. Este o procedură pe care am verificat-o de multe ori și funcționează fără probleme.
Crossover-ele pot fi ajustate din Setup > Speakers > Manual Setup > Crossovers de pe receiver. Atenție mare însă, ajustează-le doar pe cele care sunt setate sub această valoare, de exemplu de la 60 Hz la 80 Hz, însă nu le modifica pe cele care sunt deja peste 80 Hz, de exemplu de la 90 Hz la 80 Hz.
Trebuie să menționez că sunt și cazuri când boxa de centru și boxele de front pot fi lăsate în mod full-range, în special atunci când avem de-a face cu boxe foarte mari sau foarte capabile. Însă, în general, în 95% din cazuri, procedura de mai sus funcționează.
>>> DYNAMIC EQ
Aceasta este una dintre cele mai importante funcții ale unui receiver Marantz sau Denon. În esență, îți oferă cinci niveluri de acțiune: 0 dB, 5 dB, 10 dB, 15 dB și, bineînțeles, Oprit. Dynamic EQ a fost dezvoltat pentru a compensa nivelul de imersiune al sistemului la volume mai reduse, însă, în practică, cei mai mulți dintre noi îl folosim pentru a aduce mai multă „vână” în sunet. Un sistem home cinema cu Dynamic EQ pornit sună într-un fel, iar cu el oprit sună cu totul diferit. Nu există o regulă nici în privința activării lui și nici în ceea ce privește nivelul optim de acțiune.
Sfatul meu este cât se poate de simplu: ascultă o săptămână cu el oprit și apoi o săptămână cu el pornit la un nivel mediu, să spunem 10 dB. Analizează bine și decide dacă îți place mai mult cu el oprit sau pornit. Dynamic EQ tinde să facă sunetul mai plin, mai precis și mai cu „vână”. În general, în timp, vei observa că vei reveni mereu la aceste setări și vei comuta între diferitele sale niveluri. Dacă sistemul tău este bine calibrat, cel mai probabil te vei poziționa în zona 10 dB – 15 dB, acesta fiind, de regulă, sweet spot-ul.
>>> CÂND REPETĂM CALIBRAREA AUDYSSEY?
Aceasta este una dintre primele întrebări pe care mi le-am pus atunci când am avut pentru prima dată acces la un receiver cu Audyssey. În esență, sunt trei scenarii în care repetăm calibrarea Audyssey:
- Dacă tocmai ai calibrat sistemul și nu ești mulțumit de rezultat, lasă să treacă o zi și repetă calibrarea. De cele mai multe ori ajută mult.
- Dacă ai schimbat ceva fundamental în sistem, un subwoofer, boxe, poziționarea acestora etc.
- Dacă a trecut mult timp de la calibrarea precedentă și, pur și simplu, nu mai ești mulțumit de sunet.
APLICAȚIA MULTEQ
Atât pe Android, cât și pe iOS, Audyssey pune la dispoziție o aplicație numită MultEQ, companionul perfect pentru măsurătorile tale Audyssey. Îți las mai jos un print screen cu aceasta:
Aici poți observa calibrările efectuate de mine cu ajutorul acestei aplicații, păstrate încă de acum vreo 5-6 ani. Practic, cu ajutorul MultEQ, întreaga calibrare, cât și managementul ulterior al anumitor setări, se mută pe telefonul sau pe tableta ta. Îți recomand tableta, pentru că un ecran mai mare ajută mult. MultEQ te va ghida prin aceiași pași de calibrare, aici neexistând nicio diferență față de calibrarea realizată direct din receiver.
Diferențele apar în ceea ce se întâmplă după calibrare. Poți stoca rezultatele calibrării, le poți aduce modificări și, ulterior, le poți încărca pe receiver sub un nou profil. Acest lucru îți oferă acces la o mecanică foarte interesantă de tweaking. Spre exemplu, în imaginea de mai sus poți observa suita de setări și secțiuni disponibile în această aplicație după efectuarea unei calibrări.
Sigur însă că avantajul cel mai mare este ceea ce se vede în imaginea de mai sus. „Curve Editor” îți permite să intervii asupra rezultatelor Audyssey și să aplici exact curba pe care ți-o dorești. De exemplu, vrei mai mult bas pe boxele frontale? Nimic mai simplu.
O practică des întâlnită între pasionații de home cinema este să oprească ceea ce se numește „Midrange Compensation” din MultEQ, doar de aici putând face acest lucru. Eu am testat destul de mult atât cu Midrange Compensation oprit, cât și pornit, așa cum este implicit, și pot să îți spun că îl prefer în configurația implicită, activat. Însă este o setare pe care îți recomand să o încerci și să decizi singur cum este mai bine.
Per total, mai ales că nu este o aplicație gratuită, merită MultEQ? Dacă faci multe calibrări, ca mine, ești un power user și vrei să intervii asupra rezultatelor și să aduci tweak-uri avansate, atunci, în mod evident, da. Dacă vei face o singură calibrare pe an și nu dorești să îți bați capul, atunci nu este nevoie de MultEQ.
SCENE CARE TE AJUTĂ SĂ TESTEZI UN SISTEM HOME CINEMA
>>> SCENA DE ÎNCEPUT DIN OVERLORD (2018)
Overlord este un film care are o notă destul de mică pe IMDb, doar 6,6, și, ce să vezi, de altfel pe bună dreptate. Însă, chiar și așa, pentru iubitorii de efecte speciale și de home cinema, scena care deschide filmul este extraordinar de importantă, probabil cea mai importantă dintre toate scenele cu efecte speciale din toate timpurile.
Chiar dacă filmul nu este prea grozav și acțiunea se duce într-o zonă chestionabilă, de parcă J.J. Abrams & Co. nu ar fi avut bani decât pentru această scenă de deschidere, iar restul ar fi fost făcut pe genunchi, scena aceasta rămâne fabuloasă.
Filmul se deschide cu un aparent atac al armatei americane undeva în Europa. Avioane zboară peste tot, presiune, forță, foc. Sunt de observat în special efectele sonore ale avioanelor, extraordinar de bine realizate. Urmează un dialog al căpitanului, motivant, plin de emfază. Observă aici cât de bine poți auzi acest dialog peste efectele sonore de fundal, care nu încetează nicio clipă, acesta fiind un test foarte bun pentru sistemul tău.
Calmul aparent se termină brusc, odată cu o serie de bombardamente, atmosfera intensificându-se rapid. Aici poți observa foarte atent dinamica pe care o poate reda sistemul tău. Așteaptă momentul în care o lumină roșie se aprinde, însoțită de o alarmă. Această alarmă trebuie să o poți auzi foarte clar venind din zona spate-stânga.
Urmărește mai departe și observă cum presiunea și intensitatea sunetului cresc, totul culminând cu prăbușirea personajului principal într-un lac. Este o scenă cu adevărat impresionantă, pe care o folosesc mereu pentru a testa sistemele home cinema. Însă nu îți pierde vremea să vezi Overlord până la capăt, efectiv nu prea se mai întâmplă nimic bun după această scenă.
>>> CEL MAI ADÂNC BAS DINTR-UN FILM – EDGE OF TOMORROW (2014)
Este foarte interesant că acest film este recunoscut printre pasionații de home cinema nu neapărat pentru efectele sale speciale sau pentru poveste, ci, în mod neașteptat, pentru ceea ce se aude între minutul 00:20 și 00:40, adică în secvența de început a filmului, acolo unde avem doar logo-urile și ecranele negre de la început.
Atunci, producătorii au decis să includă un sweep de frecvențe extrem de joase, în jur de 10-15 Hz, suficient pentru a duce la limită subwooferele unui sistem home cinema. Ascultă această scenă, însă nu da volumul foarte tare, pentru că există șanse să strici ceva la sistem. Dacă auzi acele sunete în intervalul menționat, înseamnă că sistemul tău stă foarte bine, este nevoie de ceva cojones ca să poată reda acele frecvențe.
În rest, chiar îți recomand să urmărești acest film. Este bun, iar coloana sa sonoră este excelentă pe tot parcursul. Are efecte speciale foarte reușite și o masterizare de zile mari, îți poți testa liniștit sistemul cu acest film.
>>> CEA MAI BUNĂ SCENĂ DE CONCERT VINE TOT DINTR-UN FILM – BOHEMIAN RHAPSODY (2018)
Nu pot să nu testez și muzica atunci când am un sistem home cinema bun, iar, pentru mine, încă de când a apărut în 2018, scena în care este recreat concertul Live Aid din 1985 este, de departe, cea mai bună scenă de concert.
Scena se deschide cu o cameră care călătorește rapid peste întreaga mulțime, iar sunetul redat în acest moment este fabulos, te simți de parcă plutești împreună cu aceasta. Îți recomand să închizi ochii și să asculți atent. Ar trebui să auzi mulțimea din față și apoi, pe măsură ce camera călătorește, efectiv să călătorești și tu împreună cu ea, zburând deasupra mulțimii până ajungi pe scenă, lăsând mulțimea în spate. Efectul este devastator.
Scena concertului nu este scurtă, trece prin principalele momente ale recitalului Queen de la Live Aid, de altfel, probabil cea mai legendară apariție a unui frontman la un concert, atunci când Freddie Mercury efectiv polarizează tot stadionul. Energia recreată este fabuloasă, toba mare se aude visceral, iar coloana Dolby Atmos este fără cusur.
>>> TRAILERE INEDITE DE LA DOLBY ATMOS
Toți iubitorii de home cinema sunt la curent cu diferitele trailere realizate de Dolby Atmos, DTS și Auro-3D pentru a-și prezenta capabilitățile sistemelor lor. Acestea pot fi găsite și online, putând fi descărcate de pe paginile oficiale ale brandurilor menționate mai devreme, însă se regăsesc și pe discuri Blu-ray de test.
Întotdeauna am fost fascinat de un astfel de trailer realizat de Dolby Atmos, pe numele său „Leaf”. Povestea este simplă: o frunză care cade ușor printre copaci până când atinge pământul. Trailerul nu este lung, dar masterizarea este de vis. Dacă închizi ochii, stai fix în centrul sistemului și asculți atent, rămâi pe loc uimit de ceea ce auzi. Încearcă-l, este tare fain.
UN PONT VIDEOFIL – CÂT DE SUS SE POATE MONTA UN TV?
Ajuns și la pontul videofil de astăzi, formulez unul care nu are legătură cu sunetul unui sistem home cinema, ci, de data aceasta, cu imaginea sa. Observ în general o chestiune care pare să fi devenit un trend, anume faptul că marea majoritate își montează televizoarele prea… sus.
Merg des prin case noi și observ, în general, aceeași situație, televizorul este montat undeva la înălțime, așa cum se montau pe vremuri tablourile sau oglinzile, la nici 30-40 cm de tavan, rămânând, de cele mai multe ori, un spațiu mult mai mare între televizor și podea. Iar, după ce te așezi pe canapea sau în fotoliu, poziția de vizionare nu mai este una cu capul drept, ci una cu capul ridicat, ca și cum te-ai uita spre cer. De altfel, o poziție extrem de incomodă. Întrebarea care mă lovește de fiecare dată este aceeași: „De ce își doresc oamenii să monteze televizoarele așa?”.
Așa că m-am decis să sap și să aflu cum trebuie să fie de fapt. THX, organizația fondată în 1983 care stabilește și certifică standarde de calitate pentru audio și video, cât și Society of Motion Picture and Television Engineers recomandă același lucru, centrul ecranului trebuie să fie la nivelul ochilor atunci când stai în poziția normală de vizionare.
Cumva este și logică această regulă, dar, cu toate acestea, m-am documentat mai departe și m-am întrebat de ce trebuie să fie așa, la nivelul ochilor. În principiu, din trei motive: ergonomia, coloana cervicală rămâne într-o poziție neutră atunci când privești drept înainte și nu obosești; al doilea motiv este calitatea imaginii, în special în cazul televizoarelor moderne, acestea își pot modifica contrastul și fidelitatea imaginii atunci când privirea nu cade perpendicular pe ecran; iar al treilea motiv este paralela cu sala de cinema, aici, de oriunde ne-am uita la ecran, privirea noastră cade foarte aproape de mijlocul său.
Și, cu toate acestea, tot văd multe televizoare montate prea sus. Și, în multe cazuri, este de înțeles, unii au șeminee ce nu permit montarea televizorului mai jos, alții preferă așa pentru că li se pare mai elegant, ori alții pentru că se aliniază mai bine cu tablourile sau, am mai auzit asta, pentru că pur și simplu așa își doresc.
Nu vreau să mă înțelegi greșit și să te superi pe mine că am pus atât de multă pasiune în acest subiect, însă remarc că, vrem sau nu vrem, petrecem mult timp în fața televizorului și, dacă tot facem asta, hai măcar să o facem cât mai corect și mai sănătos posibil. Corpul uman nu a fost construit pentru a privi în sus perioade lungi de timp și, până la urmă, un televizor nu ar trebui să fie un obiect în sine, ci doar o poartă către ceea ce afișează, către conținutul său. Să ne uităm la televizor ar trebui să fie foarte aproape de cum ne-am uita pe geam, iar geamurile nu sunt montate sus, la tavan.
CONCLUZIE
Așadar, dragă cititorule, sper din suflet că am trecut prin toți pașii importanți ai calibrării Audyssey și că poate am făcut puțină lumină asupra necunoscutelor acestei calibrări ori, poate, ți-am oferit câteva sfaturi avansate pe care le-am dobândit în ani de zile de încercări.
În esență, calibrarea este foarte complexă, însă, după ce o parcurgem de câteva ori, începem să înțelegem că nu este ceva de neînțeles, ci doar un set complex de reguli care, odată înțelese, devin ușor de mânuit.
Pun din nou emfază pe fazele calibrării, sunt foarte importanți pașii de dinaintea calibrării, configurările trebuie făcute bine și corect, apoi urmează pașii din timpul calibrării, în special poziția microfonului, iar, la final, pașii de după calibrare, în special reconfigurarea crossover-elor. Dacă respecți toate acestea, vei avea parte de un rezultat foarte bun.
Și, bineînțeles, te vei putea bucura de un film și de un concert în cele mai bune condiții, așa cum meriți și, cel mai important, așa cum poate, de fapt, sistemul tău, care, cu o calibrare făcută ca la carte, își poate ridica performanța în unele cazuri chiar și cu 50%, ceea ce, în esență, este mare lucru.
Te las, vizionare plăcută și, nu uita, dacă ai văzut de curând vreun film grozav, spune-mi și mie în comentarii!
Silviu TUDOR
An article written in my sweet spot,
and this is what I’ve heard.
